Descărcați piulița! - depresie postpartum

Cum putem ajuta un membru al familiei cu depresie postpartum? În legătură cu aceasta, am întrebat-o pe psihologul Dalma Petrsuán-Molnár, membru al Societății Maghiare de Psihologie și Medicină Pre- și Perinatală (MPPPOT).

piulița

- Mulți oameni experimentează perioada postpartum ca pe un roller coaster emoțional. Îmi amintesc bine că după nașterea primei mele fetițe, am reușit să izbucnesc în lacrimi, deoarece cred că soțul meu a adus pudră proastă pentru bebeluși de la farmacie. Ce se întâmplă atunci în noi?

- Maternitatea, a deveni mamă este o piatră de hotar foarte importantă în viața fiecărei femei și familii, ceea ce aduce cu sine multe schimbări, cu momente frumoase, emoționante, muncitoare și dificile. Hormonii sunt furioși, corpurile noastre trebuie să se regenereze, iar acest lucru este agravat de insomnie, „mediul atotștiutor”, experiența responsabilității la acest nou nivel. După naștere, mamele se află într-o stare de conștiință redusă, fiecare moment este umplut de sosirea unui nou membru al familiei și sunt, de asemenea, din ce în ce mai sensibile la influențele de mediu, atât sugestii și comunicări verbale, cât și nonverbale.

„Ați lucrat cu multe mame care au avut o perioadă și mai grea în această perioadă, deoarece bebelușul lor a fost prematur sau a avut nevoie de alt ajutor special. În cazul lor, cred că este o nevoie și mai mare de sprijin spiritual.

- Dacă bebelușul ajunge mai devreme sau este bolnav, este întotdeauna o situație specială și necesită îngrijire specială din toate punctele de vedere. Pe lângă îngrijirea profesională, cel mai important este mediul de susținere. Un lucru deosebit de reconfortant este apariția „PIC pentru familie” (Centrul de terapie intensivă perinatală), unde

părintele este văzut nu ca un vizitator, ci ca un membru competent al echipei de îngrijire a cărei apropiere are nevoie cel mai mult de bebeluș.

Părinții sunt liberi să viziteze cursul 24 de ore pe zi. În calitate de Coran și psiholog care lucrează cu părinți prematuri, acesta este un subiect apropiat inimii mele, care ar trebui discutat pe larg.

„Ca mame, cu toții trăim momente dificile”. Cât timp contează acest lucru ca normal?

- Postpartum, o afecțiune deosebit de sensibilă este găsirea unei căi, căutarea identității și reconstruirea ca mamă este un fenomen complet de înțeles și, în majoritatea cazurilor, se rezolvă de la sine, nu este necesar să se prezinte un specialist dacă sentimentul de lipsă de speranță și depresie nu durează mai mult de două săptămâni mai sus. Noile mame au adesea timp să-și găsească propria voce interioară, să accepte că nu este realitatea pe care reclamele și mass-media o transmit despre mame perfect odihnite, drăguțe, care zâmbesc constant și despre bebeluși care sunt mereu veseli sau doar adormiți.

- Ce trebuie să căutați dacă aveți posibilitatea depresiei postpartum?

- Merită să începeți de la următoarele întrebări: Treceți prin schimbări majore de dispoziție? V-au schimbat obiceiurile de dormit sau de mâncare? Te preocupă problema sinuciderii? Aveți gânduri ostile despre copil? Ți-ai pierdut interesul pentru lucrurile de zi cu zi? Te simți trist? Ai alte dificultăți?

Depresia postpartum se caracterizează prin tristețe constantă, plâns, nemulțumire, lipsă de interes față de mediu și sex. Mama nu se poate bucura de copilul ei, este dificil să ia contact cu ea. Iritabil, nervos, tensionat, posibil agresiv. Este obosit în permanență, dar nu poate să se odihnească, luptându-se cu tulburările de somn noaptea. Anorexica, slăbirea sau invers, mâncarea este singurul lucru care vă place. De asemenea, este obișnuit să vă simțiți improprii pentru maternitate, să vă considerați propria situație fără speranță sau, mai rău, să vă simțiți vinovați pentru că nu puteți îndeplini așteptările mediului. În cele mai grave cazuri, mama poate avea ideea de sinucidere sau frică de nebunie. Depresia postpartum este atunci când problemele menționate mai sus apar în termen de trei luni de la naștere și durează mai mult de două săptămâni.

Fragment din filmul „Psychoanyu”

- Cine este cel mai expus riscului de a dezvolta depresie maternă?

- Femeile care au copii la o vârstă fragedă, trăiesc într-o căsnicie proastă sau sunt singure, au condiții financiare slabe, nu au un fundal familial de susținere sau prezintă simptome depresive în timpul sarcinii prezintă un risc crescut.

- Există o afecțiune chiar mai gravă decât depresia maternă?

- Da, psihoză postpartum, cea mai gravă formă de boală mentală postnatală care poate pune viața în pericol atât pentru mamă, cât și pentru copil și care afectează în medie una din o mie de femei. Această tulburare mintală poate fi însoțită de iluzii și halucinații periculoase. În cazurile severe, mama își vede propriul copil ca fiind distorsionat, abuziv și, în forma sa cea mai gravă, iluziile pot duce la sinucidere și/sau infanticid.

Tratamentul psihozei postpartum necesită o intervenție medicală imediată, în timpul căreia mama este îndepărtată din familie și poate fi re-expusă copilului său numai dacă nu mai este expusă riscului.

- Când este necesar să vizitați un specialist, la care se pot adresa mame sau membri ai familiei cu astfel de probleme?

- Dacă simptomele menționate mai sus sunt severe, prelungite, mama simte depresie constantă, lipsă de speranță, în cazuri mai severe apare ideea sinuciderii sau a rănirii copilului, intervenția medicală este cu siguranță necesară. Pentru ajutor, putem apela la psihiatria competentă și să raportăm problema asistentei, pediatrului, medicului de familie.

- Ce poate face familia, mediul?

- Cel mai important lucru este (ar fi) prevenirea, astfel încât viitorii părinți să obțină o imagine realistă a nașterii, perioada de după aceasta, astfel încât să poată avea așteptări reale și să fie informați despre dificultățile și provocările pe lângă frumusețile de a avea copii.

Mediul poate ajuta cel mai bine prin sprijinirea și ușurarea mamei. De exemplu, este important să ajute la treburile casnice și să-i oferi mamei tale cât mai multă odihnă în funcție de circumstanțe.

Fragment din filmul „Psychoanyu”

Acest articol a apărut în numărul din noiembrie 2018 al revistei Képmás. Abonați-vă la pagină!