World Erased Christian Epidemic - Letras de Álbuns

1. Purgatoriul II (instrumental)

El a dat un trup nou și un suflet nou
mi-a întins mâna după umăr cu aripile lui,
m-a privit în ochi cu ambii ochi,
și am văzut lumea, pe care nimeni nu o înțelegea.

Văd și aud,
fredonează un cântec de leagăn,
o lacrimă îi curgea pe față
și s-a gândit la război.

În ziua morții mele, dacă mă uit în urmă
o îndoială profundă îmi străbate sufletul
iar vocea mea tremurătoare vorbește după cuvântul lui,
va fi cineva care să-l îngroape.

Totul arde, cenușă de foc,
vântul se agită.

Pictează cu sângele tinerilor și al bătrânilor,
rugăciunea pe perete.

I-am văzut vârful craniilor în ochi,
Calvarul îmbibat în sânge,
și l-am văzut dezamăgit de chinurile sale,
arde templul păcii.

Tacă-ți trupul și sufletul
iar mâna lui Dumnezeu este înălțată
va fi groaznic să atingi
iar secretul întunericului îmbrățișează

Sunt copilul roua zorilor
Reclam Silentium
înțelepciunea mi s-a deschis
300.000 de porți

Carnea corpului meu este un foc aprins
s-a schimbat metatronul
vorbește guvernatorul lumii scurgerilor
și nu rămâne niciun os sau praf

Se aud rugăciuni nemaiauzite
iar păcatul predomină în inima ta
trebuie să arzi lumea pământească
și deschizi ușa către lumea existenței

Uiți să râzi veșnic
și îți urăști lacrimile,
simți acel sânge rece ca gheața
inima ta nerambursată este plină

O veți experimenta cu toții
toate chinurile jupuirii omului
iar limba ta se strânse în agonie
vă veți bea saliva celuilalt

Uterul fertil al mamei tale însărcinate
vor fi sfâșiați cu osul tău rupt
și în corpul neatins al singurului tău copil
fiecare animal nebun se golește

Mi-am pierdut lumina ochilor
de mâna dizolvată a lumii,
mânia domnului este mânia omului,
iar fântâna suferinței este omul însuși.

Visul meu mă bântuia din nou și din nou,
Văd ochii copilului meu în lacrimi.

Și respirația de pe pereții camerelor cu gheață,
îl seduce după morți.

Iar când deschid ochii, ei mă îngroapă mereu,
o altă mamă cu alt copil.

Mulți plâng și aleargă alarmați
dar eu nu mai, rămân neîntrerupt.
Viața nu mă mai poate răni,
Am văzut toate umbrele lumii.

Muzica trecerii este jucată de coruri,
iar vântul rece ca gheața cântă un cântec înghețat.
Patul iubirii noastre mă privește ca un mormânt tăcut,
câte amintiri stau aici singur.

5. Lumea ștearsă

Mai presus de toate,
În deplină conștientizare a voinței mele
Un nou zeu conduce cine o vede
Sufletul meu sângerând în noroi.

Mai presus de toate,
Există un sentiment adevărat infailibil
Ura lumii,
Deasupra lumii abandonate a lui Dumnezeu.

Mai presus de toate, era obosit
Sufletul meu este mâncat de câini
Să nu-l aud pe ultimul
Adevărat om mincinos.

Nu mai este condus de dorință,
Nici dorința de viață, nici dorința de iubire,
Mânia mea înăbușită nu duce,
Cu intenția cuvintelor mele rele.

Îmi văd frumoasa soție
Într-o oglindă spartă
Spala-ti hainele
De la sânge la alb ca zăpada

Printre ruine se află un copil gol
Rămâne nemișcat în zăpada proaspătă,
Ochilor ei lacrimi nu le vine să creadă,
că nimeni nu mai avea saltea.

Cuvinte străine tremurând pe buzele ei,
Întreabă acuze, dar nimeni nu răspunde,
Vedeți, nu mai există oameni adevărați,
Și din rușine, corpul meu se prăbușește viu.

