Magyar Tudomá • 2011 2 • Magdolna Dank

›› EFECTUL SCHIMBĂRII CLIMATICE ȘI AL MIGRAȚIEI

rezumat

Carcinomul hepatocelular primar este a cincea cea mai frecventă tumoare solidă din lume. Incidența sa este cea mai mare în țările lumii a treia, dar, în paralel cu creșterea migrației în întreaga lume, incidența sa crește și în țările dezvoltate. Infecția cronică cu VHB este predominantă pe fondul dezvoltării neonatale în Asia și Africa, în timp ce etiologia VHC este predominantă în lumea occidentală. Schimbările climatice cresc și mai mult incidența febrei, deoarece climatul cald și uscat contribuie la creșterea contaminării cu aflatoxine din cereale. Aflatoxinele sunt cele mai puternice, care apar în mod natural hepatocarcinogene, deci minimizarea expunerii la aflatoxine este o sarcină foarte importantă de siguranță alimentară în viitor. Majoritatea pacienților cu terapie avansată sunt tratați într-un stadiu avansat, astfel încât domeniul de intervenție este limitat. Monitorizarea regulată a populațiilor cu risc crescut și supravegherea tumorii este o decizie. Terapia cu Sorafenib este baza pentru tratamentul medicamentelor nou dezvoltate, al căror efect benefic a fost demonstrat atât în populația europeană, cât și în cea asiatică. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că solurile avansate de VHB pot avea în general un prognostic mai prost.

Morbiditatea primară este încă o boală prognostică foarte nefavorabilă. Majoritatea pacienților sunt internați într-un stadiu avansat cu funcție hepatică slabă, iar opțiunile de tratament sunt deja limitate. Monitorizarea activă și screeningul pacienților cu risc crescut sunt esențiale pentru diagnosticarea precoce.

Carcinomul hepatocelular primar (HCC) este a cincea cea mai frecventă tumoare solidă din lume și ocupă locul al treilea în mortalitatea tumorală. Peste jumătate de milion de cazuri noi sunt diagnosticate în fiecare an, cu o incidență legată de vârstă de 5,5 până la 14,9 la 100.000 de locuitori. Există țări, cum ar fi Kna și unele state africane, în care această boală duce la mortalitatea prin cancer. În țările cu risc crescut, incidența bolii începe în cel de-al douăzecilea an de viață, în timp ce în țările cu risc scăzut este rară înainte de vârsta de cincizeci de ani. HCC este cea mai frecventă cauză de cancer în rândul persoanelor cu ciroză din Europa. Creșteri ale incidenței au fost observate în Australia, Franța, Canada și Statele Unite (Bosch și colab., 2003).

Factorii de risc joacă un rol în dezvoltarea HCC tabelul 1 rezuma. Infecția cronică a hepatitei B este răspândită în Asia de Est (cu excepția Japoniei) și în Africa subsahariană. Infecția cronică cu hepatită C este mai frecventă în Europa, Japonia și Statele Unite. Donald Maxwell Parkin și colegii săi au constatat că 52% din HCC din lume se datorează hepatitei B și 25% infecției cu hepatita C (Parkin și colab., 1999).

Procesele exacte din HCC induse de hepatita C nu sunt cunoscute. În infecția cu hepatită B, genomul ADN al VHB se integrează în genomul celulei infectate și joacă astfel un rol în dezvoltarea cancerului. În noiembrie 2007, cititorii Times Online s-au confruntat cu un banner uimitor: Noile valuri de emigrare ar putea fi responsabile de dublarea numărului de infecții cu hepatită B. Editorul a avertizat că o nouă problemă de sănătate trebuia rezolvată. Potrivit unui registru englez, numărul persoanelor infectate s-a dublat în ultimul an. O proporție semnificativă dintre cei infectați a migrat din Africa, Brazilia, Rusia și noile state membre ale UE. Nu există vaccinare universală împotriva hepatitei B în Anglia, deci dezvoltarea unei provocări adecvate a politicii de sănătate pentru viitorul guvern va fi o provocare majoră. Transmiterea hepatitei B este foarte asemănătoare cu HIV, dar transmiterea este mult mai ușoară.

