Începerea legionarilor străini

Actualizat: 25 februarie 2016 09:14 ->

Repetițiile potrivite pentru thriller, integrarea, lupta pentru securitatea vieții și stresul teribil - viața muzicienilor clasici maghiari care cântă în străinătate sunt un dans constant pe cont propriu. Le-am urmat urmele pentru a afla de ce sunt capabili pentru visele lor.

Se vorbește foarte puțin despre membrii formației, chiar dacă fără jocul lor, soliștii de stea nu ar putea să scânteie pe scenă. Le știm bine din povești din interviuri:

Sau cel puțin pentru aproape orice. Am urmat urmele muzicienilor maghiari care cântau în străinătate pentru a afla de ce sunt capabili pentru visele lor.

LISTA CITITORILOR

Filarmonica din Viena este una dintre cele mai bune orchestre din lume. Ödön Rácz este basistul solo al ansamblului, iar discul său tocmai a fost lansat de Deutsche Grammophon, unul dintre cei mai prestigioși editori de muzică clasică din lume. Rácz a venit în capitala Austriei din cauza studiilor sale și spune că repetiția cu care a intrat în formația de elită a fost cea mai stresantă perioadă din viața sa: a fost pregătit doar pentru asta, noapte și zi, luni întregi.

Procedura de măcinare a nervilor este în mai multe etape, seamănă cu cele mai dure sporturi fără nici o exagerare. - Să presupunem că Filarmonica din Viena anunță un stand de bas. Sute de muzicieni își pun în mod evident capul în acest sens, explică Rácz. - În anunț se spune că este necesară o tracțiune germană pentru a ocupa postul, care pre-filtrează candidații. În cea mai mare parte, cei care au o poziție stabilă cu o formație numită A sau care au obținut un rezultat remarcabil într-o competiție internațională pot avea o șansă. Jucătorii din trupele B și C sunt invitați la o audiție doar în cele mai rare cazuri.

Apoi, competiția iese în evidență: urmează repetiția, în spatele unei cortine, astfel încât o decizie nu poate fi luată decât pe baza sunetului. - Intonația și tonul sunt importante, iar tehnica impecabilă este atât de simplă încât nici nu o voi menționa

Spune Rácz. „Când căutam un concertist, a trebuit să facem șase runde înainte să se decidă cine va fi finisherul. A durat două zile întregi, a fost uimitor de obositor.

Un alt caz memorabil aparține Orchestrei Simfonice din Basel: atunci când formația căuta o trompetă solo, au cântat aproximativ 250 de muzicieni. Erau deja în cea de-a șaptea rundă a repetiției, dar linia de trompetă pur și simplu nu a putut lua o decizie, așa că trupa s-a revoltat și a declarat că vor alege singuri cu cine vor să joace.

Cine crede că acesta este sfârșitul calvarului, greșește. Locul de muncă câștigat începe cu o perioadă de încercare de un an, la finalul căreia puteți chiar să vă luați rămas bun de la muzician și să începeți din nou. Apoi, desigur, circulă tot felul de legende urbane despre muzicieni în situații imposibile.

Unii au fost testați pentru un spectacol de operă fără să știe piesa înainte și au primit scorul cu doar câteva ore înainte de spectacol.

Trompetistul János Németi locuiește în Elveția de la vârsta de 19 ani. După cum spune el, un muzician se poate afirma în străinătate în mai multe moduri: - Dacă nu are o formație permanentă, dar numele său se află în așa-numitul cerc de hack, este adesea chemat să aibă două spectacole de operă la Paris, trei repetiții, pentru atâția și atâția bani, bine plătiți. Puteți câștiga un venit relativ frumos din acestea și puteți avea și studenți. A doua opțiune este să vă mulțumiți cu predarea. La Basel, un loc de muncă de 70% cu 35 de studenți oferă un venit de aproximativ 6.000 de franci, iar lângă acesta se face ceea ce își dorește. A treia opțiune este să mergi la repetiții: în acest caz, îți investești tot timpul și energia în pregătirea pentru ele. Riscul este imens, deoarece norocul joacă un rol important în jocurile de repetiții.

În comparație cu cele de mai sus, János Németi merge pe drumul său, pe care, potrivit propriei mărturisiri, nu ar avea prea multe ocazii de făcut în altă parte decât în Elveția. Pe lângă faptul că cântă într-o orchestră simfonică, dirijează trei ansambluri ca dirijor, cântă ca solist, predă și cântă la trompetă barocă. "Varietatea lucrărilor mele mă protejează de epuizare." Din fericire, în școli se vorbește tot mai multe despre modul în care muzicienii pot depăși stresul oribil. În plus, noi muzicienii trăim într-un vid aproape, pe care mulți îl consideră dificil de prelucrat. Din fericire, este deja predat în școlile de aici să facă față presiunii nu cu ajutorul agenților care modifică mintea, ci cu diverse tehnici de relaxare.

