"Este bine să trăiești aproape de Dumnezeu!"

Cei care se roagă nu sunt îngropați sub valuri - spune Gábor Holló, tânărul capelan al Parohiei Sf. Bartolomeu din Gyöngyös-Felsőváros.

După sfințirea sa ca preot, în august 2017 s-a mutat la Parohia Sf. Bartolomeu din Gyöngyös-Felsőváros. Apoi, cu ce planuri și gânduri a ajuns la prima etapă a vocației sale?

Am avut mai multe idei pe care mi le-am dorit sau doresc să le realizez, mai ales lucruri prin care pot împărtăși credincioșilor ceva din propria mea spiritualitate. Văd școala închinării sacramentale ca fiind cea mai mare realizare, pe care am finalizat-o acum, la sfârșitul lunii martie. Când am început școala, am primit o confirmare de la Domnul că aceasta era cu adevărat voia Lui și o promisiune că prin școală El va oferi multe, multe daruri celor care participă. Toate acestea au fost confirmate din mers.

Cum merge viața unui capelan, care sunt îndatoririle sale?

Noi trei suntem pastori în parohie și toți trei ne asumăm partea din îndatoririle obișnuite. Aceasta include masă zilnică, mărturisire, uneori botez, înjurături, înmormântare. De obicei, vizităm bătrânii și bolnavii cu sacramentele lor în casele lor sau în spital. În plus față de acestea, am grupuri care se pregătesc pentru prima comuniune și închinare, dar îmi iau și partea mea de educație de logodnă. Avem, de asemenea, patru școli eparhiale, prin care încercăm, pe cât putem, să ajungem și să ne adresăm și generației tinere.

Care este crezul preotului?

Am ales Mt 14:29 ca sloganul meu de sfințire: „El a ieșit din chivot și a plecat spre Iisus pe apă”. Puteți fi preot doar ca persoană spirituală. Aceasta este o misiune dificilă, adesea ca mersul pe apă. Se poate trăi vocația preoțească atâta timp cât îl privește pe Isus și are o relație intimă cu el, adică atâta timp cât se roagă. Timpul ar trebui rezervat pentru aceasta în fiecare zi. Cel care se roagă nu este îngropat sub valuri. Este bine să trăiești aproape de Dumnezeu. Consider că acesta este cel mai important și vreau să transmit acest lucru celor cărora mi-a încredințat-o Dumnezeu.

Cum încerci să te echilibrezi?

Mi se pare foarte important ca preot să rămân constant aproape de sursă. Pentru mine înseamnă a avea o spiritualitate din care pot fi reînnoit. Chiar și în viața parohiei noastre, deocamdată, predomină formele „tradiționale” care sunt în mod natural necesare. Dar ceea ce cred într-adevăr este reînnoirea. Am văzut în multe țări străine că este mult mai ușor să ajungi la oameni noi și tineri prin mișcări spirituale. Personal, aparțin în cea mai mare parte reînnoirii carismatice, asta este ceea ce „te ține în echilibru”, dar găsesc spiritul ecumenic al lui Taizé, verbul mișcării Focolare, cursillio, la fel de valoros, aș putea să-i enumăr la nesfârșit.

Ce face un capelan în timpul liber?

Încerc să petrec timp de calitate relaxându-mă și reîncărcându-mă. Am prieteni preoți cu care tindem să petrecem seri foarte bune: coacem pizza, mergem la bowling sau doar vorbim. Am prieteni civili cu care îmi pot petrece timpul liber bine și cu folos. Îmi place să fiu alături de familie, dar îmi place să fac sport: alerg în aer liber pe vreme bună, merg la sală pe frig, uneori joc squash, schi. În plus, îmi face plăcere să călătoresc: am ajuns recent în Liban pentru un program Taizé, întâlnirea internațională a tinerilor ecumenici. Vara, în timpul vacanței, îmi place să călătoresc undeva cu familia sau prietenii pentru câteva zile.