Prevenirea primară în țările în curs de dezvoltare
(Wild - Hall, 2000)

În cazul hepatitei C, acul infectat utilizat în principal pentru administrarea medicamentelor este principala problemă. Prevalența bolii la consumatorii de droguri poate fi de până la 80%. Infecțiile perinatale trebuie luate în considerare rare, cu excepția cazului în care mama este co-infectată cu HIV și hepatita C. Din păcate, dezvoltarea unui vaccin eficient este încă sarcina viitorului, dar OMS și-a propus să organizeze un program global de combatere a infecțiilor cu HIV, hepatita B și hepatita C.

Schimbările climatice și toxinele alimentare
(Miragila, M. și colab., 2009)

Infecție cu aflatoxine

Micotoxinele joacă un rol cheie în contaminarea cu butoane a alimentelor. Este regretabil faptul că 25% din alimentația mondială este infectată cu micotoxine (CAST, 1989), iar toxinele sunt cunoscute ca fiind importante în multe boli acute și cronice. Un grup puternic de micotoxine sunt aflatoxinele (aflatoxina-B1 sau AFB1, -G1, -B2 și -G2), care sunt metaboliți ai Aspergillus flavus și A. parasiticus. Micotoxina cancerigenă produsă de mucegaiuri este obișnuită în unele cereale, cum ar fi porumbul, grâul, orezul, semințele oleaginoase și mai ales în climatul cald și însorit. Din păcate, unele boabe maghiare sunt, de asemenea, contaminate cu aflatoxine. În 2009, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a lansat o cerere de propuneri pentru a prezice efectele schimbărilor climatice asupra conținutului de aflatoxină-B1 din cereale. Cererea de teren este pentru pregătirea unui studiu de colectare și analiză a modelelor predictive pentru aflatoxina B1 pentru a identifica posibilele cereale contaminate în viitor.

Aflatoxinele sunt cei mai puternici hepatocarcinogeni naturali care pot induce tumori la șoareci, șobolani, molii, pești și păsări (Hall-Wild, 1994). Unele ipoteze sugerează un sinergism între virusul hepatitei B și aflatoxine în carcinogeneza umană. Aflatoxinele au efecte imunosupresoare și reduc eficacitatea vaccinurilor (Denning, 1987).

Detectarea mutației genei supresoare tumorale p53 în regiunile cu expunere mare la aflatoxină poate fi utilă în viitor. Cel mai important lucru este să vă asigurați că expunerea la aflatoxine este evitată și că se utilizează prevenirea aflatoxinelor. O parte din aceasta din urmă este monitorizarea regulată a siguranței alimentelor și eliminarea alimentelor contaminate din dietă. Utilizarea anumitor alimente sau medicamente „protectoare” poate fi considerată ca parte a prevenirii secundare. Posibile modalități de prevenire primară a HCC sunt 1. бbra cadouri.

Intervenția cu aflatoxină

Siguranța agricolă este un factor nou în prevenirea HCC. Dupa cum 2. бbrбbуl prevenirea aflatoxinelor poate fi împărțită în două grupuri mari. Prima este sarcinile de pre-recoltare. Infecția poate fi cauzată de umiditate, deshidratare, temperatură ridicată. În cazul arahidelor, umiditatea poate contribui la dezvoltarea infecției cu A. flavus cu câteva până la șase săptămâni înainte de recoltare, deoarece conținutul de ulei al semințelor scade (Keenan - Savage, 1944).

Ar trebui depuse eforturi pentru selectarea cerealelor cu protecție naturală, dar dezvoltarea plantelor rezistente la infecții este, de asemenea, o soluție logică. Sarcinile post-recoltare includ menținerea temperaturii și umidității adecvate, dar pot fi folosite și pentru îndepărtarea aflatoxinei, inactivarea termică, tratamentul cu radiații etc.

Consumul de alimente adecvate, de înaltă calitate și controlate ar trebui să fie un aspect al dezvoltării conștiente a stilului de viață la nivel individual. (Achiziționarea de produse necontrolate de pe piață, achiziționarea de materii prime pentru restaurante și brutării trebuie să fie strict controlată etc.).

