Csaba Zsiga, motociclistul care călărește pentru copiii cu cancer

Motociclistul de la Fonyód a parcurs săptămâna trecută 333 de kilometri pentru a vindeca o fetiță grav bolnavă, iar astăzi este re-internată pentru a fi supusă multor operații. Csaba Zsiga nu își experimentează boala într-un mod obișnuit, își propune să-i ajute pe ceilalți în loc de autocompătimire.

Cum își atrage forța Csaba pentru a-și depăși propria durere fizică și mentală și pentru a-i ajuta pe ceilalți? Cum poate să urce pe bicicletă și să parcurgă distanțe uriașe în timp ce luptă și cu boala sa? Ce putem învăța de la el, mentalitatea lui, atitudinea lui față de viață? Am căutat răspunsuri la aceste întrebări în timpul unui interviu cu el.

Ce înseamnă ciclism pentru tine?

-Dragostea de ciclism a început între mine și mine în 2017, când am decis să slăbesc la 137 de lire sterline. Ciclismul a fost recomandat ca sport supraponderal. Am văzut-o ca pe un mijloc de slăbit, iar astăzi ciclismul a devenit modul meu de viață.

Modul în care ciclismul vă ajută să vă procesați boala?

-În 2018, am fost diagnosticat cu melanom. Am avut douăsprezece operații în ultimul an și jumătate. Din cauza celei de-a 13-a intervenții, acum voi fi internat la spital duminică. În acest timp, am continuat să rulez timp de un an și jumătate. Când am venit acasă de la spital, m-am urcat pe bicicletă și am plecat pentru că atunci când merg cu bicicleta mă opresc. Atunci mă simt puternic, lucrurile mă reevaluează. Cu ocazia unui astfel de tur cu bicicleta, mi-a fost de asemenea în minte să-i ajut pe alții să-și folosească „virajele fără scop” pentru ceva bun.

Exact ce lucruri bune se întâmplă?

-Pentru mine este important nu doar să trăiesc în lumea mare, ci să lupt pentru obiectivele mele. Primul meu obiectiv despre ciclism a fost să slăbesc. Am slăbit 50 de lire sterline în 2017 și am ținut-o de atunci, pentru că mă mișc zilnic, ciclismul a devenit modul meu de viață. A trebuit să găsesc un alt obiectiv, nu numai să merg, ci și să dau un sens suplimentar bicicletelor mele. Așa am venit să ajut mai întâi cu Juniper, apoi prin Euracillon cu copii cu cancer și acum cu o fetiță de 11 ani. Lizike, ultima dată când am condus 333 km, este la fel de fierbinte ca și mine. Părinții ei nu au vrut să apară în public despre boala fetiței lor. În cele din urmă, totuși, i-am convins și am realizat cât de multă forță le oferă dragostea extraordinară cu care oamenii care își cunosc povestea. Cuvintele pline de compasiune și de susținere contează foarte mult într-o situație dificilă. Lizike, în timp ce mama ei citea mesajele pe care i le-a scris, a plâns de bucurie, a fost atinsă de cât de mult îi pasă de ea, de câtă dragoste curgea spre ea. Pentru mine, trăirea acestor momente, ajutarea altora este o adevărată bucurie.

Scopul ciclismului lui Csaba Zsiga este de a-i ajuta pe ceilalți. @ bringazas.hu

Nu vă este frică să scrieți deschis despre boala dvs. pe rețelele de socializare?

-La fel ca ciclismul, postarea despre boala mea face parte din „terapia” mea. Fiecare își procesează temerile și chinurile în mod diferit. Sunt cei care se supără deschiderii mele pentru că sunt genul care nu vrea să vorbească despre boala sa. Și eu sunt cel care nu face grădină, descriu în alb și negru ce cred, scriu lucruri din mine. Primesc o mulțime de feedback-uri pozitive despre postările mele de la pacienți și de la rudele lor. Îl văd ca pe un ajutor pentru cei cu probleme similare atunci când simt că nu sunt singuri și alții își exprimă în schimb sentimentele. De asemenea, este important ca rudele să vadă clar cum și cum pot ajuta la recuperarea noastră.

Cred că povestea mea, lupta mea cu boala și lupta mea pentru copiii cu cancer pot fi, de asemenea, instructive pentru oamenii sănătoși. Cred că majorității oamenilor nu le pasă de sănătatea lor până când nu se sparge ceva, se întâmplă ceva tragic în viața lor. Cu motocicletele și postările mele aș dori să atrag atenția asupra problemelor reale și asupra celor care sunt cu adevărat în dificultate.

Vom fi următorul mare proiect de ciclism?