Biserica spirituală
Pe care și-a numit-o după credință
Dar credința înseamnă loialitate care
era mereu departe de ei

Este obligat să trăiască într-un corp corupt
Și îndepărtează tot farmecul lumii

Vino și păstrează-ți sufletul
Ascult ca tăcutul
Nu pune un nou cântec în gură
Și nu arăta mai multe victime

Spui minciuna
Și dacă ești slab sau crezi
Vorbesc din adâncuri pentru a-mi auzi vocea
Trebuie să înțelegi adevărul

Creează o barbarie modernă
unde frica este calea viitorului
Catedrala Gone Times
El reconstruiește cu mâinile altora

Nu o mai văd doar
Înțeleg lumea
Nu doar bărbatul
Atotputernicia

Fără trup, fără suflet
Nu există o unitate indivizibilă
Corpul meu este doar carne pe os
Ceea ce îmi salvează visul sinucigaș

Și când vine minutul, asta e viața mea
Îl arunc cu propriile mâini
Păcatul meu scuipă în ochii lui Dumnezeu
Iar inima mea amară câștigă pacea eternă.

Văd ochii călăului meu în oglindă
Îmi sfințesc trupul păcătoș
Păcatele sunt murdărie de har fals
Am tăiat un drum nou și mă spăl pe mâini

Lumea posedată mă aruncă afară
Acolo unde nu există moralitate nu există speranță
Unde biserica este împotriva tuturor gândurilor
El își protejează credința cu sângele oamenilor

Îmi pun mâna pe inimă
Și un gând mă copleșește
Fiecare vibrație din viața mea
De câte ori i-a rănit pe alții

Aștept cu nerăbdare minutele de pace
Știu că voi fi fericit doar atunci
Dacă atrocitățile vieții
Tăcerea cimitirului o înlocuiește

8. Sufletul morților

O flacără limpede care curăță mintea
Vino la noi ca un foc de curățenie,
Sufletul morților aduce pace,
Câștigă-ți gloria.

Morții care au văzut totul,
A murit pe cruce și în toate războaiele
Frați care s-au pierdut,
Copii fără mamă.

Au văzut bebeluși săpând ochii,
Rani de moarte înfometate
vârtejul a milioane de lacrimi,
Sânge pe crucea mormintelor anonime.

Ei știu cine ești! Înmuiat în sânge
Soldatul ucigaș al lui Isus.
Cine semănă o cruce și te omoară,
Iar sufletul tău este încununat de spini.

Te văd îngenunchind,
Te văd trecând,
Știu că vei ucide,
Și toată lumea va fi pierdută.

Am construit o biserică din blesteme,
În pădurea pentagramelor
Iadul ne așteaptă, stăm acolo
Apoi în dreapta Baphomet
Nu ai nevoie de falsa bunătate a unui zeu ipocrit
Îngerii vor sluji,
Stelele ne veghează
Stăm pe un tort funerar și îl mâncăm
Sângele lui Isus

Dacă ochiul este o oglindă a sufletului,
Nu văd nimic altceva în tine
Doar o ciumă creștină

Răspunsul este în fiecare întrebare,
Și dacă focul îmi cuprinde corpul
Mângâierea dulce din purgatoriu dă
Un răspuns final la toate
Nu-mi pasă de pumnul furios al lui Isus,
Nu cumpăr un bilet de iertare
Dacă toată lumea se teme de puterea lui Dumnezeu,
eu nu

Să trecem toate granițele,
Farmecul diavolesc încântă
Simt chinul și suferința,
Promite din nou plăcere în fiecare zi

M-am culcat în praf cu fiica diavolului,
Îmi văd oglinda feței în ochii lui
Pentru mine, El va fi întotdeauna idolul,
Și în locul inimii mele gheața arde
Aș prefera să fiu primul în iad,
Ca ultimul din cer
Luna gemelă crește,
Și stelele strălucesc deasupra mea

Voi proclama nevinovăția lui Iuda,
Refuz împărăția lui Isus
Cuvântul care ți-ar spune este o minciună,
Binecuvântarea ultimei cine
Muri pe cruce care trăiește cu cruce,
Și crede orbește promisiunea lui Isus.