La rândul său, cantitatea de aflatoxină scade, dar nivelul altor agenți cancerigeni poate crește odată cu utilizarea unor tehnici de bucătărie inadecvate.

Medicamentul pentru schistosomioză, oltipraz, poate juca un rol în chimioprevenție. Deocamdată, examinarea acestui II. se află într-un studiu de fază în Kna (Jacobson, L. și colab., 1997).

De asemenea, pare a fi o opțiune rezonabilă pentru a preveni absorbția aflatoxinei de către substanțe naturale precum clorofilina.

Globalizarea și securitatea sângelui

Diagnosticul și supravegherea tumorii

Simptomele fizice ale unei tumori se caracterizează printr-un ficat adesea foarte tactil cu o suprafață neuniformă. Apariția bruscă a decompensării hepatice în ciroza cunoscută poate fi caracteristică. Afectarea hepatică progresivă apare atunci când tumora a implicat deja ficatul într-o măsură semnificativă. În timpul infiltrării venei portale hepatice (vena portae) pe tubul circulator. Este o consecință catastrofală foarte rară a bolii la paralizia cerebrală, care se poate dezvolta spontan, dar și cu efectul unui mic traumatism. Hiperglicemia, hipercalcemia, policitemia și sindromul de feminizare pot fi prezente, dar acestea nu sunt simptome tipice. Durerea sub coastele drepte și pierderea semnificativă în greutate sunt tipice (Bruix, 2006).

Supravegherea tumorii (Bruix, și colab., 2005; Blum, 2005) este o serie de teste periodice care pot reduce mortalitatea peștilor specifică bolii. În cazul HCC, supravegherea este mai mult decât un simplu screening. Trebuie finalizat un program sau un proces planificat care este standardizat și controlat de calitate. Pentru a face acest lucru, trebuie să știți exact când riscul de HCC va atinge un astfel de nivel încât vor fi introduse teste de screening, cât de des se va repeta și cât de multe modificări anormale vor fi evaluate. THE masa 2 rezumă cine ar trebui să utilizeze supravegherea.

În ficatul cirotic, supravegherea HCC este o ecografie semestrială. Determinarea alfa-fetoproteinei (AFP) nu face parte din supraveghere, poate fi crescută în alte tumori, cum ar fi carcinomul colangio (biliar), dar poate fi utilizată în faza târzie a bolii.

Răspunsul la terapia medicamentoasă

În tratamentul carcinomului hepatocelular avansat, sorafenibul este în prezent singurul agent sistemic înregistrat care a reușit să prelungească semnificativ viața pacienților cu cancer în comparație cu placebo. Sorafenib (Nexavar) este un inhibitor oral al multikinazei cu activitate antiproliferativă și antiangiogenă. Suportă două subtipuri de kinaze Raf care joacă roluri importante în oncogeneză, precum și inhibitori ai receptorilor VEGF și PDGF, precum și alți focari moleculari (FLT-3, c-KIT).

Datorită efectului favorabil al medicamentului asupra populației europene de pacienți, un număr mare de pacienți (n = 602) III. Proces multicentric de fază I, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo (SHARP = Sorafenib HCC Assessment Randomized Protocol) (Simpson - Keting, 2008). Natura similară, III. Un studiu clinic de fază I a fost efectuat și la pacienții asiatici (studiu Asia-Pacific, n = 226 pacienți cărora li s-a administrat sorafenib sau placebo într-un raport 2: 1) (Cheng și colab., 2009). S-a observat că pacienții din Asia și Europa au răspuns pozitiv la sorafenib, deși într-un mod diferit. Transfuzia mediană a fost absolut mai lungă în studiul SHARP la ambele grupuri (sorafenib și placebo) decât la pacienții asiatici (10,7 luni față de 6,5 luni în brațul sorafenib și respectiv 7,9 luni față de 4,2 luni). Lună pe brațul placebo). Cu toate acestea, reducerea relativă a riscului de mortalitate (HR) a fost comparabilă pentru pacienții europeni și asiatici (0,68 în studiul asiatic și 0,69 în studiul SHARP). Starea inițială a grupului de pacienți din Asia a fost deja mai puțin favorabilă decât cea a populației europene. Au existat mai multe tumori cu răspândire extrahepatică, metastaze multiple, în special multe tumori, iar starea ECOG a pacienților a fost mai gravă.

