O poveste de groază cu o lecție morală

KritX

Scrierile sale erau legate de poetica prozei lui Miklós Mészöly, erau comparate cu Céline, erau clasificate ca existențialiste; Rubin a fost numit „discipol secret” al lui Proust datorită gestionării timpului, a colajelor comemorative și a montajelor receptive. Kata Mosonyi a scris despre romanul ei Sfinții mici.

O poveste de groază cu o lecție morală

Nu este „buchetul supraîncălzit” al lui Pilinszky din ceea ce se întâmplă acum în jurul operei lui Rubin Szilárd? Sau este doar o serie de coincidențe norocoase că ar fi putut exista o „dublă înviere” în legătură cu cartea Sfinților Mici și József Keresztesi, Rubin, publicată în 2012? (Ambele au fost publicate de Seeder.) În plus, Tibor Legát a trasat povestea de groază a „vampirului din Turku” anul trecut, pregătind un raport în trei părți în Orange Maghiară anul trecut, oferind noi documente către.

În ianuarie anul curent, cei patru interlocutori ai Open Workshop au discutat despre semnificația literar-istorică, clasificarea genului, fragmentarea și trunchiul Sfinților Mici. Din Tisa din februarie 2013, intitulat Pietre meteorice, putem face o comparație interesantă între izbucnirea lui Határ Győző Pepito și Pepita și protagonistul Jocului de pui, că apoliticismul lor este purtătorul judecății politice din epoca dată (anii 1950) ). Și în timp ce una, prin auto-înșelăciune, cealaltă, prin autodistrugere scandaloasă (cu diferite poetici în proză ale autorilor), oferă un răspuns radical la situația capcană a existenței umane, care este o condiție de bază dureroasă pentru Sfinții Mici ca bine.

Putem descoperi o altă coincidență cultural-istorică interesantă, o expoziție, Murder (Bp., Vörösmarty tér), prin care poate apărea întrebarea: a existat o tendință de voyeur sadic în Jancsó Piroska (personajul central al Sfinților Mici), serialul ucigaș, conform legendei, l-a caracterizat pe Erzsébet Báthory, care privea cu plăcere moartea lentă a fetelor tinere? Citind Sfinții Mici și auzind despre aceasta probabila achitare a autorului, nu putem da decât un răspuns incert. Și după extrem de minuțioasa monografie încrucișată cu precizie de rubin, tot ceea ce spunem despre arta lui Szilárd Rubin poate părea aproape banal. Poate că avem altceva de câștigat în preajma Sfinților Mici.

În orice caz, este surprinzător faptul că autorul a făcut celebre două romane subțiri (Joc de pui, 1963 și Roman One, 1985), dar mai ales, apariția sa în limba germană în 2008, primirea entuziastă acolo. Deși Pongrác Galsai și János Pilinszky l-au descoperit imediat, Péter Esterházy și Miklós Szentkuthy au apreciat sunetul și abordarea, care erau complet diferite de vremea sa, după lansarea ulterioară. Prin concentrarea sa lingvistică, a fost înrudit cu prietenul poetului și cu poetica în proză a lui Miklós Mészöly; pentru viziunea sa iluzorie asupra lumii, simbolul său iubit al nopții, era paralel cu Céline; bazat pe singurătatea fără adăpost și pe orfelinatul mondial al lui Till, care era în permanență pe drum, a fost clar clasificat ca existențialist. Într-un studiu, Mátyás Dunajcsik îl numește pe Rubin un „discipol secret” al lui Proust datorită gestionării timpului, colajelor reminiscente și montajelor receptive.

Una dintre piesele din expoziția intitulată Murder (Sursa: murder.hu)

Numele autorului, care a început ca poet și apoi a produs romane „socialiste sentimentale” în anii 1950 conform „ordinii dansului”, ar fi fost uitat fără publicarea acestor două romane. Rubin a încercat chiar să scrie scenarii de film, al căror efect de durată este resimțit prin abilitatea puternică de punere în scenă, cronologia cronologiei, modul de editare omis, utilizarea excelentă a flashback-ului.