Bisericile sunt pe foc,
Și împărăția crucii se termină
Fericiți proștii,
Urmați guvernatorul pământesc al lui Dumnezeu.

A adus doliu pentru pace
Verb mincinos
Și fără scuze.

Umil cu speranță și credință
Mâini tremurătoare care îți pictează sufletul
Sunt acoperiți de doliu
Doliu mortal dulce și mătăsos

Rău cumplit care se ascunde în temple
Cine respiră un sărut și îl sfâșie în sufletul tău
Cine creează omul în ură
Iar omul este o lume urâtă

Cu un suflet curat
Umplut de har
Am adus mântuirea
Noul zeu este o nouă binecuvântare
Pentru tine, Isus nu a murit
Nu a adus o dizolvare
El a promis pace
Și a adus jale

Ai păstrat fiecare jurământ, ai promis pace și ai adus jale
Îți plăcea să servești cuvântul Mincinos și să nu-ți ceri scuze
Cu toate acestea, țara voastră nu a venit cu un suflet curat, plin de har
Am adus mântuirea Regatului vostru Pământesc
Așa că du-te la tronul meu Noul zeu, o nouă binecuvântare
La altarul de doliu
Ai purtat-o pentru mine
Chinuiești și traversezi

Ziua dolului vine
Se scutură vie și moartă
Groaza tromboanelor
Pătrunde în fiecare hanton

Mâini tremurătoare care-ți pictează sufletul umilind speranța și credința,
Acoperă doliu cu doliu mortal dulce și mătăsos,

Ai păstrat fiecare jurământ pe care l-ai făcut
Cu toate acestea, împărăția voastră pământească nu a venit .

11. Strigătul de tortură (instrumental)

12. Epidemia 999

Privindu-se în oglindă, un om malefic cu mărgele în față
El mă roagă să-i acoper creierul mincinos cu sângele meu
Ei bine, vino și țipă la un țipăt chinuitor,
că nu ar trebui să mor în tăcere mincinoasă
Pentru că pot simți cuvintele adevărate ca fiind mincinos numai dacă nu le aud
Am fost surprins să văd viitorul când m-am desprins de inima mea rea.

Sufletul meu se deschide înainte de moarte
Poate din asta se atrage puterea
Omoară plăcerea ucigașului
Și îmi dau sângele răului

Simt mâna rece a chinului
Aud plânsul vieții de apoi
Mă văd la vârsta de opt ani
Și mă rog să se termine

Sunt surd și orb
Primitiv ca creierul uman
Sunt mort cu un corp putrezit
Este o intoxicație să urăști!

Sângele vărsat vă arde pe piele
Ura a trăit mult timp în sufletul tău
Trăiește în ură în nenorocire
Și frica duce în iad

Știi foarte bine încotro mergi
Aștepți cuvântul și te scufunzi sub el
Nu ai avut încredere în nimeni de mult timp
Dispari încet în neant

Păstrarea săruturilor ca o comoară
Ce au realizat cuvintele mincinoase
Contaminând totul
Dorind puritate
Și alungându-l
I-ar plăcea cu adevărat

Vino S răcnește Un țipăt chinuitor
Nu te trezi Culcat în tăcere voi muri!

1. Purgatoriul II (instrumental)

Mi-a dat un trup și un suflet nou
Mi-a atins umărul cu aripile ei moi
M-am uitat fix în ochii mei cu cei doi ochi ai ei
și prin am văzut o lume pe care nimeni nu o înțelege

Văd și aud
Ea fredonează un cântec de leagăn
O lacrimă îi curge pe obraz
Trebuie să se gândească la război

În ziua morții mele, când mă uit înapoi
O profundă îndoială îmi trece prin suflet
Și vocea mea tremurătoare vorbește cu cuvintele ei
Va fi cineva care să mă îngroape întreg

Vântul pe care îl învârte cenușa
Rămășițele unei mize

Este nevoie de sângele tuturor tinerilor aznd bătrâni
Pictează o rugăciune pe perete

