Se pregătește noul atlas de dialecte maghiare

Atlasul dialectelor maghiare, al cărui material a fost colectat între 1949 și 1964, constă din șase volume și greutăți mari. Realizarea acesteia a fost o acțiune importantă, unică la acea vreme. Lingviștii Grupului de Cercetare în Geolingvistică al Academiei Maghiare de Științe și ai Universității Eötvös Loránd au întreprins o lucrare la fel de grozavă atunci când s-au angajat să repete și să compare colecția strămoșilor cu cercetările ulterioare: cât de mult folosesc limba maghiară, în special cea regională versiunile lingvistice s-au schimbat în jumătate de secol. În prima fază a cercetării lansate anul trecut, seria de întrebări a fost compilată și deja „trasă” pentru colecțiile pilot. L-am întrebat pe liderul grupului de cercetare, academicianul Jenő Kiss, profesor la ELTE despre experiențe.

- Limba comună se sparg în dialecte cu o forță extraordinară, poate chiar mai rapidă în comunitățile rurale decât am crezut. Ceea ce au putut aduna cu ușurință predecesorii noștri în urmă cu cincizeci de ani, cu un răspuns clar, clar și clar la întrebările lor, nu mai putem face pe deplin astăzi, deoarece informatorii devin din ce în ce mai incerti în răspunsul lor. Deși unii dintre generațiile mai în vârstă își amintesc cu siguranță anumite instrumente, procese de lucru, plante etc., cei mai tineri nu își mai amintesc de ele pentru că nu lucrează cu ele și nu își folosesc numele sau chiar le cunosc de la bun început. Suntem într-o epocă în care, într-o generație, dar în două generații, o porțiune semnificativă din vocabularul anterior al dialectului este cu siguranță uitată. De asemenea, vedem clar ce semne de dialect au dispărut sau dispar.

Așadar, nu merită numai, ci și o datorie profesională de a găsi în ultimul moment ceea ce a mai rămas din agricultura și dialectele țărănești tradiționale, întrucât cele două sunt strâns legate. Vocabularul nostru reflectă cu exactitate schimbările care au avut loc în limba exterioară, în societate și în viața comunităților date, adică modul în care are loc schimbarea culturală în comunitățile rurale maghiare. Un antecedent important al acestui fapt este că comunitățile țărănești tradiționale au suferit două schimbări dramatice în ultima jumătate de secol. Primul a fost când a avut loc prepararea ceaiului, care a avut loc violent și a adus un mod de viață cu totul nou țărănimii, iar al doilea a fost în anii de după schimbarea regimului, când privatizarea a pus și o mare parte a populației rurale în o situație complet diferită față de deceniile anterioare. Aceste două schimbări radicale, de la începutul culegerii materialului atlasului dialectal anterior, au început în 1949, au remodelat fundamental modul de viață al oamenilor, modul de viață, mentalitatea și ceea ce ne interesează cel mai mult: și utilizarea limbajului.

- Aceștia s-au angajat de la început lucrând prin colectarea ei în mai puține locații decât originalul. Pe baza a ceea ce, numărul de puncte de cercetare a fost restrâns?

- Chestionarul este intervievat la un total de 200 de puncte de cercetare, dintre care jumătate se află în zone transfrontaliere adiacente și sunt distribuite acolo proporțional cu populația. Din celelalte 100 de locații, 35-35 sunt situate în Transdanubia și Ungaria de Nord, 20 în Marea Câmpie și 10 în Transdanubia.

A fost odată, a Géza Bárczi În cercetările lor, ei au căutat, de asemenea, să se asigure că acoperirea diferitelor zone a fost aproximativ proporțională și au căutat, de asemenea, să aleagă dintre satele mai puțin mobile unde, conform cunoștințelor dialectologice de la acea vreme, dialectul încă exista și trăia starea sa originală. Atât de sigur: imensa afacere a fost o soluție excelentă și cât de bine a fost că au făcut ceea ce ar fi putut face atunci. În anii colecției de control, între 1960 și 1964, înregistrările pe bandă au fost făcute în majoritatea locurilor. Aceasta este o comoară imensă: avem înregistrări de vorbire din aproape toate zonele Ungariei, avem texte regionale în limba vie! Înregistrările magnetice păstrate la Institutul de Lingvistică al Academiei Maghiare de Științe au fost digitalizate anul trecut cu sprijinul unei licitații înainte de a fi distruse complet, salvându-le pentru posteritate. De la echipa noastră de cercetători formată din doar cinci Lajos Balogh, un angajat pensionar al Institutului de Lingvistică al Academiei Maghiare de Științe a participat la colecțiile de control la acel moment, el este veriga în cele două cercetări majore.

