Un copil care doarme prost poate de asemenea să devină un somn bun!

general - Astfel, tiparele de somn se pot schimba în copilărie și acestea pot fi cauzele

Cicluri de dezvoltare

doarme

Deși există bebeluși calmi, bine dormiți aproape de la naștere, și unii care sunt mai neliniștiți și dorm mai puțin în același timp, nu merită să tragem o concluzie finală pe baza primelor luni despre cât de somnoros va fi copilul nostru mai târziu.

În copilărie, este plin de schimbări, cu salturi și cicluri de dezvoltare care se succed, care afectează toate tiparele de somn. În primele luni, bebelușul doarme mult. În acest caz, principala dificultate pentru părinți este că orele zilei pot fi schimbate temporar și cu cel puțin 3-4 luni înainte de a se forma agenda aproximativ normală - adică un somn mai lung, continuu noaptea și somnuri mai scurte în timpul zilei .-.

Apoi, când agenda pare să fie stabilită, se întâmplă ceva - cum ar fi un dinte mic care iese sau pur și simplu un salt de dezvoltare - care face ca sistemul să se răstoarne și temporar nopți mai dificile, zile mai agitate. Sistemul nervos al copiilor mici este foarte sensibil, sunt suportați de schimbările de mediu sau, dacă au dormit mai puțin noaptea, sunt afectați de fronturile meteorologice și chiar de dispoziția adulților din jurul lor. De aceea, stabilitatea și permanența sunt de o importanță capitală pentru dezvoltarea echilibrată a acestora.

Fii flexibil în mod constant!

Există copii care au avut un somn slab ca bebeluși, dar în jurul vârstei de un an și jumătate până la doi ani, ei cresc din asta. Un alt grup de copii care anterior au dormit bine sau au învățat să doarmă bine pot deveni somnori săraci peste noapte temporar, din mai multe motive: se află într-o comunitate nouă și se uzează, se află în dezvoltare, primind doar prea mulți stimuli la grădiniță, școală, tensionat de ceva, obosit în timpul zilei și, prin urmare, cu dificultăți de adormire, trezindu-se de mai multe ori noaptea.

În era dack, tiparele de somn ale fiecărui copil mic se schimbă, în principal pentru că depășesc constant granițele, încercând ce altceva își permit și de ce somnul ar fi excepția. Nu vor să se culce la timp, cred că nu dorm. În acest caz, se poate face o mică concesie pentru a-i face să simtă că au și ei un cuvânt de spus și îi putem implica de ex. pentru a modela condițiile anesteziei, ei pot alege cu ce animal să doarmă, pot alege un basm.

Și să nu uităm că, pe măsură ce copilul nostru crește, crește și nevoia lor de somn! În timp ce un copil de 3 ani are nevoie de cel puțin 12 ore de somn, un copil de 8 ani are nevoie de 1-2 ore mai puțin decât atât. Școlarilor le place să ducă o viață socială seara, să vorbească și să comande un copil de 10 ani în pat într-un mod complet lipsit de sens la 8 seara, pentru că oricum nu vor adormi. Să încercăm să fim flexibili în anumite limite și să luăm în considerare și nevoile în schimbare ale copilului nostru în creștere!

Există lucruri în care, însă, limitele trebuie trasate strict: nu poți să te joci noaptea, să faci un telefon și să te întinzi după o oră convenită în mod obișnuit, fără discuții. Somnul este un proces învățat: în copilărie, copilul nostru trebuie învățat doar când este noaptea și când este ziua și să se asigure că se poate odihni, iar în copilăria mică copilul învață condițiile de somn, unde limitele sunt.

În jurul vârstei de un an și jumătate până la doi ani, copilul mic înțelege deja că părinții lui dorm și noaptea, au nevoie și de odihnă, i se poate explica de ce somnul este important. Această perioadă - între un an și jumătate și doi ani - este potrivită în special pentru dezvoltarea unor obiceiuri bune, deoarece micuților le place oricum acțiunile de rutină, deci dacă dezvoltăm o rutină în jurul somnului constant în care este implicat și el (deci nu participă pasiv, dar, de exemplu, alege o carte de povești, stinge luminile, își aranjează plușele și păpușile în pat, apoi se va bucura de ea și se va lipi de ea mai târziu, ceea ce o va ajuta să accepte că somnul va veni după ea.

Obiceiuri proaste

Există obiceiuri care sunt complet naturale în copilărie, dar dacă persistă până la vârste mai înaintate, sunt deja considerate un obicei prost și este important să scoatem răsadul din acestea. Acesta ar putea fi cazul, de exemplu, dacă copilul nostru nu dorește să doarmă în propriul pat la vârsta de 6 ani sau dacă copilul de 3 ani bea încă mâncare sau ceai noaptea (până la un litru) sau când trebuie să se întindă 1 oră seara înainte de a adormi. Adesea, în spatele acestor obiceiuri, copilul este bolnav, deci mama îi permite mai mult, sau el este puternic și mama pleacă, așa că, de fapt, voința copilului „câștigă” părintele, sau mama vrea să o vadă chiar copilul mai mic, prin urmare, îl tratează ca un bebeluș chiar și la o vârstă mai înaintată, nu în funcție de vârsta sa. Să încercăm să ne uităm un pic obiectiv la copilul nostru și oricât de mic îl vedem, să acceptăm că ordinea naturii este să crească destul de încet. Și asta include să nu vrei să fii tratat ca un copil atunci când nu mai este așa.