Cuvântul sincer uman este cel mai bun leac pentru doliu

- Societatea astăzi se așteaptă ca persoana iubită care pierde să pună capăt jalei cât mai curând posibil. De obicei, ne comportăm cu simpatie în prima sau două luni sau până la înmormântare, până atunci suntem înțelegători, deși cursul durerii durează mult mai mult - a spus Katalin Hegedűs națiunii maghiare.

uman

El a adăugat că, în cele șase luni de la moartea sa, trebuie să fim cei mai răbdători cu cel aflat în doliu, care se află încă într-o stare sufletească în acel moment: într-o zi se simte bine, dar a doua zi se prăbușește. Toate acestea înseamnă că nu este încă dincolo de pierderea cuiva drag, deoarece întregul proces de doliu se termină rar în decurs de un an. Și sentimentele pot fi amplificate iar și iar de ocazii personale, cum ar fi o aniversare de nuntă sau o zi de naștere, și este, de asemenea, firesc ca aniversarea de un an a morții să evoce din nou emoții.

„Jurnalul de doliu, în care poți scrie despre viața de zi cu zi, în special sentimentele legate de decedat, poate ajuta foarte mult în acest proces”, sfătuiește Katalin Hegedűs, care a analizat astfel de jurnale de doliu anonimizate în ultima sa carte.

Profesorul asociat consideră că, în lumea noastră accelerată, se reflectă și dispersia generală în procesarea pierderilor. "Nici nu ne putem concentra cu adevărat pe cel în doliu, ar prefera să-l scuturăm cu un loc comun sau cu două." Cea mai obișnuită astfel de frază goală este „spune-mi ce pot ajuta”, care evident nu ne protejează decât pe noi înșine, deoarece știm că oricine a suferit o pierdere nu va vorbi oricum, dar ne putem liniști că am oferit ajutor, a spus expertul. El l-a menționat ca un exemplu similar, când, în loc de comunicare personală sau doar o îmbrățișare a unui prieten, ne exprimăm simpatia față de o cunoștință care a pierdut o persoană dragă scriind un SMS sau trimitând o față plângătoare pe Facebook.

„Și noi te ajutăm cel mai mult spunând câteva cuvinte umane, fie personal, fie la telefon”. Din păcate, însă, acest lucru nu are cultură și doar câțiva se echipează suficient pentru a-l vizita pe cel aflat în doliu.

Mulți oameni cred că ar prefera să fie singur cu durerea lui și doar să fie deranjat sau incomod cu o conversație la o cafea. Desigur, acest lucru nu este adevărat - a subliniat Katalin Hegedűs, subliniind că putem oferi și ajutor concret și practic persoanei care se confruntă cu pierderea, de exemplu, dacă îi preparăm o supă sau îi facem un tort delicios și îl vizităm cu aceasta.

- Ideea este că plângătorul devine izolat și lăsat singur în acest caz, așa că tânjește după un contact mult mai uman decât obține de obicei în această situație.

Desigur, este important să găsim un echilibru, astfel încât abordarea noastră să nu devină intruzivă pentru persoana în cauză, dar, de asemenea, să nu devină prea îndepărtată, a subliniat consilierul îndurerat.

Adesea, o îmbrățișare a unui prieten valorează mai mult decât orice (ilustrația din imaginea noastră) Foto: Reuters/Toby Melville

Katalin Hegedűs consideră că practica recentă de a lua o urnă care conține cenușa decedatului acasă și de a o păstra în apartamentul ei este una rea. - Experiența că doliu nu are loc în acest moment nu este ritul de a-și lua rămas bun de la decedat definitiv și de a trece prin procesul de rămas bun de îngropare sau împrăștiere a cenușii.

Există adesea un motiv financiar pentru a duce cenușa acasă, deoarece o înmormântare a urnei este, de asemenea, costisitoare astăzi, dar ar fi important să găsim o modalitate de a împrăștia cenușa într-un loc care este acceptabil pentru cei decedați și permis de lege.

În același mod, nu este recomandat astăzi să faci bijuterii din cenușă, pentru că, pe lângă faptul că este lipsit de gust, nu ajută să plângi decesul unei părți din decedat, a spus lectorul universitar, adăugând: trebuie să-l păstrăm în amintirile noastre, nu de fapt fizice.

Profesorul asociat a atras atenția și asupra faptului că, după pierderea unei persoane apropiate de noi, luând sedative, hipnotice, amelioratori de anxietate ne împiedică tocmai să ne confruntăm cu durerea în mod normal, întrucât aceste medicamente o potolesc, deci procesul va fi și mai lung. - Desigur, există situații, de exemplu, când cineva își pierde copilul, că medicamentele sau psihoterapia pot fi necesare, dar nici acest lucru nu este legal. În majoritatea cazurilor, nici medicamentul nu este soluția, este suficient dacă există cineva care stă alături de jelitor și îl ascultă cu atenție - a subliniat Katalin Hegedűs.