Simpatie - Activitatea vulcanică ar fi putut cauza cea mai mare dispariție în masă de pe Pământ

Probabil cel mai cunoscut dintre aceste evenimente este dispariția la granița perioadelor Cretacic-Terțiar acum 66 de milioane de ani, care a adus sfârșitul erei dinozaurilor. Adevărat, au existat valuri de dispariție mai severe: în timpul evenimentului de extincție permian în urmă cu 252 de milioane de ani, trei sferturi din viața de pe Pământ și 95% din viața oceanică au dispărut în câteva mii de ani.

Experții cred că fenomenul s-a datorat vulcanismului din Siberia actuală și cantității mari de metan eliberat de pe fundul mării, dar există multe dezbateri cu privire la procesul exact. Dr. Anton Eisenhauer, expert de la GEOMAR Kiel Helmholtz Ocean Research Institute și o echipă internațională, a fost primul care a reconstruit seria evenimentelor.

Proiectul BASE-LiNE Earth finanțat de UE a analizat cochiliile de la Brachiopoda. Acestea sunt animale de viață staționare care trăiesc într-un schelet asemănător cochiliei și care sunt în jurul planetei de mai bine de 500 de milioane de ani. Potrivit dr. Hana Jurikova, coautor al studiului, au fost studiate fosilele din Alpii de Sud, chiar înainte de dispariție; Acum 252 de milioane de ani exista o parte superficială a Oceanului Tethys.

Echipa a măsurat izotopii borului din fosile, permițându-le să urmărească pH-ul oceanului, din care să poată deduce nivelul de dioxid de carbon din atmosferă. Pentru studiu au fost utilizate cele mai precise tehnologii posibile, inclusiv un spectrometru de masă cu ioni secundari de ultimă generație. Datele au fost, de asemenea, introduse într-un model computerizat geochimic.

Pe baza rezultatelor, dizolvarea hidraților de metan probabil că nu a jucat un rol în extincția în masă, dar creșterea dioxidului de carbon atmosferic ar putea fi legată de activitatea vulcanică. Această substanță a provocat acidificarea în ocean și a crescut temperatura medie pe uscat și, ca gaz cu efect de seră, a crescut intemperiile chimice ale rocilor. Ca rezultat al procesului, o mulțime de substanțe nutritive au curs în ape, provocând lipsa de oxigen și perturbarea circulației diferitelor elemente. Procesele fiziologice interconectate s-au prăbușit într-un efect de domino, rezultând un val catastrofal de dispariție.

Vi s-a părut interesant articolul? imparte cu prietenii tai!