În legătură cu bogăția sa metaforică de imagini și abilitatea de a crea o atmosferă, el este considerat un autor liric, subiectiv, care mărturisește despre traumele sale personale chiar și în noul său documentar publicat. Opera lui Rubin este atât de inspirată autobiografic încât orfanitatea timpurie, deportarea rudelor, deportarea și problema identității datorate originii sunt omniprezente ca motiv al migrației. Pentru el, personajele nu se nasc din fantezie, ci personaje desenate după modele (colegi artiști, prieteni, iubiți). Numele lui Attila Angyal, de exemplu, poate fi derivat din străbunica lui, Gézáné Angyal. Scenele sunt asfaltele străzilor din Mohács, Pécs și Pest, care au fost călcate mult în copilărie și tinerețe. Casa farmacistului cunoscută din jocul puiului, care se află la Kisfaludy u. Nr. 12 este fosta adresă a lui Rubin în Mohács. Imre Zsolt Lengyel scrie în critica sa din 2010 (Műút, 2010018 73-77): „este practic o lucrare unificată, chiar aproape obsesivă”, doar el poate fi eroul romanelor sale, ca scriitor novice, jurnalist, ca în realitate.

Traumele din copilărie, sentimentele de neajunsuri de neînlocuit apar în relația sa cu corporalitatea și chiar în prietenie. Aceasta face legătura dintre protagoniști cu Martinszky, Csajtay, Rubin Pilinszky și Galsa Pongrác.

După ce a apărut la Editura Germană Rowohlt, între timp, a reînviat interesul pentru un scriitor care se retrage la țărmul vieții literare maghiare și se retrage la singurătatea Tapolca. Zoltán Hafner l-a intervievat mai mult de șase ore, iar László F. Földényi a interpretat Jocul puiului ȘI într-un articol lung (14 august 2009), confirmând punctul de vedere anterior al lui Galsai că, în ciuda călătoriei continue a protagonistului, lucrarea este singura. scenă: evenimentul are loc în „singurătatea existențială” a eroului. Földényi adaugă: „Eroii lui Rubin nu sunt prinși pentru că locuiesc în Ungaria, ci pentru că s-au născut oameni. În spatele scenei istoriei se petrece o dramă profund umană. Înfățișarea iluzorie a preocupării pentru existența umană, problema existențială, încă animă această lucrare. ”.

Din moștenirea scriitorului, care a murit în 2010 la vârsta de optzeci și trei de ani, au apărut și două torsuri romane: manuscrisul romanului criminal Câinele pe drumul de țară și manuscrisul romanului de fapt Sfinții mici. Acesta din urmă a fost îngrijit de moștenitor și publicat de Semănător, editat de József Keresztesi.

Rubin a fost puternic influențat în 1965 când a citit în Muzeul Criminalului sub o fotografie a unei fete de douăzeci de ani cu aspect atractiv: o ucigașă de cinci ori. Cunoscând oarecum despre ciudatele afaceri feminine ale autorului, relația sa cu genul (Galsai tocmai făcuse destul de mult avantaj în desenarea acestor portrete de râs coroziv la Darling in Darling), putem presupune că vrea să achite fata, cel puțin pentru el însuși, așa că începe să investigheze problema. Și dacă ne uităm la scurtcircuitul ușor kitsch-sentimental al cărții, s-ar putea să nu ne înșelăm.

Piesa uciderii Execuția

Ipoteza noastră este confirmată de vizita lui József Keresztesi la Rubolca, când bătrânul scriitor a făcut o declarație surprinzătoare: „El își poate termina romanul” doar și numai dacă poezia lui Pilinszky „No More va fi capabil să înțeleagă”. Se pare că „învierea” Piroska Jancsó a devenit o chestiune a inimii, dar în legătură cu poemul, ea a trebuit (de asemenea) să-și dea seama că nu era nimeni care să poată face asta. Și în speranța că „Dumnezeu urăște păcatul și iubește pe păcătos” (Pilinszky), Rubin probabil că nu a avut o „trecere”. Această întrebare existențială s-a filtrat prin Pilinszky, metafizica păcatului și intenția sa de neînlocuit de a remedia s-au blocat chiar și în alte „blocaje simbolice”, și anume dificultatea accesării documentelor, în principal din cauza lipsei cercetărilor planificate în arhivele militare din Kaliningrad.

Rubin a avut mai întâi o ipoteză și apoi o idee fixă că Piroska Jancsó nu ar fi putut fi decât un complice la uciderea fetelor din Törökszentmiklós, adevăratul ucigaș ar fi trebuit căutat printre tinerii soldați sovietici aflați în apropiere. Convorbirile cu membrii familiei, cunoscuți, oficiali, dar chiar și dosare fără dinți, permit supoziția, deși nu există dovezi concrete pentru aceasta. În plus, pariul mai mare: calitățile demonice și angelice din personalitatea lui Piroska Jancsó ar rămâne inexplicabile în acest caz.