Acum cincizeci de ani, lingviștii noștri nu puteau să-l colecteze peste tot în zonele transfrontaliere, așa că acum vrem să luăm chestionarul în multe alte puncte de cercetare de acolo. A ajunge la Csángóföld nu era un lucru ușor în lumea informatorilor de atunci, iar acum nu este un caz simplu, „vine străinul”, cred ei înșiși. Aici, în Ungaria, colectarea datelor a coincis cu vârsta serviciilor și a provocat neîncredere în săteni, iar astăzi oamenii suspectează APEH dacă le punem întrebări. Teama de o siguranță publică slabă este, de asemenea, complet de înțeles, deoarece de cele mai multe ori vizităm persoanele în vârstă care trăiesc singure. De exemplu, în America, sectele nu deschid ușa cercetătorului. Este foarte interesant faptul că diferite atitudini apar din cultură în cultură pentru a fi confruntate în cercetare dacă se bazează pe colectarea datelor de la omul comun! În orice caz, am avut în vedere și deficiențele situației politice actuale în selecția finală a punctelor de cercetare actuale, astfel încât, deși le-am redus numărul, există altele noi printre ele.

- Și atunci acesta va fi urmărirea anchetei?

- Adunând în mare parte aceleași puncte de cercetare ca punctele de cercetare ale marelui atlas și punând aceleași întrebări ca și colecționarii marelui atlas în urmă cu jumătate de secol. Deși mult mai târziu decât colecția atlasului dialectelor maghiare, lingviștii Universității din Cluj-Napoca au început să compileze și Atlasul dialectelor maghiare din România, care poate fi folosit excelent și fiabil pentru munca noastră. Familia Bárczi, desigur, a avut puncte de cercetare în zonele locuite din Ungaria din România, precum și în fosta Iugoslavie, Austria și fosta Uniune Sovietică, deși în cea de-a doua au colectat datele chestionarului la doar patru puncte, dar în Highlands au colectat rețele relativ dense. Una dintre lecțiile interesante ale colecțiilor pilot a fost că dialectele anumitor sate de limbă maghiară din Teatrul de culoare au dispărut, iar populația satului s-a schimbat pur și simplu. În principal în Ungaria de Est și în părțile din Baranya, Ormánság, s-au depopulat satele, în care s-a mutat apoi o altă populație vorbitoare de dialect, iar același dialect înregistrat de predecesorii noștri acolo în acel moment nu mai poate fi găsit deloc, astfel -un studiu la început în aceste așezări nu mai putem face acest lucru.

- Schimbarea dialogului asociată cu migrația poate fi, de asemenea, instructivă pentru un cercetător ...

- Inițial, această cercetare la scară largă ar fi acoperit-o și pe aceasta, dar din cauza lipsei de resurse, planul nostru original de cercetare a trebuit să fie restrâns. Poate că într-o fază ulterioară de cercetare, schimbările lingvistice rezultate din schimbarea populației vor fi, de asemenea, monitorizate. Acum obiectivul nostru principal este să repetăm cercetarea de acum cincizeci de ani cât mai curând posibil, deoarece timpul este foarte urgent pentru noi. În satele noastre au loc schimbări dramatice, declinul demografic este vizibil: masa porților abandonate inundă chiar și în Transdanubia de Vest, unde situația este încă relativ bună.

- Există diferențe spațiale observate în colecția de încercare, adică morții au dispărut mai bine, mai repede dialectul?

- Am văzut deja aplicarea unei axiome lingvistice de bază: cu cât vorbitorii de dialect trăiesc mai departe de centru și vorbitorii de limbă comună, cu atât mai multă speranță că vor fi păstrate mai multe bilete de dialect. De exemplu, maghiarii din Highlands și Transcarpathia au descoperit că anumite arhaisme sunt folosite și astăzi în dialectul lor. A existat, de asemenea, un exemplu conform căruia, în momentul colecției, acum cincizeci de ani, termenul marcat ca dispărut în Transcarpatia ar putea fi înregistrat din nou de către doctorandul local la naștere care a participat la ancheta actuală! Aceasta este ceea ce contează cunoașterea personală și acceptarea necondiționată a cercetătorului într-o astfel de colecție: armonia memoriei comune ar putea scoate la iveală cunoștințele considerate pierdute din adâncurile conștiinței informatorului, precum și un reziduu lingvistic.

