Calea păgână este de 1 stea

Poetul vogulean Andrei Tarhanov s-a născut în 1936 într-un mic sat pescăresc vogulean. Era încă un copil mic când satul său natal a ars, lăsând doar casa șamanului. S-a mutat cu familia și a crescut într-un cadru rus. Își scrie lucrările în rusă. Trăiește fidel în țara strămoșilor săi, unde este respectat și iubit nu numai pentru măreția sa poetică, ci și pentru puritatea sa umană, modestia și bunătatea atotcuprinzătoare.
A publicat zece sau cincisprezece cărți în patria sa. În Ungaria a apărut în antologii, jurnale, ziare (Viață și literatură, Mărturisire, Sfârșitul mileniului, Noul orizont, Noua auroră, Vânătoarea de comori, Gazeta filologică, Népszabadság, Prietenie, Antologia oglinzii finno-ugrice orientale, Mă duc la antologia fratelui viu etc.). Cele mai importante lucrări publicate în limba rusă sunt: Green Rain (Sverdlovsk, 1975), Morning Schier (Sverdlovsk, 1987), Church of Goodness (Moscova, 1988), Tears of Heaven (Tyumen, 1996).
Andrei Tarhanov s-a născut și trăiește în Asia, dar are o educație literară, operele sale pot fi clasificate ... (mai mult)

Poetul vogulean Andrei Tarhanov s-a născut în 1936 într-un mic sat pescăresc vogulean. Era încă un copil mic când satul său natal a ars, lăsând doar casa șamanului. S-a mutat cu familia și a crescut într-un cadru rus. Își scrie lucrările în rusă. Trăiește fidel în țara strămoșilor săi, unde este respectat și iubit nu numai pentru măreția sa poetică, ci și pentru puritatea sa umană, modestia și bunătatea atotcuprinzătoare.
A publicat zece sau cincisprezece cărți în patria sa. În Ungaria a apărut în antologii, jurnale și ziare (Viață și literatură, Mărturisire, Sfârșitul mileniului, Noul orizont, Noua auroră, Vânătoarea de comori, Gazeta filologică, Népszabadság, Prietenie, Antologia oglinzii finno-ugrice orientale, Mă duc la antologia fratelui viu etc.). Cele mai importante lucrări publicate în limba rusă sunt: Green Rain (Sverdlovsk, 1975), Morning Schier (Sverdlovsk, 1987), Church of Goodness (Moscova, 1988), Tears of Heaven (Tyumen, 1996).
Andrei Tarhanov s-a născut și trăiește în Asia, dar este literar, iar operele sale pot fi clasificate drept excelența poeziei europene.

Enciclopedia 4

Coada 1

Adăugați la lista de dorințe 1

Recenzii recomandate

Andrei Tarhanov: Calea păgână

Acest volum ar merita deja cinci stele pentru existența sa, bine pentru ceea ce conține. Pe de altă parte, aș minți dacă aș spune că totul este perfect. Deși știu exact cât de părtinitoare sunt: îmi place lirica impersonală, mai ales atunci când prezintă o imagine naturală cu un acompaniament popular - cea mai mare parte a acestui volum este lirică confesională, deci pe ce bază o judec?

O selecție subțire a tuturor poeziilor unui poet din Manysi (cunoscut anterior ca Vogul), tradus de Anna Bede, care arată de departe nu numai măiestria, ci și profunda ei dragoste pentru opera tradusă. Textul maghiar respiră împreună cu originalul și sună de parcă ar fi fost scris inițial în limba maghiară.

Tarhanov și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în patria sa, Siberia de Vest, deși uneori „a ieșit” acolo, odată chiar în Ungaria, iar poeziile sale păstrează amprenta acestui lucru (recomandă un cuplu bun scriitorilor și poeților maghiari). Cu toate acestea, impresia mea este că aceste texte tind să se încadreze în tradițiile europene, acționează ca lăstari târzii ale esteticii epocii romantice: unde sunt foarte personale, uneori nostalgice și, dacă încearcă să conecteze strămoșul cu modernul, modernul predomină . Sunt foarte, foarte frumoși, pur și simplu nu vin mereu după mine. Dar depinde de gustul meu.

În timp ce există „Corbul”, care este la fel de perfect ca el, căzând pe cap cu o forță nemiloasă de fiecare dată când citesc, încet știu deja din exterior și, potrivit unei prietene dragi, ca un șaman citit. (Apoi a căzut de pe scaun când i-am citit-o, comportându-se serios ca și când i-ar fi lovit cel puțin un fulger în fața nasului.) Ideea „Străluceste Rowan” sau „Morning Skier” este genul de versuri naturale pe care le iubesc, acesta din urmă chiar puțin suprarealist, hooray. „Armonia tunetului”, „Zelnicelomb vibrează”, „Toamna” nu este nici ea în urmă, iar ultima piesă, „Lacul Hulor”, este atât de dureroasă și atât de frumoasă și atât de veche și atât de modernă ... încât îmi elimină toate resentiment.

Și atunci ce zici de plusul pe care doar exemplarul meu împrumutat de la biblioteca Academiei Maghiare de Științe îl adaugă experienței?! Dedicației foarte, foarte personale, scrise de traducător cu un stilou negru persoanei care a scris recomandarea pentru volum (este doar tipărită, chiar pe prima pagină), mulțumindu-vă pentru cuvintele amabile și nu cu pseudonim dar cu numele pe care l-ai primit de la părinții tăi semnându-te?! Traducătorul a murit în 2009, recomandantul în 2012 (deoarece cartea sa a devenit proprietatea Academiei Maghiare de Științe), iar poetul în august anul acesta. Habent sua fata libelli.

Am citit o carte ca asta.

Așa au ieșit cele patru stele și jumătate.

Citiți citatele mele. Citește Tarhanov.