Se știe că prevalența infecțiilor cu VHB și VHC este prezentă și în regiunile din care au fost recrutați pacienții din cele două studii mari. 73% dintre pacienții asiatici au avut infecție cu VHB în fundal, în timp ce incidența a fost de doar 12% în studiul SHARP. Infecția cu VHC a fost predominantă la pacienții europeni (30%, comparativ cu 12% în studiul asiatic). Conform rapoartelor preliminare, incidența infecției cu VHB în sol este, în general, considerată a avea un prognostic mai rău și o transmisie mai scurtă decât o tumoare asociată cu VHC. Dacă tipul de etiologie a virusului poate influența răspunsul terapeutic la sorafenib sau la alți factori, de ex. factori genetici/de mediu - dacă există o întrebare în fundal care trebuie încă decisă, care trebuie clarificată prin cercetări suplimentare. În practica oncologică viitoare, având în vedere proporția mai mare așteptată de pacienți imigranți, va trebui să luăm în considerare acești factori care pot prezice eficacitatea așteptată a terapiei.

rezumat

Schimbările climatice determină o schimbare rapidă a fenomenelor naturale și a caracteristicilor umane. Multe puncte de legătură între societăți și impactul asupra individului sunt deja bine conturate, dar alte puncte de legătură rămân ascunse pentru moment. În cazul Ungariei, modificările cauzate de încălzire sunt însoțite de transformarea solului, migrarea infecțiilor și bolilor transmise de plante/plante. Consumul de alimente din alte țări joacă un rol din ce în ce mai important în nutriția individuală și deseori este importantă dorința de a mânca un stil de viață sănătos, atunci când nu este suficient să o controlăm. În timpul călătoriilor noastre, putem întâlni multe infecții, dar poate fi infectată și de cei care nu părăsesc niciodată țara, deoarece migrația infectează și boli. Sistemul de îngrijire a sănătății trebuie să fie pregătit pentru prevenirea și controlul bolilor populației stabilite - chineze, africane - în ceea ce privește prevenirea. a filtra. În acest scop, trebuie pus accent și pe transferul de cunoștințe adecvate în sistemul de învățământ al universităților medicale.

Asigurarea siguranței alimentare, respectarea și asigurarea respectării mediului și asigurarea vaccinării (chiar și prin schimbarea cohortelor de vârstă) poate fi doar un factor cheie în prevenirea schimbărilor climatice.

Cuvinte cheie: mortalitate, schimbări climatice, migrație

Blum, Hubert E. (2005): Tratamentul carcinomului hepatocelular. Cele mai bune practici și cercetare în gastroenterologie clinică. 19, 1, 129-145.

Bosch, Xavier F. și colab.: (2004): Cancer hepatic primar: Incidență mondială și tendințe în gastroenterologie. 127, 5, S5 - S16.

Bruix, Jordi (2006): Noi aspecte ale diagnosticului și terapiei carcinomului hepatocelular. Oncogene. 25, 3848–3865.

Bruix, Jordi și colab. (2005): Managementul carcinomului hepatocelular. Hepatologie. 42, 5, 1208–1236.

CAST (1989): Micotoxine: riscuri economice și pentru sănătate. Raportul Task Force. Consiliul pentru Știință și Tehnologie Agricolă (CAST). AMESIA 50010

Cheng, Ann-Lii și colab.: Eficacitatea și siguranța Sorafenibului la pacienții din regiunea Asia-Pacific cu carcinom hepatocelular avansat: o fază III randomizată, dublu-orb, controlată cu placebo. The Lancet Oncology. 10, 1, 25–34.

Dank Magdolna (2009): Noi posibilități în tratamentul carcinomului hepatocelular. Lege Artis Medicinae. 19, 1, 15–21.

