Agricultura românească: de la podium la subsol

Douăzeci de miliarde de euro din banii UE ar trebui să curgă în dezvoltarea agriculturii românești în 2014-
În 2020, după ciclul închis, 7,4 miliarde EUR au fost plătiți fermierilor doar în cadrul noului Program Național de Dezvoltare Rurală (PNDR). Acestea sunt cifre drăguțe, dacă șeful ministerului agriculturii spune lângă un pahar de șampanie sau la televizor, sunt mai puțin drăguți atunci când comparăm datele de productivitate cu cele din țările UE, dar și cu propria noastră economie. Se pare că câteva sute de mii de fermieri domestici de vârstă îndoită trebuie să fie împinși într-o mizerie și mai mare dacă vrem să ne mutăm undeva cu agricultura. Ei încă se întrețin astăzi, deși nu au contribuit niciodată la întreținerea nici a asistenței medicale, nici a fondului de pensii, iar unele dintre produsele lor nu apar în statistici economice.

Un milion de oameni lucrează în agricultura românească pentru aproape nimic și încă 3,8 milioane în ferme individuale de subzistență, potrivit unui sondaj comun din 2012 al Institutului de Economie Socială (IES) și al Institutului pentru Cercetarea Calității Vieții a Academiei Române ( ICCV). Populația rurală este dependentă de agricultură, în timp ce, datorită productivității scăzute, nu poate oferi un nivel de trai decent - ca să nu mai vorbim de incapacitatea fermierilor autohtoni de a accesa piețele internaționale.

Conform datelor recensământului general agricol din 2010, au fost inventariate 3,85 milioane de ferme, din care 3,82 milioane, adică 99,2% dintre acestea, nu aveau personalitate juridică (persoane fizice, fermieri). 56 la sută din teren, 7,46 milioane de hectare, erau deținute de fermieri privați, în timp ce 5,85 milioane de hectare, 44 la sută din suprafață, erau deținute de companii cu personalitate juridică. Astfel, cele 13,3 milioane de hectare erau deținute aproape la jumătate de fermierii privați neimpozabili și, în principiu, de contribuabili.

Frumos, numere mari

Agricultura românească a înregistrat un vârf istoric în 2013, producând 18,5 miliarde EUR, în creștere cu 28% față de anul precedent. Cel mai important element a fost creșterea interesului pentru cereale, această piață a crescut cu 64%, cartofii cu 87%, culturile industriale cu 61% și furajele cu 60%.

Cum s-a reunit valoarea de 18,5 miliarde a producției agricole? Producția de culturi a adus 12.597 miliarde EUR, din care cerealele au reprezentat 4,6, culturile industriale pentru 1,26, culturile furajere pentru 2,29, legumele pentru 1,89 miliarde, păpădia pentru 1,27 miliarde și fructele pentru 974 milioane EUR. În sectorul zootehnic, înregistrăm 4,3 miliarde EUR, doar 140 milioane EUR pentru servicii agricole. Adică, două treimi au provenit din producția de culturi, o treime din creșterea animalelor și servicii, din care statul a înregistrat 7,9 miliarde în valoare adăugată brută. Am produs aproximativ 20 de milioane de tone de grâu în valoare de 1,4 miliarde de euro, 2,6 miliarde de tone de porumb, ceea ce ne-a plasat pe locul doi pe podiumul UE, 2 milioane de tone de floarea-soarelui și 3,1 milioane de tone de cartofi. Cu toate acestea, piața produselor agricole este încă expusă semnificativ la fluctuațiile pieței internaționale, deoarece este o materie primă pe care creșterea animalelor domestice, slab dezvoltată, nu este capabilă să o utilizeze.

Comparativ cu cele două treimi până la o treime din producția de culturi interne, producția de animale din economiile occidentale dezvoltate, cum ar fi Franța, este de 55%, în timp ce în Olanda este de doar 44%. Soluția ar fi creșterea creșterii animalelor, dar a început să scadă după aderarea la UE, cu o cincime, 2 milioane de efective de bovine, o treime, 4,3 milioane de porci, 82 milioane de păsări relativ stabile, 17 milioane de efective de oi și caprine. În 2013, valoarea animalelor în România a fost de 2 miliarde EUR. Cu toate acestea, dacă acest lucru nu poate fi schimbat, dezavantajul în comparație cu economiile occidentale nu va fi niciodată depășit.

Proporții mult menționate

În anul în cauză, fiecare hectar de teren agricol valorează 1.185 €, ceea ce reprezintă jumătate din volumul din Germania sau Franța. Acest lucru se aplică și valorii adăugate brute: 509 EUR pe hectar au intrat în fermă, comparativ cu 848 EUR în Germania și 943 EUR în Franța.

