Tuse cronică

Tusea este o reacție automată a corpului nostru pentru curățarea căilor respiratorii, îndepărtarea secrețiilor din căile respiratorii, fum, praf, substanțe chimice sau corpuri străine. Tusul protejează căile respiratorii inferioare și plămânii de substanțe nepericuloase.

Prin urmare, tusea nu ar trebui să fie o problemă până când apare ocazional, mai ales dacă există o cauză bine definită (mediu prăfuit, înghițire etc.). Cu toate acestea, tusea ar trebui considerată un simptom îngrijorător dacă persistă, apare cu dificultăți de respirație, este însoțită de scurgeri de spută sângeroasă sau este însoțită de alte simptome sistemice, de ex. scădere involuntară în greutate, febră, cădere, senzație de slăbiciune. Dacă acestea din urmă sunt detectate, un medic trebuie consultat imediat pentru a investiga tusea, deoarece poate fi un semn al unei boli grave.!

Se face distincția între tuse acută (acută), subacută și cronică (cronică) în funcție de durata tusei. Tusea acută durează mai puțin de 3 săptămâni, tusea cronică persistă peste 8 săptămâni. Aici ne ocupăm doar de tuse cronică.

Ce poate provoca o tuse cronică?

Tusea cronică poate avea multe cauze. Cauzele frecvente includ:
• Reflux acid - conținutul acid al stomacului revine în partea inferioară a esofagului datorită rigidității stomacului, unde irită membranele mucoase și menține inflamația
• Medicație - Tusea persistentă poate apărea ca efect secundar al mai multor medicamente, de ex. administrarea anumitor medicamente antihipertensive (numite inhibitori ai ECA)
• Descărcarea peretelui faringian posterior - în caz de descărcare nazală crescută, în special în decubit dorsal, mucusul sau puroiul care revin la peretele faringian pot provoca iritații, de ex. febra fânului, polipii nazali sau inflamația cronică a sinusurilor paranasale
• Astm - în special în cazurile netratate sau controlate necorespunzător
• Fumatul - chiar și într-o formă pasivă, poate provoca o tuse directă pentru o lungă perioadă de timp, menținând iritații persistente, inflamații mai ușoare sau mai severe, dar și un simptom cronic al bolii pulmonare obstructive cronice cauzate de fumat.
• Infecție respiratorie acută recentă - Este relativ obișnuit să apară tuse uscată prelungită după apariția simptomelor acute care nu este asociată cu expectorarea.

Cauzele mai puțin frecvente (dar nu foarte rare) sunt: cancerul pulmonar (în special la fumători și foști fumători, poate implica și vărsarea de spută sângeroasă); fibroza chistică (o boală pulmonară congenitală în care mucusul dens și lipicios care se acumulează în plămâni poate bloca bronhiile mai mici); bronhodilatație cronică (dilatare patologică a căilor respiratorii mici, producție crescută de secreție) și alte boli cu afectare difuză a plămânilor; embolie pulmonară (mai ales o afecțiune acută, dar alteori se dezvoltă doar un mic cheag de sânge pulmonar, unul dintre simptomele căruia poate fi și tuse); boli de inimă (de exemplu, insuficiență cardiacă, dilatarea arterei toracice, mai rar probleme de ritm cardiac).

În acest caz, ar trebui să vă adresați imediat unui medic?

De regulă, o tuse justifică o investigație în toate cazurile în care este persistentă sau se înrăutățește sau în care nu există dovezi ale unei afecțiuni acute evidente (frig, febră de fân, înghițire, astm etc.). În plus, următoarele simptome ar trebui să fie îngrijorătoare („steaguri roșii”): scuipat de sânge, scădere în greutate de fond necunoscut, transpirații nocturne crescute, dificultăți de respirație sau dificultăți de respirație.