Izolarea geografică poate fi, de asemenea, o forță de reținere în utilizarea dialectului. De exemplu, satele din zona de munte Medvesalja nu sunt departe de Budapesta, totuși sunt așezări relativ izolate, așa că au păstrat multe arhaisme în utilizarea limbii lor - în dialectul Palóc. Prezența sau dispariția dialectelor în satele din zonele închise depinde întotdeauna de cât de mobilă este populația, de cât de mult păstrează legătura cu orașul din apropiere care are strălucire culturală și economică sau cât de mult rămân în propriul sat .

- Comparând cele zece regiuni dialectale majore, care sunt cele mai reținute și care sunt mai uzate?

- Aproape toate particularitățile dialectului Palóc sunt încă vii astăzi. De exemplu, vocea ilabialului, adică fără rotunjirea buzelor, este încă clar vizibilă în acțiune în generațiile de vârstă mijlocie și mai în vârstă. Ținutul Secuiesc și Transdanubia de Sud-Vest se descurcă de asemenea bine în acest sens. În Transdanubia de Vest, e închisă sau, de exemplu, picătura vocală a supraviețuit, dar în același timp forma aptya, kaptya, margya dispare. În general, este mai pronunțat în zonele în care există trăsături dialectale izbitoare în vorbirea populației. De exemplu, gustul nu este considerat plăcut la sunet și este abandonat mai devreme.

- Ce criterii sunt utilizate pentru selectarea respondenților?

- Pentru noi, informatorul autentic este cel care locuiește acolo și, de preferință, a trăit întotdeauna în acel sat, deoarece aceștia sunt cei mai fiabili în ceea ce privește limba. Lăsați informatorul să aibă sens, deoarece aceste seturi de întrebări pot primi un răspuns eficient dacă cineva cu abilități intelectuale adecvate și pronunție normală nu este împiedicat de un defect de organ producător de sunet sau de starea dinților. Trebuie să găsim oameni care sunt dispuși să lucreze împreună. Aceasta din urmă este o sarcină psihologică dificilă: dacă nu suntem întâmpinați, nu există nicio oportunitate de cooperare. Nu trebuie să-l forțăm, ci trebuie să câștigăm încrederea potențialilor noștri informatori.

În primul rând, întotdeauna studiul sociologic al așezării care urmează să fie examinat - populația, distribuția vârstei, ocuparea forței de muncă etc. Începem cu o revizuire a studiilor sau chiar a datelor de pe World Wide Web și apoi contactăm directorii școlilor și primarii prin scrisoare pentru a recomanda persoanelor din toate cele trei grupe de vârstă: tineri cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani, precum și generații de vârstă mijlocie și cei peste 65 de ani. În niciun caz nu cădem ca străini sălbatici. Dacă avem chiar și un discipol care vine de acolo sau din așezările vecine, ne așteaptă ușile deschise. O atmosferă confidențială este, de asemenea, importantă pentru a elimina, pe cât posibil, comportamentul lingvistic conștient care urmează discursului în limbajul comun care caracterizează atât interviurile, cât și interviurile chestionare. Căci într-adevăr ei traduc cuvântul în așa fel încât să fie „adecvat” cunoștințelor lor, adică primim din ce în ce mai mult discursul colocvial de la ei în locul versiunii dialectale dacă nu acordăm atenție.

- Un nou element al cercetărilor actuale este că aspectele sociolingvistice sunt examinate și în timpul colecției. Aceasta este în primul rând ceea ce acoperă?

Deși eu și membrii grupului venim din sat și cunoaștem bine agricultura tradițională, fostă țărănească, suntem conștienți de faptul că circumstanțele noi pun și noi probleme. Acesta este motivul pentru care punem întrebări și despre mentalitatea actuală a limbajului vorbitorilor. De asemenea, încercăm să cercetăm unele dintre obiceiurile lor de utilizare a limbii. Vom încerca să evaluăm modul în care, în 2008, sătenii se gândesc la propriul lor dialect. Este negat? Esti rusinat? Nu ți-e rușine? Acest lucru se datorează faptului că vorbitorii de dialect sunt de obicei disprețuiți în societate și dialectul însuși este disprețuit. Oamenii evită dialectul în situațiile de vorbire în public de mult timp, deoarece pur și simplu nu le place să fie obiectul rușinii. Cu alte cuvinte, examinăm și motivul psihologic pentru care există acest colocvialism rapid în dialectul maghiar.