Denning, David W. (1987): Aflatoxina și boala umană. Reacții adverse la medicamente și recenzii privind otrăvirea acută. 6, 175–209

Farrugia, Albert (2009): Globalizare și siguranță a sângelui. Recenzii de sânge. 23, 123–128.

Lau, Wan Yee - Leung, T. W. și colab. (1999): Lipodol adjuvant intra-arterial cu iod-131 marcat pentru carcinomul hepatocelular rezecabil: un studiu prospectiv randomizat. Lanceta. 353, 9155, 797-801.

Hall, Andrew J. - Wild, Christopher P. (1994): Epidemiologia bolii legate de aflatoxină. În: Eaton, David A. - Groopman, John D. (eds.): Toxicologia aflatoxinelor: sănătatea umană, semnificația veterinară și agricolă, Academic Press, 233–258.

Jacobson, L. - Zhang, B. C. - Zhu Y. R. și colab. (1997): Procesul de intervenție Oltipraz în Qidong, Republica Populară Chineză: proiectarea studiului și rezultatele clinice. Epidemiologia cancerului, biomarkeri și prevenire. 6, 4, 257–265.

Keenan, J. I. - Savage, G. P. (1994): Micotoxine în arahide, cu referință specială a aflatoxinei. În: Smartt, J. (ed.): Cultură de arahide: o bază științifică pentru îmbunătățire. Chapman și Hall, Londra

Llovet, Joseph M și colab. (2003): Carcinom hepatocelular. Lanceta. 362, 1907–1917.

Miraglia, Marina - Marvin, H. J. - Kleter, G. A. - Battilani, P. și colab. (2009): Schimbările climatice și siguranța alimentară: o problemă emergentă, cu un accent special pe Europa. Toxicologie alimentară și chimică. 47, 5, 1009-1021.

Parkin, Donald Maxwell - Pisani, P. - Muñoz, N. - Ferlay, I. (1999): The Global Health Burden of Infection Associated Cancers. Sondaje de cancer. 33, 5–33

Simpson, Dene - Keating, Gillian M. (2008): Sorafenib în carcinomul hepatocelular. Droguri. 68, 251–258.

Wild, Christopher P. - Hall, Andrew J. (2000): Prevenirea primară a carcinomului hepatocelular în țările în curs de dezvoltare. Cercetarea mutației. 462, 381-393.

* O versiune a acestui articol a fost publicată în Medical Weekly anul trecut.

• infecție cronică cu hepatită C
• infecție cronică cu hepatită B
• infecție cronică a hepatitei delta

• hemocromatoză ereditară
• deficit de alfa-1-antitripsină
• porfiria cutanea tarda
• tirozinemie ereditară

• alcool
• aflatoxină B1
• fumatul (factor de risc non-dominant)

• steroizi anabolizanți
• estrogeni
• contracepție orală

• ciroza din orice motiv

• NAFLD (boală hepatică grasă nealcoolică)
• NASH (steatohepatită nealcoolică)
• La unele populații, obezitatea și diabetul zaharat

tabelul 1 • Factorii de risc joacă un rol în dezvoltarea măsurilor

Transmiterea virusului hepatitei B:

• bărbați asiatici peste 40 de ani
• Peste 50 de femei asiatice
• Pacienți africani cu vârsta peste 20 de ani
• toți pacienții care au dezvoltat ciroză
• un pacient cu antecedente familiale de oncologie cu HCC
• Transportatorii nemenționați care sunt expuși riscului de HCC

se mișcă într-o gamă largă în funcție de natura bolii hepatice
severitatea și un proces inflamator este/a avut loc în restul lumii
• un pacient cu niveluri ridicate de ADN VHB și un proces inflamator

Ciroza fără hepatită:

• hepatita C
• ciroza alcoolică
• hemocromatoză
• ciroza biliară primară

• deficit de alfa-1-antitripsină
• steatohepatită nealcoolică
• hepatită autoimună

* Riscul de a dezvolta HCC în acest grup este mare,

dar eficiența supravegherii nu a fost demonstrată.

(HCC: carcinom hepatocelular; HBV: virusul hepatitei B)