Metode moderne de dietă a președintelui american supraponderal »Revista istorică din era trecută» Știri

Președintele american supraponderal a făcut o dietă în moduri moderne

21 octombrie 2013 15:01

Când Theodore Roosevelt l-a numit pe bunul său prieten William Howard Taft în funcția de secretar al apărării în 1904, ulterior președintele Statelor Unite, al 27-lea la rând, era deja un politician greu. Literal: când omul de stat din Ohio a fost ales președinte, el cântărea 150 de kilograme cinci ani mai târziu, făcându-l pe Taft cel mai gras președinte din istoria SUA. Cu toate acestea, potrivit unui nou studiu, președintele a reușit odată să scape de kilogramele în plus - nu în ultimul rând.

În Annals of Internal Medicine de săptămâna trecută, istoricul medical al Providence College Deborah Levine scria că în 1905, cu patru ani înainte de alegeri, Taft a căutat ajutor profesional pentru a-și depăși obezitatea din ce în ce mai intolerabilă, ceea ce i-a făcut viața de zi cu zi dificilă. Politicianul, care suferea de arsuri la stomac, indigestie, oboseală și nopți nedormite, credea că doar pierderea rapidă în greutate îi poate atenua necazurile. „Niciun domn adevărat nu poate cântări peste 136 de kilograme”, a mârâit odată ministrul zadarnic.

Taft s-a adresat apoi lui Nathaniel Yorke-Davies, „guru-ul” fitness britanic, autor al bestsellerului Foods for the Fat: Treatise on Corpulency și Dietetic for its Cure. Levine, după ce a mestecat temeinic corespondența densă dintre Yorke-Davies și Taft, și-a dat seama cât de mult din leacul pentru președinte conținea elemente cunoscute din dietele moderne.

„În prezent sunteți supraponderal și este foarte important să urmați o dietă adecvată care va duce la pierderea în greutate de 60-80 de kilograme”, a scris guruul în prima sa scrisoare. Doctorul l-a chemat pe renumitul său pacient să facă mișcare, să-și măsoare greutatea în fiecare zi și să țină un jurnal al dietei sale. Yorke-Davies a povestit pe trei pagini ce ar trebui și ce nu ar trebui să mănânce Taft, apoi a stabilit momentul mesei și cantitatea de alimente. Conceput special pentru Taft, meniul cu conținut scăzut de carbohidrați a fost un precursor al dietei Atkins, deoarece pierderea în greutate s-a bazat pe carnea slabă și aportul redus de zahăr.

Doctorul englez îl ținea foarte tare pe Taft. Președintele a băut un pahar de apă fierbinte cu lămâie în fiecare zi la opt, iar apoi o oră mai târziu a venit micul dejun: cafea sau ceai fără zahăr, 170 de grame de carne la grătar și 2-3 biscuiți fără gluten făcute la Londra. Partidul politic a luat odată prânzul, 112 grame de carne slabă, aceeași cantitate de legume fără unt și puțin fruct. După-amiaza ar putea exista un alt adăugare de ceai, cafea sau bouillon, urmat de cină între șapte și opt: pește, carne, fructe aburite și, la cerere, biscuiți sau salată.

Deși erau separați de un ocean, Yorke-Davies a fost în continuare capabil să țină un ochi pe politicianul care și-a urmat cu strictețe dieta de-a lungul timpului, așa cum a putut vedea prin corespondență cu membrii familiei sale și cu confidentele lui Taft. Potrivit cercetărilor lui Levine, Taft a fost eliberat de un surplus de 60 de lire sterline (27 de kilograme) între decembrie 1905 și aprilie 1906.

Un an mai târziu, însă, Yorke-Davies a fost dezamăgit să observe că Taft era din nou obez; mai mult, mai târziu, când a preluat funcția, a apăsat de o dată și jumătate, făcându-l cel mai gras președinte din toate timpurile. Levine nu a găsit nicio indicație că specialistul englez și pacientul său s-au întâlnit vreodată în persoană. Relația lor nu a fost întreruptă în timpul anilor de la Casa Albă (1909-1913), dar când Taft și-a dat demisia din cabinet, el a primit o altă dietă de către un nou medic, timp în care a reușit să scape de 31 de kilograme de el însuși.