O sută de poezii - Compilat de János Lackfi Shelf 110

sophie ♥ P 7 iulie 2015, 17:52

Toate poeziile din volum

Jorge Luis Borges: Ars Poetica

Privește râul, care este timpul să udăm,
și să știi că timpul curge,
și că pierim și noi ca râul,
iar fețele fug de asemenea ca apa.

Să știi despre trezire: un alt vis,
care doar își visează visul și moartea,
ceea ce teme trupul este moartea,
toată noaptea, ceea ce se numește vis.

Simțirea zi de zi este un simplu simbol,
este doar un simbol al zilei și al anului,
și necazul de a lua ceea ce aduc anii,
de parcă ar fi fost știri vagabonze, muzică, un simbol.

Să vezi un vis în moarte și dacă este amurg
vino, durere de aur în ea, aceasta este poezie,
sărac și nemuritor. Poezie,
care se întoarce ca amurgul zorilor.

Uneori apare o față seara,
ne fulgerează dintr-o oglindă estompată,
arta este ca această oglindă,
și ce a fulgerat, fața noastră este fața.

Ei spun, Ulise, plictisit de minuni,
a plâns de bucurie văzând-o pe Ithaca,
verde s cuvios. O asemenea Itaca
citează arta, nu miracolele.

Este ca un râu nesfârșit,
care merge și rămâne, și în oglinda ei la fel
Heraclit pare a fi același
și este întotdeauna diferit de râul nesfârșit.

Traducere de György Somlyó

János Lackfi (ed.): O sută de poezii

DULCI CERI

Milosz, Czeslaw: Hit

Există credință când cineva o vede
Petale pe apă sau un strop de rouă,
Și el știe: este necesar să fie.
Închide ochii pentru a păcăli visul,
Va fi doar ceea ce a fost în lume,
Iar petala este purtată de apă.

Ai și credință când cineva are picior
Rănește o piatră și știe: pietrele
Asta e treaba lor: ni se doare picioarele.
Uite: copacii aruncă o umbră lungă,
Umbra unei flori și a unui om cade la pământ:
Nimic nu poate exista fără umbre.

- Traducerea lui Kerényi Grácia

EUSTACHE DESCHAMPS
Dacă furtuni de vânt, căldură, iarnă rece și aspră ...

Dacă este furtună, căldură, iarnă rece,
Atac de viermi, muște, eb sau sălbatic,
Lame, cuie, nas care cad la prag,
Furtună acerbă, frică, geantă urâtă
Nu l-ar fi lovit nici pe înțelepți, nici pe rege,
Și te-aș putea salva de toate astea,
Dacă originea și dacă rațiunea ar exclude mobilierul
Și o moarte sumbră, ar fi blestemat
Vrăjmașul. Dar le vedem forma:
Toată lumea a primit aceeași carne.

Creația: material deteriorat, sânge bolnav,
Într-un loc ciudat. Nouă luni închise
Între intestine, se ridică ca un mucus,
Cu toții ne naștem goi, peeling,
Și răcnim. Fiara în picioare,
Deși nou-născut, fuge în pajiști și tufișuri.
A fost nenorocit șapte ani
Rusnya poke, slab și epuizat.
A existat pentru totdeauna aroganță în inimile noastre:
Toată lumea a primit aceeași carne.

Coajă! Puteți vedea cât de rară este natura noastră,
Împreună în praful unui pelerinaj,
Mama Kit a născut și se întoarce împreună la mormânt,
Dacă ați trăit să slăbiți, aceasta este ultima voastră călătorie.
Ne vom părăsi dorințele acerbe cândva!
Nu rulează până la un sfert din timpul nostru pe Pământ,
Cine acum, cine va ateriza în mod egal.
Cum poate un om să fie atât de konok,
Pentru a umili o singură linie?
Toată lumea a primit aceeași carne.

Domnule, considerați binele ca pe o poartă,
Ceea ce ne scoate din această ființă este un mincinos,
Și în care mulți au o tendință distorsionată.
Fie ca smerenia și credința noastră să fie calea,
Eradicați mândria sălbatică și războiul sălbatic:
Toată lumea a primit aceeași carne.

Traducere de Zoltán Jenei

Jacopone da Todi: Imn despre o mamă dureroasă

Stătea în amărăciunea mamei
plângând la piciorul crucii,
de care atârna Sfântul Său Fiu,
căruia i-a fost rupt și bocit
sufletul lui avea nevoie de o sabie tare
să treacă prin tortură.

Oh, ce trist, lovit, a stat acolo
printre femeile binecuvântate,
care te-a plictisit, Numai Născut,
cât de jalnic a fost jalea lui,
când și-a văzut sfântul Fiu a
printre chinuri sfâșietoare!

Există un ochi care să nu plângă
Cu mama lui Hristos și acest chin
privire rece?
care privesc fără lacrimi,
că se aruncă în suferință
mamă lângă fiul ei?

L-a văzut pe Iisus ca fiind al său
ce a luat din vina lui
și bici cu bici.
Și și-a văzut în cele din urmă fiul său dulce
a muri fără mângâiere,
în timp ce își elibera viața.

Ei bine de dragoste cerească,
lasă-mă să mă simt rănit
otravă: lasă-mă să plâng cu tine!
Lasă-mi inima să ardă
Hristos, în dragostea lui Dumnezeu,
iar el mă va iubi!

O, Sfântă Mamă, fă-o,
la Răstignit
împinge-mi rănile în inimă!
Împărtășește-l, te rog, simt chin,
căruia îi înțeleg fără merit
Mi-a plăcut să tolerez atât de mult aici!

Lasă-mă să plâng cu evlavie către tine
și să sufăr cât trăiesc
Avval, care a traversat!
Stau la piciorul crucii!
Inima mea în amărăciunea inimii tale
a fi partenerul tău este atât de dor!

Fecioara fecioarelor! Fii în inima ta
bun și nu crud cu mine!
Împărtășește ceea ce cred că este ușor!
Dă-l mormântului plângător al lui Hristos
I-aș scrie rănile în inimă
și participă la durerea ta!

Rana ranii fiului tau!
Sfânta ta cruce să fie intoxicată
și băutura din sângele lui,
ca nu cumva să ard în iad!
Și în ziua judecății, vă rog,
tu vei fi protectorul meu, Doamna noastră!

Dacă trebuie să plec de aici,
lasă-mă să merg la victorie
de mama ta, Hristosul meu!
Și dacă corpul meu moare, dă-mi-l
că sufletul meu mă va primi glorios
roșia de palmier!