Investigarea tusei

Ca prim pas în examinare, medicul va intervieva cu atenție pacientul cu privire la simptomele sale: de când a fost prezentă tusea, care este natura și severitatea acesteia; dacă implică expectorare și, dacă da, cantitatea, natura, culoarea și textura, dungi sângeroase sau cantități semnificative de sânge; dacă tusea este însoțită de alte simptome, fie cu tuse, fie între două atacuri de tuse (dificultăți de respirație, dificultăți de respirație, dureri toracice etc.); dacă tusea apare în repaus și/sau la efort; dacă pacientul a prezentat febră, transpirații nocturne crescute, scădere în greutate; dacă există alte boli cunoscute (tuberculoză, malignitate, boli respiratorii acute înainte de apariția tusei etc.); dacă pacientul sau un membru al familiei a experimentat un simptom similar în trecut; dacă luați în mod regulat orice medicament (exact ce și când) sau dacă ați început recent să îl luați (nu uitați de medicamentele eliberate fără prescripție medicală, remedii pe bază de plante și remedii pe bază de plante!); dacă pacientul fumează sau a fumat înainte și, dacă da, câte țigări a fumat/a fumat pe zi; care este ocupația pacientului, care sunt condițiile sale de lucru (la locul de muncă cu praf, fum, substanțe chimice etc.).

Din listă reiese clar că aspectele care trebuie clarificate la medicul de prescripție sunt foarte diverse, astfel încât poate fi util ca pacientul să se pregătească pentru ele în prealabil, ajungând chiar la birou cu note. Cursul investigațiilor ulterioare este determinat de posibilitățile care apar pe baza istoricului medical.

Există șanse mari să se efectueze o radiografie toracică, care - în anumite limite - este adecvată pentru evaluarea stării plămânilor și, în unele cazuri, poate oferi și un diagnostic clar. Pe baza aportului toracic, prezența unui lichid toracic semnificativ poate fi confirmată sau exclusă, iar dimensiunea inimii poate fi, de asemenea, judecată.

Pe baza rezultatelor testului funcției respiratorii, funcția pulmonară poate fi evaluată, iar boala de tuse este adesea probabilă. Metoda este potrivită și pentru monitorizarea modificărilor și monitorizarea efectului terapeutic.

Cealaltă scanare imagistică efectuată frecvent este tomografia computerizată (tomografie computerizată). Acest lucru este justificat dacă cauza tusei nu poate fi clarificată pe baza unei scanări toracice; dacă examinarea inițială relevă cauza, dar este necesară o clarificare suplimentară (de exemplu, amploarea exactă a tumorii, prezența sau absența metastazelor, implicarea ganglionilor limfatici și/sau a oaselor); dacă se suspectează embolie pulmonară (caz în care CT va detecta și cheagurile de sânge din vasele de sânge mai mici cu mare certitudine); dacă, în cazul afecțiunilor maligne și a altor boli, medicul dorește să monitorizeze modificările procesului bolii și efectul tratamentului; sau dacă obiectivul este detectarea timpurie și tratamentul unei eventuale recurențe după operație.

Oglindirea bronșică (bronhoscopie) poate aduce leziunile căilor respiratorii direct în linia vizuală și poate oferi clătire și eșantionare histologică.

În funcție de natura bolii, medicul va cere deseori și teste de laborator.

Cum se tratează o tuse cronică?

Cursul tratamentului și prognosticul sunt determinate de natura problemei. Este atât de sigur că, dacă pacientul este fumător, este o sarcină urgentă să renunțe. O serie de date din literatura de specialitate demonstrează rolul cauzal al fumatului în dezvoltarea și exacerbarea cancerului pulmonar și a bolilor cronice pulmonare. Nu lăsați să se strige „nu contează oricum” dacă problemele s-au întâmplat deja, deoarece datele convingătoare arată că trecerea la o viață fără fum poate îmbunătăți starea, ameliora simptomele și încetini creșterea tumoră deja formată.

De asemenea, să nu uităm că fumatul pasiv este la fel de dăunător ca fumatul activ, așa că, renunțând la fumat, protejăm și sănătatea mediului nostru și a celor dragi și îi putem împiedica să aibă probleme similare peste ani.

ACEST PROSPECT NU ESTE UN SUBSTITUT PENTRU TRATAMENTUL MEDICAL. CU EXCEPȚIA COPIILOR PACIENTULUI, UTILIZAREA ESTE PERMISĂ NUMAI CU ACORDUL SCRIT AL EDITORULUI.