Estomparea rolurilor masculine și feminine este o problemă peste tot

„Aceasta va fi cea de-a douăzeci și nouăa reprezentație străină a piesei”, a spus autorul, iar în România a concertat anterior în trei teatre în limba română.

estomparea

„Au jucat și teatre maghiare din Transilvania, dar nu le clasific drept străini”, a adăugat scriitorul-regizor, a cărui lucrare a fost tradusă în multe limbi, inclusiv engleză, spaniolă, franceză, germană, rusă, sârbă, croată, portugheză, Bulgară, macedoneană, albaneză, norvegiană, ebraică și chiar hindusă.

„Am avut noroc cu traducerile, aproape fără excepție, un om de teatru a ajuns la text, ceea ce ajută foarte mult să mă ducă pe scenă”, a remarcat Zsolt Pozsgai, de la care am întrebat: se uită în mod neașteptat în străinătate pentru a-i arăta lui Liselotte.

„Sunt posibile patru moduri: fie în mod neașteptat, fie o agenție canadiană de scenă recomandă teatre din întreaga lume”, a răspuns el. - De asemenea, se întâmplă ca, în legătură cu celelalte lucrări ale mele de film străin, poate la un festival internațional, să dau peste actori cărora le pot recomanda cu inima bună. Al patrulea este că nu sunt sau doar ulterior informat despre prezentare. Am întâlnit accidental internetul.

În acest fel, s-a dovedit că piesa sa a fost jucată mult timp la Zurich, de exemplu. În Macedonia, a apărut pe neașteptate la premieră, în teatrul orașului numit Stip, nici măcar nu l-au căutat.

- Totuși, a fost o mare plăcere și lucrăm împreună de atunci, de asemenea au fost puse în scenă și alte drame.

- Care ar putea fi secretul operei care o face atât de populară în întreaga lume? L-am întrebat pe autor.

- Pentru că se bazează foarte mult pe trusa de instrumente a actorului talentat. În cele șapte scene, actorii își pot arăta foarte multe părți. Și pentru că se ocupă de probleme care nu sunt specifice maghiarelor, este cunoscut în viața tuturor femeilor și bărbaților, oriunde trăiesc. „Singurătatea” este aproape sinonimă cu „deșertificarea”. Ambele sunt teribile și ambele au cauze și consecințe sociale, a explicat Zsolt Pozsgai, adăugând că estomparea lentă a singurătății sau a rolurilor masculine și feminine în multe cazuri naște situații tragice și comice de viață, ca în dramă.

- Singurătatea este un lucru îngrozitor. Trebuie să scapi de el, dar de multe ori nu ai unde să mergi. Și această problemă se manifestă într-un mod de tăiere a cărnii, fie în Tel Aviv, Elveția, fie în Vancouver. Toată viața mea este determinată de dragostea mea pentru femei, de serviciul meu față de feminitate. Se spune că este o „piesă feminină”. Este adevărat că cele șapte roluri masculine sunt interpretate de un actor care este potrivit pentru a interpreta artificii - dar este ca o producție uimitoare a unor păsări masculine în fața unei femei care obișnuia să le urmărească cu răbdare. Omul face parada. Dar această paradă este pentru femeie, a explicat dramaturgul, care nu cunoștea compania de galați înainte de procesul de repetiție.

„Tot ce știam era că un oraș mare era un teatru semnificativ la nivel internațional. Și am fost încântat să descopăr în repertoriu că este prezentă și opera unui alt scriitor maghiar, cum ar fi Csaba Székely - creatorul și-a exprimat satisfacția, menționând că la Sofia, unde a fost capabil să regizeze Liselotte, lucrările lui Görgey, Spiró, Egressy au fost interpretate.

Actoria românească este foarte diferită de cele domestice, pur și simplu: nu este centrat pe text. Acest stil de renume mondial apare evident în montarea operei lui Zsolt Pozsgai.

- Una dintre cele mai bune interpretări ale lui Liselotte și May a fost la București, cu rolul cunoscutei actrițe Raluca Aprodu. În mijlocul orașului, într-un teatru privat unde puteau juca doar atâta timp cât avea un profit. A durat șase ani. Serii de neegalat. Acum, însă, se întâmplă ceva destul de interesant la Galați: regizorul pune în scenă trei spectacole diferite cu același text. Cei șase actori din teatru vor forma trei perechi, deci vor fi trei spectacole la rând. Vasiliu Catalin a crezut că ar fi interesant ca publicul să poată vedea opera în introducerea diferiților actori. Dacă vreți, uitați-vă la unul, dacă vreți, pe toate trei. Pentru că personalitățile actorilor promit o experiență diferită chiar și cu un text. Am regizat drama în unsprezece cazuri, acasă și în străinătate, condusă de aceeași curiozitate: cum funcționează același material cu personalități diferite. Și fiecare spectacol a fost diferit, dar bucuria creativă a rămas aceeași - a rezumat Zsolt Pozsgai.