Terapia de bâlbâială - de 5 ori

Terapie de bâlbâit/mușcătură - de 5 ori

Deoarece fiecare bâlbâială este diferită, putem alege dintre multe metode diferite în terapie. Ca și în cazul altor probleme, cel mai important lucru aici este să privim situația într-un mod complex și să luăm în considerare nu numai bâlbâiala, ci și persoana. Acest lucru vă va ajuta să decideți ce metodă terapeutică va fi cea mai potrivită pentru individul dumneavoastră.

Tehnici străine

Sugestie sau hipnoză: aceasta este metoda cea mai frecvent utilizată. Persoanele hipnotizate vorbesc mai ușor și această afecțiune reduce frica de a vorbi. Cu toate acestea, odată ce hipnoza s-a încheiat, bâlbâitul revine adesea
Relaxare: scopul este de a relaxa crampele și tulpinile care joacă un rol central în bâlbâială. Nu sunt văzute ca o metodă foarte eficientă.
Psihoterapie: își propune să rezolve conflictele interne și astfel să elimine bâlbâiala.
Medicație: Se recomandă prudență, deoarece pot exista mai multe efecte secundare decât beneficii. Sunt practic potrivite pentru ameliorarea crampelor musculare.
Metoda MIDVAS: procesul terapeutic al lui Van Riper. M - motivație: persoana în cauză vrea să-și schimbe discursul. I - identificare: analiză comportamentală. D - antrenament, întărire: lucrul în grup, rezolvarea fricilor. V - variație: puteți ieși din cercul vicios rezolvând anxietatea și învățând noi comportamente. A - aproximarea la o vorbire bună: odată cu aplicarea de noi variații, vorbirea devine mai aproape de o vorbire bună. S - stabilizare: întărirea vorbirii ușoare, făcând noi variații automate.
Hidroterapie: exercițiile de gimnastică se efectuează în apă care ajunge până la talie. Este combinat cu logopedie.
Terapia cognitivă: dezvoltată pe baza observației că tulburările psihiatrice pot fi urmărite până la obiceiuri defectuoase în gândire și comportament. Terapia cognitivă ajută la dizolvarea și eliminarea gândurilor negative care au devenit automate, ceea ce poate provoca și bâlbâială.
Terapia teatrală: învățarea unei piese de teatru prin efectuarea de exerciții de vorbire.
Terapia combinată cu logopedie și logopedie: metoda poate ajuta copiii cu vârste cuprinse între 7-12 ani. Această terapie nu vizează în primul rând corectarea vorbirii. În timpul jocului, terapeutul transmite copilului un nou model, dezvoltând în același timp abilități de comunicare.
Conversație: se confruntă cu bâlbâitul cu particularitățile comportamentului său, dezvăluie modele de comportament defecte. Bâlbâitul află despre relația sa cu sine, facilitând astfel acceptarea și ajutându-se pe sine.
Analiza tranzacțiilor: aceasta ne permite să înțelegem relațiile umane și procesele spirituale subiacente.

Metode terapeutice maghiare

Terapia mini-grup cu copiii și părinții lor bâlbâiți: aceasta este terapia pentru cea mai tânără grupă de vârstă bâlbâială. Metodele utilizate până acum nu sunt aplicabile cu adevărat la copiii de 3-4 ani, deci aceasta este o abordare diferită, adaptată în special nevoilor celor mici. Are două niveluri de funcționare, grupul copil și grupul părinte. Pe lângă „îngrijirea” celor mici, se pune un accent puternic pe implicarea părinților, ceea ce poate întări și coeziunea familiei. Aici pot fi împreună și depăși împreună problema vorbirii. Pe lângă exercițiile de logopedie (rime, cântece, dezvoltarea vorbirii, dezvoltarea ritmului, dezvoltarea vocabularului) efectuate în timpul terapiei, jocurile de mișcare joacă un rol important în a contribui la consolidarea conștiinței de sine și la luarea în considerare a ideilor și problemelor individuale.
Terapie intensivă: perioada optimă pentru această terapie este de 5-6 ani. Cursurile se țin de patru ori pe săptămână în ambulatoriu. În mod ideal, grupul are 4-5 copii odată. Pe lângă îmbunătățirea vorbirii bâlbâite, va avea loc dezvoltarea generală a vorbirii. Dezvoltarea mișcării are ca scop îmbunătățirea coordonării mișcărilor vorbirii, iar dezvoltarea ritmului ajută la stabilirea unei legături între ritmul muzical, ritmul mișcării și ritmul vorbirii.
Joc terapeutic cu bâlbâi: în loc de cuvinte, copilul își exprimă adesea traumele interne prin joc. Astfel, avem ocazia să înțelegem ce factor spiritual poate fi cauzat bâlbâiala, ajută la descoperirea conexiunilor. Se observă adesea că copiii joacă același lucru din nou și din nou. Acest lucru este deosebit de important.
Imagini de asociere gratuite: asemănătoare cu terapia jocului, dar aici instrumentul este pictura, imagistica.
Hipnorelaxare: suprimă conflictele reprimate pentru a aduce traume la suprafață.
Tratament complex: folosește nu numai logopedie, ci și proceduri psihologice și medicale. Poate fi aplicat de la vârsta de 8 ani și constă din pași specifici (exerciții de comunicare non-verbală, exerciții de relaxare, analiza convulsiilor, întinderea convulsiilor, exerciții de siguranță a vorbirii, implicare)
Terapia ritualică: dezvoltată practic pentru pacienții psihiatrici. Mai multe persoane dintr-un grup efectuează diferite mișcări împreună. Devine un rit repetând întotdeauna aceste mișcări într-o ordine specifică în sesiuni. Participanții își vizualizează problemele prin mișcare.

Artoterapie (Eszter Balás)

Această metodă se bazează pe conceptul Kodály dezvoltat de Klára Kokas. Eszter Balás a descoperit că o clasă de terapie merge bine în zadar, după care copiii uită din nou experiențele pozitive și se bâlbâie în același mod în alte medii. Artoterapia este o metodă „de luat masa” care determină modificări ale personalității. Experiența artistică are un efect benefic asupra personalității, ceea ce contribuie la depășirea fricii de vorbire. Arta este și comunicare, prin care ne putem exprima pe noi înșine și sentimentele noastre fără a vorbi. Acest lucru reduce tensiunea și crește stima de sine. Esența terapiei este dată de unitatea triplă a cântului-muzică, mișcare și reprezentare. Cântatul și muzica îl ajută pe bâlbâit să dezvolte o respirație voluntară, un început ușor, un volum și un ton de influență. Exercițiile fizice relaxează și reduc tensiunea. În timpul descrierii, copiii pot învăța despre diferite metode: desen, pictură, lutire, tăiere, lipire etc.). Acest lucru îmbunătățește mișcarea subtilă, care afectează și mișcarea organelor de vorbire.