Efectul medicinal al sunătoarei

Sunătoare - Hypericum perforatum

Efect de vindecare

Sunătoarea este una dintre cele mai valoroase plante din zilele noastre. Printre ingredientele sale active, derivații de floroglucină și flavonoizi sunt prezenți în cantități mari în sunătoare, care joacă un rol semnificativ în antidepresiv după cum reiese din mai multe studii clinice de astăzi. Hiperforina inhibă recaptarea de dopamină, noradrenalină, serotonină, acid γ-aminobutiric și acid glutamic în neuroni, antidepresiv iar efectul său este sporit și mai mult de prezența hipericinei și a unor flavonoizi în plantă. S-a demonstrat în studiile clinice că îmbunătățește starea de spirit și o face mai echilibrată. În acest context, reduce depresia cauzată tulburari de somn, de aceea, era însoțit de indiferență și tulburări de somn epuizare nervoasă recomandat pentru consum. De asemenea, ameliorează depresia și tulburările de somn asociate menopauzei.

Ameliorează originea nervoasă plângeri digestive, promovează eficient și pe bază de nervi ulcer gastric, duoden sau ulcer de colon recuperare. Tulburări ale vezicii biliare (colecistopatie). Ceaiul de la pacienții cu ulcer de stomac este băut călduț, înghițit și cât mai des posibil.

Cercetarea proteinei sunătoare (p27SJ) previne Infectat cu HIV proliferarea celulară prin interferența cu stocul său genetic. Din păcate, preparatele de sunătoare nu conțin suficiente proteine, deci au doar un efect mic asupra agenților patogeni.

Efectul sunătoarei, utilizare externă:

Vindecător de răni, dezinfectează rănile pielii, promovează exfolierea, motiv pentru care a fost folosită de secole în domeniul vindecării pielii, inclusiv a rănilor dificil de vindecat, este numită și după aceasta, deoarece a fost folosită de mult timp pentru a trata sunătoarea.

Opărirea sa este utilizată ca produs de curățare și pentru comprese. Sangerarea hemoroizi clătirea sunătoarei cu ceai călduț sau utilizarea acestuia într-o baie de șezut poate ajuta la vindecarea mai rapidă. Clătire benefică răni orale obsesie gingivită iar gargara reduce dureri în gât și amigdalită.

Efectul antiinflamator al extractului de ulei de sunătoare a fost demonstrat în studiile clinice și probleme inflamatorii ale pielii în caz de ex. mai blând arsuri, vindeca arsurile solare.

Condiții în care se recomandă:

Depresie
Vindecarea ranilor
Plângeri digestive
Hemoroizi
Gingivita
Rani orale
Dermatită
Tulburări ale vezicii biliare
Ulcer peptic
Ulcer duodenal
Ulcer de colon
Epuizarea nervilor
Tulburari de somn
SIDA
Tulburări biliare
Probleme la rinichi

Prepararea ceaiului de sunătoare:

Aduceți 2-4 g de droguri de ceai la fierbere cu 2,5 dl de apă, lăsați să se înmoaie, apoi filtrați după 15 minute. Efectul antidepresiv al sunătoarei se dezvoltă treptat și durează aproximativ 2 săptămâni pentru ca efectul complet să aibă efect. Doza zilnică: 2 căni cu mesele. De la 4-6 săptămâni după începerea cursului, este recomandabil să faceți o pauză de câteva săptămâni.

Contraindicații la sunătoare:

Poate interacționa cu alte medicamente atunci când este administrat pe cale orală, astfel încât utilizarea sa nu este recomandată în timpul tratamentului cu digoxină sau teofilină, în combinație cu contraceptive orale sau migrene aparținând grupului de triptani.

Interacționează cu unele medicamente, deci nu trebuie administrat cu de ex. cu unele antidepresive, contraceptive, anticoagulante. Utilizarea concomitentă a inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (unele antidepresive, cum ar fi ISRS) poate duce la creșteri excesive ale nivelurilor plasmatice de serotonină, ceea ce poate duce la dezvoltarea sindromului serotoninergic. Serotonergic v. sindromul serotoninei este o afecțiune neurologică severă, cu simptome precum aritmii, febră mare și convulsii.