România a fost, de asemenea, pe podiumul exporturilor de bovine vii, dar veniturile sale din carne de vită procesată au fost nesemnificative: de 129 ori mai mici decât cele ale olandezilor. Vitele vii ajung în fermele de îngrășare croate sau italiene sau în Orientul Mijlociu sau în Golful Persic, în loc să fie procesate acasă.

Nici situația nu este mai bună în producția și prelucrarea laptelui, deoarece în februarie 2013, fermierii interni au livrat doar 900.000 de tone de lapte pentru procesare, jumătate din ceea ce ar fi putut produce în cadrul cotei UE. Odată cu abolirea sistemului de cote, anul acesta suntem pe calea cea mai bună spre a nu consuma deloc lapte sau produse lactate produse în zonă, deoarece producătorii trec din ce în ce mai mult la lapte de la producători mai bine susținuți din țările UE. De fapt, producătorul autohton a primit de 3-5 ori mai puțin ajutor la hectar decât cel de vest, cu dezavantajul eliminării sistemului de cote, una dintre consecințe fiind laptele de 65 de banis, care este menționat pe larg în presa de zi cu zi - asta primește producătorul astăzi.

O preocupare și mai mare este că România are un număr nemodificat de oameni care lucrează în agricultură, silvicultură și pescuit de 30 de ani, o treime din forța de muncă, ca în Ecuador, Guatemala, Kazahstan sau Filipine. O putem compara cu 5% în Ungaria, 12,6% în Polonia sau 17% în Ucraina: 29% dintre angajații români au produs doar 4,4% din PIB anul trecut. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea dintre aceștia se află în economia de subzistență, nu numai din respect pentru tradiție, ci și pentru că, din cauza subdezvoltării orașelor, nu au încotro, nu au locuri de muncă.

Această rată este mai bună decât în 1950, când 74 la sută dintre cei angajați lucrau încă în agricultură, dar la fel ca în anii 1980. În plus, terenurile agricole românești sunt cele mai fragmentate din UE, cu o medie de 3,5 hectare la 3,7 milioane de ferme în 2014, dar mai mult de 2 milioane de fermieri de subzistență cultivă 4 milioane de hectare și câteva zeci de mii de ferme lucrează în continuare 4 milioane de hectare. Soluția ar fi industrializarea agriculturii, construcția sistemelor de irigații, crearea de locuri de muncă. Până atunci, nu putem analiza decât datele UE: Marea Britanie angajează 1,2%, Germania 1,5%, Norvegia 2,2% din populație în agricultură, suntem într-un club cu 35% indonezieni sau 47% indieni.

Ponderea agriculturii românești în PIB a crescut de patru ori în ultimele două decenii, înainte de a scădea la 4,4% anul trecut. În urmă cu douăzeci de ani, agricultura românească reprezenta încă 18% din GPD, iar valoarea sa era sub 7 miliarde EUR, mai puțin de jumătate din ceea ce este astăzi. Sperăm că această proporție va scădea pe măsură ce o parte a materiei prime produse este transferată industriei de prelucrare, așa cum sa făcut deja în Germania sau Franța. De ce ar trebui să scadă ponderea producției agricole în PIB? Simplu: acest sector produce puțină valoare adăugată și face economia vulnerabilă, deoarece depinde în mare măsură de vreme.

Al cui este industria de prelucrare agricolă?
Cei mai mari jucători de anul trecut se bazează pe Anuarul lui Ziarul Financiar Cei mai mari jucători din economie din 2015.
• Agricultură și activități conexe de aprovizionare, prelucrare și distribuție (agroindustrie): ADM și Cargill în SUA, Ameropa, majoritatea în Elveția.
• Industria cărnii: Smithfield, deținută în China, a doua și a treia sunt Unicarm și Transavia din România. Avicola Crevedia, Marex în Brăila și Elite din județul White se îndreaptă spre faliment.
• Producția de petrol: American Bunge și French Avril Group preiau conducerea.
• Industria lactatelor: Albalact, înregistrată în Cipru, urmată de francezi, olandezi, greci, germani, o altă companie internă apare pe locul 9.
• Producția de înghețată: toate mâinile românești, dar există companii mici cu o cifră de afaceri de 20 de milioane de euro.
• Cofetărie: Agrana din Austria ocupă primul loc, urmată de giganți precum Nestlé, Kraft Foods sau PepsiCo.
• Brutărie: American Broadhurst Investments; Băuturi răcoritoare: Coca-Cola; Producția de alcool: Nawaf Salameh.
• Industria berii: marii lumi (SABMiller, Brau Union).
• Industria tutunului: de asemenea (BAT, Philip Morris).