Critica lui Tamás Reményi abordează motivațiile intrinseci ale „întreprinderii” lui Szilárd Rubin, cum ar fi forța motrice a simpatiei sale pentru păcătos, în spatele căreia apare influența esteticii evanghelice a lui Pilinszky. Prietenul poet aici (potrivit Speranței) este de-a dreptul „prezent ca un standard poetic ars”. Am putea adăuga: când nu?

Ceea ce este încă foarte interesant și, cu aceasta, ne întoarcem la întrebarea despre gen: Rubin a creat, de asemenea, un scenariu literar despre crimă intitulat Vara următoare, care este semnificativ diferit de roman. Nu include scriitorul-narator de investigație și omite complet firul sovietic. Dacă nu este condus de o intenție revelatoare, atunci ce rămâne ca forță motrice? Este într-adevăr o dorință de etică a compasiunii și, eventual, de pictură în mediu?

Într-un spital psihic (Sursa: murder.hu)

Structura cărții este derivată în mare parte din Ruby: constă dintr-un prolog excelent, trei părți majore articulate, o postfață a scriitorului (Mirror of Conquest, pregătită pentru un sinopsis pentru o posibilă ediție anterioară) și un cuvânt de încheiere editorială. Diferitele părți sunt legate de vizitele, reflecțiile și memoriile pe site-ul naratorului-protagonist. Prima și a doua parte sunt un ritm rapid, cu ajutorul narațiunii frecvent alternante, tragedia destinului familiei Jancsó se strecoară ușor în poveste.

Aflăm despre „sfinții mici” și despre micile sacrificii din amintirile rudelor și cunoscuților, dar nu suficient. Nu așteptați personaje pentru că nu le primim, dar avem o perspectivă asupra condițiilor de viață ale unui mic oraș deșert, mizeria protagonistului (chiar și într-o reprezentare condensată).

Trebuie să menționăm câteva erori minore de editare, deoarece acestea pot fi corectate într-o versiune mai nouă. Nu este clar dacă acestea sunt una sau două barăci sovietice: cea din Szolnok și/sau cea din gospodăria Czégény? Mai grav este că șase sicrie sunt aduse în teanc pentru cinci cadavre. Putem găsi descrieri contradictorii: „[h] aja toate cadavrele” și „[m] în cele cinci cadavre” erau cheli. În partea a 3-a, povestea în care garda cazărmii sovietice trage la Piroska ar putea fi omisă, deoarece este confuză, nici măcar nu aparține organic corpului textului. Contrar părerii experților medicali, dacă victimele erau virgine, oricât de morbide ar fi, zâmbitoare.

În cele din urmă, să aruncăm o privire asupra stilului Sfinților Mici! Obținem propozițiile condensate și măsurate obișnuite de la Ruby, apare simbolul său cunoscut, noaptea, dar este, de asemenea, îmbogățit cu altele mai noi. Astfel, viața ca viață de lup (în timpul memoriei copilăriei și al dialogului imaginar cu Piroska), bonbonul și sărutul: gesturi de iertare, vindecare (în timp ce vizitau naratorul-erou culcat cu Borbála, mama grav bolnavă a lui Piroska, care era probabil un complice, și a primit închisoare pe viață). În schimb, ne lipsesc montajele rubine, deoarece acest gen, această structură le-ar fi suportat.

Semne - ca un memento (Sursa: murder.hu)

În cele din urmă, menționăm cea mai frumoasă scenă din carte, vizita scriitoarei la fiica unui elev de liceu sub pseudonimul Piroska Jancsó, care a crescut într-un orfelinat, știind că părinții ei au murit într-un accident. A fost, de asemenea, o lecție pentru scriitorul Cel din Roma, care suferă de asemenea de o lipsă de identitate de sine în frumosul montaj de închidere al romanului său. Să nu uităm atmosfera memorială a vântului care alerga între căpșunile din cimitir! Și ceea ce urmează este că anumite imagini de închidere kitschy, poate, ar putea fi ratate.

"Nu este o carte bună, dar minunată!" - a spus György Vári foarte precis în timpul conversației Open Workshop. Ca o recomandare apologetică pentru cititor din postfața editorului, „Umbra unei cărți neterminate”.

Rubin Szilárd: Sfinții mici, Semănător, 2012.

Cel mai bun preț pe internet: 1990 forinți