Slovacii își fac proprii eroi maghiari

Zuzana Ulicianska, o publicistă din Zilina, o slovacă de culoare, folosește câteva exemple în articolul său Sme's Production of National Heroes by the Slovak Method pentru a demonstra că ceea ce s-a întâmplat nu este întâmplător. El își amintește că atunci când o placă memorială și o statuie urmau să fie ridicate în Madagascar, în 2003, în cinstea lui Móric Benyovszky, a avut loc o bătălie aproape tardivă între autoritățile maghiare, slovace și poloneze în legătură cu eroul națiunii care a fost contorul aventuros și ce text să scrie . El citează, de asemenea, judecata lui Sándor Márai în Slovacia ca o altă poveste instructivă. Timp de decenii, numele său nu a putut fi menționat oficial și, după schimbarea regimului, ideologii naționaliști slovaci au vrut să-l includă pe lista neagră pe motiv că în 1938 a salutat intrarea lui Miklós Horthy în Košice. Dar opera scriitorului și redescoperirea sa din Occident în ultimele decenii i-au determinat pe istoricii literari slovaci să-și exprime opinii mult mai realiste.

Košice ar putea fi, de asemenea, una dintre capitalele culturale ale Europei în acest an, deoarece spiritul și opera lui Sándor Márai au jucat, de asemenea, un rol important în proiect. În același timp, în versiunile în slovacă și engleză ale broșurii programului oficial, el este menționat ca „scriitor uitat nemeritat din Košice” - ca să nu mai vorbim de un cuvânt pe care l-a declarat întotdeauna maghiar. „Chiar și panourile publicitare de pe străzile din reședința județului din estul Slovaciei au arătat doar citate slovace din opera sa”, subliniază Ulicianska. Întregul adevăr este că scriitorul are, de asemenea, o cameră memorială și o statuie în orașul său natal și, ca parte a deschiderii, Piața Márai a fost inaugurată în reședința județului din estul Slovaciei, unde ministrul slovac al educației, Dusan Caplovic, a precizat că Košice a fost unul dintre marii săi scriitori maghiari.

Un comitet format din istorici și lingviști selectați istoric și istoric a decis în 1980 că numele personalităților de origine slovacă care trăiesc în Ungaria istorică și în Slovacia actuală ar trebui indicate conform noilor reguli de ortografie slovacă. Pe baza acestui lucru - și a liniilor directoare metodologice trimise recent arhiviștilor din nou - putem citi în continuare despre Frano Rákóci, Bercéni, Batani în cărți de istorie și alte publicații. În locul lui Ferenc Rákóczi, Miklós Bercsényi și Lajos Batthyány. Oricine citește despre Martin Svatojánsky poate face unele cercetări până când își dă seama într-una din biblioteci că este editorul Calendarului tirnavienesc, Márton Szentiványi din Liptov. Stefan z Vrbového este de fapt István Verbőczy.

De câțiva ani, nu toată lumea a aderat la această regulă ciudată. Zilele trecute, în același număr al revistei slovace Historický casopis, doi autori au discutat despre contele Zichy și într-un alt articol despre „Zici”. Anton Hrnko, vorbitorul acestei din urmă tabere, a afirmat în același loc că numele nobililor și ale altor personalități de origine slovacă, explicate cu secole în urmă, nu puteau fi lăsate în urmă. „János Hunyadi este Ioan de Hunedoara pentru români și Janko Hunjadi pentru croați. De asemenea, trebuie să le urmăm exemplul, pentru că putem demonstra că istoria noastră nu este o apendice a trecutului maghiar și ceh ”, a spus autorul. Dusan Kovác, pe de altă parte, a susținut că cei care au urmat această orientare au încălcat regula profesională și etică de bază conform căreia trebuie respectată în permanență o sursă autentică.

Michal Hvorecky, un popular scriitor și publicist slovac, și-a exprimat, de asemenea, o opinie puternică. El a explicat în blogul său: „A susține că Liszt este de origine slovacă este la fel de lipsit de sens ca să afirmăm că Marele Imperiu Moravian a fost fondat de vechii slovaci. Aceasta este o falsificare fără gust a faptelor și auto-înșelăciune. Nu înțeleg complexele națiunilor mici care simt în mod constant nevoia de a demonstra că sunt mai mult decât sunt cu adevărat. În loc să fie mulțumit de tot ceea ce vine din locația lor geografică și din alte oportunități ”, a subliniat el.

Potrivit acestuia, în loc să interpretăm în mod intenționat trecutul regiunii, ar trebui să ne pese de prezentul și viitorul nostru comun. „Iubesc literatura maghiară contemporană, personalitățile sale remarcabile care au atins succesul mondial. Îmi pare cu atât mai rău că literatura și cultura slovacă contemporane sunt aproape necunoscute vecinilor noștri din sud. Dacă Slovacia este menționată acolo, de cele mai multe ori se gândesc doar la minoritatea maghiară de aici, restul țării și viața sa intelectuală rămân necunoscute pentru ei. Dar ceea ce nu știi, nu poți respecta, dar nu poți critica ”, a subliniat el.