Fratele mai mic al lui János, Gábor Németi din Zurich este trompetist, iar fratele său Nándor este trombonul de bas al Orchestrei Beethoven din Bonn. Nándor, în vârstă de patruzeci de ani, a cântat muzică în Germania timp de doisprezece ani, unde a mers la studii, apoi a mers la repetiții și a câștigat una. Așa a ajuns la Bonn, unde de atunci și-a întemeiat o familie alături de soția sa maghiară. - Muzicienii maghiari sunt apreciați în străinătate, deoarece instruirea muzicală maghiară este bună, dar din moment ce lumea s-a deschis și toată lumea are ocazia să se alăture unei formații străine, există o luptă ucigașă pentru locuri.

Rácz este de asemenea de acord cu acest lucru:

- Îmi spuneau că există ceva în plus la muzicienii maghiari care îi face speciali. Acest lucru, desigur, nu este suficient în sine: vom avea un post vacant în postul de bas în ianuarie viitor. Acest lucru se va întâmpla în următorii unsprezece ani.

Potrivit lui Nándor, nu merită să pierdem un cuvânt asupra diferențelor materiale: distanța este cerul și pământul. Profesional, pe de altă parte, nu mai există un astfel de decalaj: - Toată lumea gătește cu apă, cu excepția cremei benzilor, desigur. În timp ce o bandă A sau B oferă o trai decentă, o bandă C poate să nu mai merite să se mute în străinătate decât dacă scopul este să facă progrese acolo.

Ádám Friedrich a predat zeci de coarne la Universitatea de Muzică Liszt Ferenc, iar o proporție semnificativă dintre studenții săi cântă în străinătate. Cu excepția Orchestrei Simfonice din Qatari, de exemplu, întreaga secțiune de corn este maghiară (și aproximativ jumătate din orchestră provine din Ungaria). De fapt, Friedrich și-a modelat viața invers: după ce s-a retras, a semnat la Catania, Sicilia, în anii '90. Acesta nu este un loc foarte obișnuit - ținta principală a muzicienilor maghiari este de înțeles din punct de vedere financiar Germania, Austria și Elveția. - Am venit în Italia întâmplător, ceea ce probabil nu este cea mai plină de satisfacții din punct de vedere financiar, dar nu pot spune decât lucruri bune: muzicieni extraordinari, producții de înaltă calitate.

La început, am fost eliminat, pe ce stradă nu ar trebui să intru după lăsarea întunericului și nu am avut nicio altă problemă - râde Friedrich. - Nu trebuie să faci nimic în birouri singur.

München, Paris, Zagreb, Budapesta, New York, Florida, Columbia, Brazilia. Acesta este programul lui Ödön Rácz pentru a doua jumătate a lunii februarie. Vă puteți vedea familia numai într-o singură seară, după concertul de la Budapesta. „Este cea mai mare demisie, dar nu este nimic de făcut: dacă nu-mi încerc norocul în străinătate, mă întreb, de asemenea, dacă voi rămâne în cariera muzicală”, spune el. „Nimic de făcut” nu apare la aproape toți respondenții.János Németi, de exemplu, spune:

- Nu este nimic de înfrumusețat. Muzicianul trăiește undeva pentru public, iar muzica este exact ca drogurile. A trebuit să pun instrumentul jos de două ori în viața mea de două ori, credeam că o iau razna.

Și dacă nu poți câștiga existența aici din pasiune, trebuie să pleci.

Pe lângă faptul că face muzică, Nándor Németi a absolvit ca inginer pentru conservarea naturii la Universitatea din Gödöllő, își iubește patria și o mică fermă îl așteaptă acasă. „Distanța este cea mai rea: de acasă, familie, Satu Mare”, oftează el. - Urăsc computerul, dar cât de bun este!

Mai mult, dorul de casă nu înfrumusețează amintirile proaste din Ungaria. Potrivit lui Rácz, majoritatea muzicienilor din Ungaria au o soartă mizerabilă - și nu înțeleg neapărat acest lucru doar într-un sens material. „Percepția culturii austriece și maghiare este fundamental diferită”, spune contrabasistul.

Contrabasistul nu este deloc optimist cu privire la standardul cultural maghiar. „Cine îndrăznește să raporteze că am scăzut la un nivel minim fără precedent ca urmare a distrugerii durabile a gustului și, atât timp cât popularizarea continuă, nu se poate îmbunătăți. Până la apariția muzicii clasice la televizor și radiouri, ce așteptăm? Cu greu pot merge la un concert la Viena fără un full house.

Nici vorbitorii noștri nu au ascuns-o,

Invidia și dezintegrarea sunt mult mai mari în Ungaria decât în alte părți.

Acest lucru are, în mod evident, legătură cu cele enumerate mai sus - și probabil, de asemenea, că a existat un muzician pe care l-am intervievat și care nu a vrut să facă o declarație. Nándor Németi spune că, în ciuda tuturor dificultăților de a lucra în străinătate, înseamnă mai multă siguranță. "Nu pot paria aici dimineața spunând că nu trebuie să vin mâine." A fost o onoare să cânt în Ungaria, dar când cântam muzică acasă, nu totul era în regulă.

