Csárdás, regina

Actualizat: 21/11/2015 21:41 ->

Piesa are o sută de ani și nu se știe dacă încă zbura spre cer pe care oamenii au vrut să-l uite, dar parcă ceva similar ar fi funcționat astăzi. Între timp, par să existe două tipuri de Gábor Miklós Kerényi, traducătorul, a cărui loialitate este considerarea principală, și regizorul, care îndrăznește să avanseze pentru a aduce piesa mai aproape de publicul de astăzi.

Regina Csárdás o găsim încă atât de amuzantă încât uneori privitorul doar clipește. Majordomul spune la telefon: Vreau patru pungi de sare. Pentru ce ai nevoie de sare, ce va face după încetare: alunele.

Auditoriul râde, deși dacă l-ați avea, nici măcar nu ați putea descoperi o încercare de umor în acest dialog.

Evident, nu suntem cu noi înșine când ne uităm la Regina Csárdás și experimentez asta pentru mine. La început mă răcoresc cum cântă, apoi mă întreb pe Borin Kállai, care, înțeleg, vrea să fie diferit de Honthy Hanna și de adepții ei, dar va fi atât de diferit încât nu văd decât o bătrână beată, imaginați-vă că îngropați deja doi soți aristocrați.

LISTA CITITORILOR

Timp de o sută de ani, nu au existat mitraliere, dar în Operetă, noul personaj visat, Schultheisz, imită o mitralieră cu cârja lui. Sunt încă mai deranjat de felul în care cântă, dar am primit o scrisoare mai mult sau mai puțin oficială care încurajează înțelegerea: personajele sunt dezbrăcate, limba lor atârnă,.

De asemenea, mi se pare de prisos să despărțim un braț ucis de război numit Schulteisz pentru că vrea să ia cuvântul în serios. S-a făcut deja în versiunea Mohácsi din Kaposvár, a fost un spectacol minunat, dar recenta renovare din Székesfehérvár a arătat că piesa nu va trăi în această formă timp de o sută de ani. Am râs mult când un băiețel a recitat la ceremonia de rămas bun a navei Monarchy și, când a fost întrebat despre numele său, a spus, János Csermanek. Știam că o va schimba, va fi János Kádár. După 2010, oamenii au uitat cine este Kádár (la propriu) sau pur și simplu nu au găsit scena amuzantă.

Diferența este, evident, una dintre pietrele de temelie ale performanței la Operetă. Regizorul Miklós Gábor Kerényi merge înainte, cu îndrăzneală. Nu numai că fundalul istoric este diferit, dar și versurile cântate. Explicația mai practică pentru acest lucru este că, datorită noului text, altcineva are o redevență. Dar Regina Csárdás originală este cunoscută în lume, din câte știu, nu reelaborarea Békeffy-Kellér.

Versiunea a fost, de asemenea, o evadare, am scris 1954, Honthy a fost una dintre vedetele Operetei, era logic să-i acordăm mai mult spațiu și să transformăm personajele într-un idiot aristocratic. După cum știm, succesul a fost luminos și, așa cum știm, succesul nu trebuie explicat. Dar poți fi confuz în legătură cu asta. Cum este posibil ca nimeni să nu fie prins în ideea că raiul este un „copac”? Să înțeleagă ce fel de lucru este, atunci de ce devine „oh, pisicuță”? Cine a venit cu acest dezgust mâncător de pisici? ? Păstrăm același lucru: vrem Regina Csárdás din anumite motive.

Vrem să iubim, să ne bucurăm de lene și de visul unei vieți dulci. Dacă cineva mai simte că textul ar trebui tradus din nou, cu siguranță are dreptate. Mai exact: la o singură condiție. Noul text ar trebui să fie bun. Iubiți-vă publicul la fel de mult pe cât îl iubiți pe cel vechi. Ceea ce se joacă în Operetă este o reelaborare care respectă mai mult originalul, dar acest respect este ușor depășit de regie atunci când conferă un rol important figurii inventate de regizor.

Este posibil ca publicul de astăzi să nu observe nici măcar toate acestea. El doar stă în auditoriu și se predă încet sau repede geniului lui Imre Kálmán, fredonând hiturile operetei împreună cu actorii, aplaudând ca nebun și simțindu-se bine. Poate fi ciudat, dar asta justifică totul.