Am văzut un munte de cranii în ochii ei
Sângeroasa Gholgota din mintea ei
Și am văzut templul păcii arzând
Înșelat printre suferințe

Fie ca trupul și sufletul tău să tacă
Lasă mâna lui Dumnezeu să te ridice încet
Atingerea lui va fi teribil de dureroasă
Secretul întunericului vă va lăsa la îndoială

Sunt copilul iubitor al zorilor și al roua ei
Și proclam silentium
Trei sute de mii de porți de văduv
S-au deschis pentru mine

Carnea corpului meu a devenit
Foc arzător Metatron
Când păzitorul lumii sufletelor a vorbit
Nici o cenușă sau os nu este lăsat neîntrerupt

Auzi sunetul rugăciunilor nemaiauzite
Iar păcatul începe să-ți domine inima
Trebuie să arzi tărâmul pământesc pe care l-ai lăsat
Și deschide poarta către o nouă existență

Veți uita cum să râdeți pentru totdeauna
Și vei învăța să-ți urăști lacrimile
Simți că inima ta nedescoperită se umple
Cu sângele rece ca gheața tuturor temerilor tale

Fiecare dintre voi va suferi
Jupuirea unei ființe umane
Îți vei mesteca limba prin durerea insuportabilă
Și bea o salivă

Vor sfâșia pântecele mamei peregrante
Cu oasele tale sparte și cu inima sângeroasă
Apoi ia corpul nevinovat al copilului tău onlu
Și pregătește-i pe toți nebunii și animalele de fertilizare

4. Din nou și din nou

Sunt orbit încet
Prin mâna dezlegată a acestei planete
Mânia lui Dumnezeu este mânia omului
Și fântâna suferinței este și omul

Visul meu continuă să se hrănească din nou și din nou
Văd că ochii copilului meu sunt plini de această durere

O respirație rece și înghețată se învârte în jurul capului său
Îl seduce să urmeze morții

De fiecare dată când deschid ochii, ei îngropă pe alții
Un alt copil și o altă mamă

Atâția oameni plâng și fug
Dar nu o voi face, pentru că problema va rămâne în continuare
Viața nu mă mai poate răni
Am văzut fiecare umbră întunecată din această lume

Corurile vor lăuda întotdeauna muzica trecutului
La fel cum vântul rece ca gheața joacă un ton înghețat
Patul iubirii noastre este acum un mormânt gol
Am rămas cu amintiri goale de rănit

Mai presus de toate, în interiorul meu
cunoaștere dar împotriva voinței mele
Un nou Dumnezeu mă controlează, cel care
Îmi vede sufletul de sânge, rece și nemișcat

Mai presus de toate, un infailibil,
Sentimentul adevărat așteaptă
Lumea este plină de ură, lumea
Că Dumnezeu și-a pus soarta

Mai presus de toate, obositul meu
Sufletul este luat de păsări
Cel puțin nu va trebui să aud
Ultimele cuvinte mincinoase ale ființei umane adevărate

Nu sunt condus de pasiune
Nici măcar o pasiune a vieții sau a iubirii
Nu sunt condus de furia mea
Cu scopul cuvintelor mele rele

Îmi văd soția drăguță
Într-o oglindă spartă
Își spală rochia
De la pete de sânge la alb ca zăpada

Un copil gol în ruine
Stând aici în zăpada albă și proaspătă
Ochii lui lacrimi pur și simplu nu pot concepe
Că l-au lăsat singur

Buzele lui tremurătoare rostesc cuvinte necunoscute
Întrebările acuză că nimeni nu-i aude cuvintele
El nu mai rămâne înăuntru să-și călăuzească drumul
Mi-e atât de rușine că corpul meu viu se putrezește

O congregație transfigurată
Acestea au ajuns să se numească după credință
Dar credința înseamnă și loialitate,
Ceea ce a fost întotdeauna foarte departe de ei

Forțează-mă să trăiesc într-un corp depravat
Și confiscă orice farmec de pe acest pământ

