Egoismul, așa cum nu ați văzut până acum

Conceptul de egoism este foarte des folosit greșit. Nu este neapărat egoism ca cineva să modeleze lumea din jurul său în modul cel mai potrivit pentru ei. La urma urmei, să ne uităm adânc în inimile noastre, câți sunt cei care trăiesc cu adevărat pentru alții în fiecare minut și nu își caută mai întâi propriul beneficiu? Foarte puțini. Ceea ce numim egoism respingător este cu totul altceva. Când cineva își dă seama pe sine prin vad prin alții și nu poate lua în considerare decât propriile sale interese. Nu aș numi acest egoism, nu egocentrism. Este rodul a ceea ce fiecare ființă umană este responsabilă de a crea.

Nu este o coincidență faptul că atât de mulți oameni și-au făcut din propria lor bunăstare o prioritate, întrucât nu este chiar o chestiune firească. Ritmul oamenilor s-a accelerat, vrem să devenim activi și avem criteriile pentru asta. De exemplu, la școală, există cineva care excelează bine, lucrează în comunitate, merge la competiții, de preferință sport și excelează în cel puțin un domeniu al artei. Trebuie să lucrați ore suplimentare la locul de muncă și să aveți o intenție extraordinară, care salvează lumea, pentru a vă face mediul viabil, suportabil și pentru a face banii de care aveți nevoie. Avem nevoie de oameni care se străduiesc la maxim, care să aibă succes și să poată fi vândute în același timp. Așadar, nu există suficientă urmărire, nu suficient succes, trebuie să fii capabil să-ți faci față și să te lauzi cât mai mult. Si aceste oamenii care se laudă cu succes sunt urați cel mai mult pentru egoismul lor. Pentru egoismul pe care mediul lor îl așteaptă de la ei. Nimeni nu vrea copii cu încredere scăzută pe bancă și adulți la locul de muncă. La urma urmei, incertitudinea ucide rapid moralul. Dar de unde știm dacă acel echilibru special se înclină în favoarea noastră?

Ei bine, exact asta e, de nicăieri. Deci, întotdeauna trebuie să analizăm în detaliu egoismul. Este important în cine îl vedem și din ce acțiuni sunt din ce îl vedem. Pentru că nu oricine se comportă așa este egoist. Gândește-te, nu facem parte și din cineva care trebuie să se comporte egoist? Nu-l forțăm doar să se pună în față sau să ne diferențieze deloc de noi? Nu suntem noi puțin egocentrați, cufundați în propriile noastre abilități și propriile noastre cunoștințe? Examinarea corectă a comportamentului celorlalți începe întotdeauna cu cel mai înalt grad de cunoaștere a noastră.

Și dacă ne putem privi corect pe noi înșine, am putea evita ca ceilalți să ne vadă egoiste. Și gândiți-vă la asta, are cu adevărat cuvântul egoism! La urma urmei, faptul că cineva se iubește, se apreciază sau se supraestimează este atât de evaziv pentru lumea exterioară. Este un argument împotriva celuilalt care este irefutabil, tocmai pentru că este și el nedemonstrabil. Putem înțelege în orice moment cât de egoist era cineva în acel moment, precum și cât de modest. Așadar, înainte să punem această ștampilă pe cineva, merită să ne clarificăm adevăratul sens al cuvântului și ce înțelegem prin el. Și dacă oricum vrem să spunem asta despre cineva, să-l înlocuim cu alte cuvinte. Spune-i, de preferință lui, care este forma de comportament care provoacă resentimente în noi înainte de a ne îngrijora de orice indicator al acestuia. La urma urmei, nu toată lumea care se comportă așa este egoistă. Și nu este sigur că vina și cauza se găsesc în ea. Poate că are și o explicație bună.