În timpul lucrării noastre cu chestionarul, îi întrebăm întotdeauna pe informatori în mediul lor natural, în casa lor. Dintre toate site-urile, în toate cele zece regiuni dialectale - adică într-o zonă mai mare în care vorbesc în același mod - efectuăm, de asemenea, foraje profunde la 3-4 puncte de cercetare. În acest studiu al aspectelor sociolingvistice, luăm în considerare nu numai chestionarul de bază, cele aproximativ 200 de întrebări, ci și mult mai multe și mai multe persoane, iar în aceste cazuri îi includem și pe cei cu vârsta sub 18 ani. Pe de altă parte, pentru a determina ce s-a schimbat în general și ce s-a schimbat în mod specific în ceea ce privește vocabularul țărănesc tradițional sau elementele dialectale, sunt suficiente mai puține întrebări și informatori, dar este absolut necesar să întrebați cea mai veche generație retrasă din această de asemenea, deoarece se așteaptă să aibă cele mai fiabile date.

- Conform acestui fapt, primele 1162 de întrebări nu se repetă toate?

- Pe de o parte, nu este nevoie să punem toate întrebările pe care le făceam, pentru că astfel putem identifica în continuare ce schimbări dialectale există. Pe de altă parte, nu pentru că la anumite întrebări nu li s-a răspuns nici atunci, sau dacă ar fi fost așa, informatorii au fost foarte incerti. Gândiți-vă doar la asta: în trecut, filarea și țesutul era o treabă destul de obișnuită, dar părțile roții sau războiului nu erau cunoscute de toată lumea nici atunci, nici părțile carului nu erau bine numite de mulți. Primul a trebuit să fie întrebat femeilor, celălalt bărbat. În al treilea rând, nu avem suficienți oameni și suficienți bani pentru a repeta toate întrebările anterioare.

Ce fel de schimbare are pronunția pronunției ca trăsătură lingvistică caracteristică?

- Adică, putem vorbi despre un proces reciproc înainte și înapoi în interacțiunea dialectelor și a limbajului comun?

- Într-adevăr, acest proces este întotdeauna bidirecțional, cu excepția faptului că efectul limbajului comun asupra dialectelor este incomparabil mai mare decât invers. Adevărul este că acum este mult mai greu de colectat decât acum 50 de ani. În acea perioadă, majoritatea oamenilor care locuiau în sat nu puteau vorbi altfel, doar în dialect, și chiar dacă „ieșea” din dialectul său, se putea spune cel mult că se apropia de limba comună. Acum, însă, își pot ascunde perfect dialectul, oamenii au devenit bilingvi într-o limbă profesională, adică pot vorbi și dialectul în limba comună. La acea vreme, Bárczi a găsit urme de bilingvism în sate. Astăzi este obișnuit. Ca urmare, este nevoie de mult mai multă energie pentru a depista datele. Nu este suficient să ne întrebăm despre o figură, o imagine, să indicăm o parte a corpului o dată, pentru că în prima abordare aproape întotdeauna obținem echivalentul său în limbaj comun ca răspuns. - Și mătușa Juli, nu ți-a spus mama ta un alt nume pe atunci? întrebări provocatoare, informatorul își amintește atunci cuvântul dorit de cercetător de mai multe ori și își amintește deja că nu numai mama sa, ci chiar el însuși l-au folosit în trecut.

- Cercetarea se va desfășura până în 2010. Ce urmeaza?

- Suntem între două incendii. Unul: vrem să arătăm rezultate evidente pentru cercurile neprofesionale restrânse cât mai curând posibil. Cealaltă este că ar trebui să ne asumăm responsabilitatea doar dacă am colectat deja cantitatea corectă de material, deoarece analiza este posibilă numai. Munca primilor doi ani, colecția nu este deloc spectaculoasă. Comparând datele chestionarelor luate la toate site-urile de cercetare cu datele anterioare, putem analiza doar schimbările lingvistice, putem trage concluzii și lecții. Raportarea după doi ani este ca o moschee de fotbal care suflă după prima repriză pentru a anunța un rezultat final. Sau așteptați ca cineva să nască un nou-născut viabil și sănătos după cinci luni.