Vino și păstrează-ți sufletul cu mine
Și eu, ca mutul, voi rămâne tăcut
Nu-i lăsați să vă arate ce să vedeți
Nu le mai oferi sacrificii

Tu ești cel care vorbește acolo minciuni
Și dacă ești slab, vei crede
Vă rog să-mi auziți vocea din adâncuri
Numai adevărul vă poate aduce relevanță

Aceasta este o barbarie modernă
Unde vrăjeala fricii este calea viitorului
Clădirea catedralei uitate
Cu mâinile celorlalți pot să le hrănească

Nu o văd doar
Înțelegeți acest pământ viu
Nu numai oamenii
Chiar și atotputernicia

Fără trup, fără suflet
Nicio alianță întreruptă
Carnea corpului meu este doar oase
Asta împlinește visele mele suicidare

Și când a venit momentul, să fie viața mea
aruncat de mâna mea
Păcatul meu va scuipa în ochiul lui Dumnezeu
Iar inima mea amară câștigă pacea eternă

Văd ochii călăului meu
Îmi sfințesc trupul păcătoș
murdăria păcatelor este o venerare falsă
Găsește o cale nouă și mă spală pe mâini

Această lume înfrântă mă face să fiu exclus
nu există nicio speranță fără etică
Pe un pământ unde biserica își protejează credința
Din fiecare plecare cu sângele omului

Îmi pun mâna pe inimă
Pe măsură ce o amintire mă copleșește
Câte vibrații din viața mea
I-am oprit pe alții să se lupte acolo

Așteptând momentul păcii
Căci știu că numai pot fi fericit
Când inumanitățile vieții
Sunt schimbate în tăcerea cimitirelor

8. Sufletele morților

O flacără unică, limpede, cristalină
Trebuie să vină să ne arde mingea de rușine
Ne aduce pace, deci sufletele morților
Poate avea în sfârșit gloria lor

Morții care au văzut totul
Moartea este o cruce și fiecare război
Frați și surori pe care mulți i-au pierdut
Și copiii au rămas singuri

Au văzut copii ochi săpate
cicatricea morții înfometată
Vâsle de milioane de lacrimi
Sânge pe crucile mormintelor fără nume

Ei sunt acum bine înmuiați de sânge
Un soldat ucigaș al lui Isus
Ținând o cruce și omorând după bunul plac
Sufletul tău este mângâiat de o coroană de spini

te văd căzând în genunchi
Ei te văd făcând frate de cruce
Știu că ești gata să ucizi
Toată lumea cade în rușine

Templul nostru a făcut bineînțeles,
În pădurile pentagramelor
Iadul așteaptă, ne așezăm
Baphomets corect
Nu avem nevoie de un Dumnezeu ipocrit care minte bunătatea
Îngerii vor sluji,
Stelele vor proteja
Avem sărbătoarea, bând
Sânge Iisus

În ochi este oglinda sufletului,
În al tău nu văd altceva
Decât epidemia creștină

Răspunsul include fiecare întrebare
Și când focul îmi cuprinde corpul
Atingerea dulce a purgatorului
Oferă răspunsul final
Nu-mi pasă de pumnul mânios al lui Isus,
Nu plătesc pentru scuză
Dacă toată lumea se teme de puterea lui Dumnezeu,
Eu nu

Să trecem prin fiecare frontieră,
Farmecul diavolului este fascinat.
Simt durerea și chinul
Fiecare zi promite noi plăceri

M-am culcat în praf cu fiica diavolului,
Mi-am văzut oglinda feței în ochi
Pentru mine ea este idolul,
În locul inimii mele arde gheața
Mai degrabă sunt primul, în iad decât
Ultimul din cer
Twin Monn crește,
Iar stelele negre strălucesc deasupra mea

Strig nevinovăția lui Iuda și
Negă Împărăția lui Isus
Acest cuvânt este un laic care spune
Binecuvântarea de la ultima cină
Muri pe cruce care iubesc cu ea,
O crede orbește în promisiunea lui Isus