Hipericina poate provoca fotosensibilitate (fotosensibilizare) la cei care sunt sensibili la aceasta, deci nu este recomandată pentru cineva care stă mult o zi. Mamelor și copiilor gravide nu le este permis să o consume.

Folk și alte nume: Sunătoare, sunătoare, sunătoare, sunătoare, iarbă, iarba lui Iisus, sunătoare, sunătoare, sunătoare, sunătoare, sunătoare Sunătoare

Nume englezesc: Sunătoare, Hardhay, Goatweed

Partea utilă: A VIII. În Farmacopeea maghiară, lăstarul înflorit (Hyperici herba v. Hyperici summitas) a fost folosit ca medicament oficial. Departamentul de ierburi al Societății Farmaceutice Maghiare (MGYT) a ales sunătoarea drept Ierbă a anului 2019.

Efectul sunătoarei pe scurt:

Antidepresiv, ameliorator al dispoziției, calmează, probleme digestive de origine nervoasă, antiinflamator, calmant al pielii, exfoliant, vindecarea rănilor

Ingrediente active: Conținutul de ulei de cal este redus (0,1%). Derivați de naftodiantronă: hipericină (colorant roșu), pseudohipericină. Flavonoide (0,5-1%): rutină, hiperozidă, quercitrin, quercetină, biapigenină, amentoflavonă. Derivați de floroglucină: hiperforină, adhiperforină.

Istoria sunătoarei:

A fost folosit din cele mai vechi timpuri și a fost folosit în multe alte scopuri în afară de vindecarea rănilor. Domeniile sale de aplicare au fost în continuă schimbare încă din Evul Mediu, dar efectul său de vindecare a rănilor a fost folosit pe tot parcursul vindecării. Denumirea sa maghiară se referă și la aceasta, deoarece sunătoarea este numele unei dermatite cauzate de bacterii. În cultura greacă, Apollo era o iarbă sacră, o plantă a Soarelui. A fost folosit și în Evul Mediu pentru a alunga spiritele rele, care pot fi considerate un precursor al utilizării neurologilor săi astăzi. Efectele sunătoarei asupra sistemului nervos central au fost observate la începutul secolului al XX-lea și, până în a doua jumătate a secolului, a devenit clar că este excelent pentru tratarea depresiei.

Colectare, cules, depozitare sunătoare:

20-30 cm superioare ale vârfurilor de lăstari înflorite sunt colectate la înflorire, pe vreme luminoasă și apoi uscate într-un loc răcoros, umbros și uscat. Deoarece se știe că multe specii înrudite au compoziții chimice diferite, poate fi dificil de identificat cu precizie. Se recomandă păstrarea medicamentului uscat sigilat. Majoritatea speciilor Hypericum sunt rare în natură și ar trebui evitate din motive de conservare, dar speciile producătoare de droguri pot fi cultivate.

Descrierea botanică a sunătoarei:

Este o plantă perenă cu tulpini moi, care poate atinge o înălțime de până la 60 cm. Este originar din Europa continentală și mediteraneană, Asia centrală de vest și Africa de Nord. Apare adesea în pajiști mai uscate, în locuri stufoase, la marginea pădurilor. Înflorește de la sfârșitul lunii iunie până în septembrie. Fructul este un păstăi cu trei cavități în care semințele mici, deja coapte, „sună” când sunt agitate, când vine iarba de pe pajiște. Plecând spre lumină, frunzele sale par perforate, ceea ce este indicat de numele său latin „perforatus” (= perforat, perforat), dar și de numele ierbii maghiare perforate. Petele care arată ca niște găuri sunt mici suporturi transparente de ulei esențial. Florile sale galbene strălucitoare sunt spectaculoase, motiv pentru care este adesea plantată în parcuri ca plantă ornamentală. În medicină, se folosesc capetele ramurilor înflorite colectate în timpul înfloririi.

Literatura folosită:

Dezső Csupor: Fitoterapie, remedii pe bază de plante în medicină.
Gábor Rácz, Rácz cotilla în Erzsé, László Szabó Gy.: Cunoașterea ierburilor
Reader’s Digest. Cartea mare de condimente și ierburi 2008
Tezaurul de plante Alexandra de închiriat
Dr. Sándor Kmeth - Herbariu
Reader’s Digest - Grădina de ierburi a naturii