La vârsta de douăzeci de ani, János Németi s-a luptat din greu cu dorul de casă. „De atunci, ca să spun așa, mi-am pus sufletul sub protecție: nu-mi leg fericirea de loc sau persoană. Acest lucru poate suna puțin ciudat, dar cred că nu există altă soluție. Dorul de casă este un sentiment consumator de energie și nu pot face cu persoanele aflate sub controlul meu și care lucrează cu mine că nu îmi dau maximul.

Orchestra Simfonică Radio Daneză

Seress Dora (flaut); Róbert Vadász (vioară)

Orchestra Simfonică Radio Viena

Péter Keserű (corn solo)

Orchestra Simfonică Radio Finlandeză

Zoltán Takács (vioară solo), József Hárs (corn solo), Péter Jánosi (corn)

Orchestra Simfonică a Operei din Nürnberg

Roland Bosnány (corn solo), Gergely Molnár, Péter Fekete (corn)

Simfonia Bamberg

Magyar Zsófia (oboi)

Orchestra de Cameră Basel

Dániel Szomor (contrabas)

Simfonia Basel

Mátyás Bartha, László Fogarassy (vioară); Buti Szilárd (percuție)

Basel Sinfonietta

János Németi (trompetă)

Orchestra Simfonică din Berna

György Zerkula (vioară), Árpád Szabó (violoncel), Magor Szász, Béla Szedlák, Mátyás Vinczi (contrabas), Gábor Horváth (clarinet), Péter Szlávik (corn)

Filarmonica Bergen

Péter Palotai (contrabas)

Beethoven întâlnire în Orchestre, Bonn

Nándor Németi (trombon bas/contrabas)

Filarmonica din Viena

Ödön Rácz (contrabas solo); Tamás Varga (violoncel solo); Róbert Nagy, Péter Somodari, Csaba Bornemisza (violoncel); Gábor Selmeczi (vioară)

Orchestra Simfonică din Viena

Erik Umenhoffer (violoncel solo), Zsófia Mészáros, György Bognár (violoncel), Gergely Sugár (corn)

Filarmonica din Berlin

Zoltán Almási (vioară); Szucs Matthew (szólóbrácsa) Gabor Tarkov, Thomas Velenczei (pe trompetă)

Orchestra Simfonică Germană din Berlin

András Fejér (trombon)

Orchestra Radio din Berlin

Ember Dániel (corn solo), Vörös József (trombon)

Filarmonica Olandei de Sud

Éva Vavrinecz (contrabas solo), József Auer (fagot solo)

Filarmonica din Dresda

Csaba Kelemen (trompetă)

Filarmonica Essen

János Zinner (corn solo)

Gewandhausorchester Leipzig

Katalin Stefula, Anna Garzuly-Wahlgren (flaut solo); Tünde Molnár-Grepling (solo solo); Gábor Richter (trompetă solo); Csaba Wagner (trombon de bas solo)

Simfonii din Hamburg

Gauland Norbert (trombon bas)

Filarmonica olandeză

János Konrád (viola solo), Mátyás Veér (trombon bas)

Filarmonica din Qatar

Anikó Kovács, Júlia Kóródi (vioară); Judit Kelemen (viola); Sándor Ónodi (contrabas solo), Pápai Veronika (contrabas); Tamás Marschall (clarinet solo); Peter Davide (la trompetă), Andrew Chlebovics, Attila Szucs, Peter Zsolt László Fröeschl (corn); György Gyivicsan, Norbert Zakó (trombon)

Orchestra Filarmonicii din Londra

Katalin Várnagy (vioară) Orchestra Filarmonică din München László Kuti (clarinet solo)

Orchestre Révolutionnaire et Romantique

Györgyi Farkas (fagot)

Philharmonia Zürich

László Slavik (corn solo); Judit Morvay (vioară)

Filarmonica din Luxemburg

Attila Keresztesi (vioară), Károly Sütő (violoncel), Miklós Nagy (corn solo), Csaba Szalay (corn)

Filarmonica din Praga

Balázs Adorján (violoncel)

Royal Concertgebouw Amsterdam

Major Bence (percuție)

Orchestra Tonkünstler

Ernő Rácz (contrabas solo)

Orchestra Simfonică Trondheim

Róbert Gyurján (contrabas)

Staatstheater Darmstadt

Balázs Orbán (contrabas)

Staatstheater Karlsruhe

István Juhász (trombon)

Staatstheater Weimar

Viktor Spáth (trompetă solo), Zsolt Nagy-Major (trompetă)

Staatskapelle Dresda

Rozália Szabó (flaut solo); Dóra Varga (solo piccolo); Miklós Takács (corn)

Staatsorchester Rheinische Koblenz

András Metzker (vioară); Krisztina Megyesi (violoncel); István Kovács (trombon solo)