Ce știm despre relația dintre activitatea fizică și riscul de cancer?

Activitatea fizică este cea care necesită mai multă energie decât odihnă. Activitatea fizică poate include mersul pe jos, alergatul, dansul, ciclismul, înotul, treburile casnice, exercițiile fizice și sportul, grădinăritul.

O măsură numită echivalentul metabolic al sarcinii sau MET ar trebui utilizată pentru a caracteriza intensitatea activității fizice. Un MET este o măsură a cantității de energie utilizată de o persoană care stă în repaus. Activitățile de intensitate de bază au o valoare mai mică de 3 MET, activitățile de intensitate medie au o valoare de 3 până la 6 MET, iar activitățile puternice au o valoare de cel puțin 6 MET.

Comportamentul de șezut este orice comportament de veghe care se caracterizează printr-un consum de energie de 1,5 sau mai puțin MET într-o poziție șezând sau culcat. Exemple de comportament sedentar sunt cele mai multe lucrări de birou, conducerea unui vehicul și șederea în timp ce vă uitați la televizor.

Poți fi, de asemenea, activ fizic în timp ce petreci un timp semnificativ într-o poziție așezată și invers.

Ce știm despre relația dintre activitatea fizică și riscul de cancer?

Dovezile care leagă o activitate fizică mai mare și un risc mai scăzut de cancer provin în primul rând din studii empirice, bazate pe observații, în care indivizii își raportează activitatea fizică și o urmăresc ani de zile după diagnosticarea cancerului. Deși studiile observaționale nu demonstrează o relație cauzală atunci când rezultatele la diferite populații prezintă rezultate similare și dacă există un mecanism posibil pentru o relație cauzală, aceasta oferă dovezi pentru o relație.

Există dovezi că activitatea fizică mai mare este asociată cu un risc mai mic pentru mai multe tipuri de cancer.

Cancerul vezicii urinare: Într-o meta-analiză din 2014 a 11 cohorte și 4 studii de caz, riscul de cancer al vezicii urinare a fost cu 15% mai mic la persoanele cu cele mai ridicate niveluri de exerciții recreative sau ocupaționale decât la cele cu cele mai scăzute niveluri. O analiză a mai mult de un milion de persoane a arătat că activitățile de agrement au fost asociate cu o reducere de 13% a riscului de cancer al vezicii urinare.

Cancer mamar: Mai multe studii au arătat că femeile active fizic prezintă un risc mai scăzut de cancer mamar decât femeile inactive. Metaanaliza din 2016, care a inclus 38 de studii de cohortă, a constatat că femeile cele mai active din punct de vedere fizic au avut un risc de cancer de sân cu 12-21% mai mic decât cele mai puțin active din punct de vedere fizic. Activitatea fizică a fost asociată cu o reducere similară a riscului de cancer mamar atât la femeile aflate în premenopauză, cât și la femeile aflate în postmenopauză. Femeile care își cresc activitatea fizică după menopauză pot avea un risc mai mic de a dezvolta cancer de sân.

Cancer de colon: O meta-analiză din 126 de studii din 2016 a arătat un risc cu 19% mai mic de cancer de colon la persoanele active fizic.

Cancer endometrial: Mai multe meta-analize și studii de cohortă au examinat asocierea dintre activitatea fizică și riscul de cancer endometrial. Într-o meta-analiză a 33 de studii, femeile active fizic au avut un risc cu 20% mai mic de cancer endometrial decât femeile cu activitate fizică scăzută.

Cancer esofagian: O meta-analiză din 2014 a nouă cohorte și 15 studii de caz-control a arătat un risc cu 21% mai mic de cancer de colon la persoanele active fizic.

Există unele dovezi că activitatea fizică reduce cancer de plamani cu toate acestea, diferențele dintre fumat și nefumători în loc de activitate fizică explică fizicul.

Cum se combină activitatea fizică cu un risc mai mic de cancer?

Exercițiile fizice au multe efecte biologice asupra organismului, dintre care unele au efecte specifice asupra relațiilor cu cancerul:

Scăderea nivelului de hormoni sexuali, cum ar fi estrogenul și factorii de creștere asociați cu dezvoltarea și progresia cancerului (sân, colon)
Reducerea inflamației
Îmbunătățirea funcționării sistemului imunitar
Alterarea metabolismului acidului biliar, reducerea expunerii gastro-intestinale la acești cancerigeni putativi (colon)
Reducerea timpului necesar alimentelor pentru a trece prin tractul digestiv, ceea ce reduce expunerea tractului gastro-intestinal la posibili agenți cancerigeni (colon)
Ajută la prevenirea obezității, care este un factor de risc pentru multe tipuri de cancer

Ce știm despre relația dintre un „stil de viață” sedentar și riscul de cancer?

Un stil de viață sedentar este un factor de risc pentru multe afecțiuni cronice și poate fi asociat cu un risc crescut de unele tipuri de cancer.

Câtă activitate fizică este recomandată?

Un ghid publicat în 2018 recomandă ca, pentru a obține beneficii semnificative pentru sănătate și pentru a reduce riscul de boli cronice, inclusiv de cancer, pentru adulți:

150 până la 300 de minute de activitate aerobă de intensitate moderată pe săptămână sau
75-100 de minute de activitate aerobică intensă pe săptămână este minimul ideal.

Exercițiul aerob de intensitate moderată în timpul și după tratamentul cancerului poate reduce anxietatea, simptomele depresive și oboseala și poate îmbunătăți calitatea vieții și funcția fizică legate de sănătate.

Exercițiile fizice sunt sigure pentru persoanele care au sau pot dezvolta limfedem asociat cu cancer de sân.

Exercițiile fizice au un efect benefic asupra sănătății oaselor și a calității somnului.

Activitatea fizică poate promova cardiotoxicitatea sau neuropatia periferică indusă de chimioterapie sau poate îmbunătăți funcția cognitivă, reduce greața, durerea, îmbunătățește funcția sexuală sau tratează toleranța.

Ce cercetări suplimentare sunt în curs cu privire la relația dintre activitatea fizică și cancer?

Rezultatele studiilor observaționale oferă multe dovezi între o activitate fizică mai mare și un risc mai scăzut de cancer. Cu toate acestea, aceste studii nu exclud complet posibilitatea ca persoanele active să aibă un risc mai mic de cancer în toate cazurile. Prin urmare, studiile clinice oferă cele mai puternice dovezi, deoarece elimină prejudecățile cauzate de boala preexistentă și inactivitatea fizică asociată.

Pentru a confirma dovezile observaționale și pentru a determina magnitudinea potențială a efectului, o serie de studii clinice mari monitorizează activitatea fizică a pacienților cu cancer și a supraviețuitorilor. O serie de întrebări suplimentare rămân de răspuns într-o gamă largă de cercetări privind activitatea fizică și cancerul, cum ar fi:

Prin ce mecanisme activitatea fizică reduce riscul de cancer?
Un „stil de viață” sedentar este asociat cu un risc crescut de cancer?
Relația dintre activitatea fizică și cancer diferă în funcție de vârstă, rasă/etnie?
Poate activitatea fizică să reducă riscul de cancer la persoanele care au moștenit o variantă genetică care crește riscul de cancer?