RINITA ALERGICA Rinita alergica

Recomandați documente

rinita

RINITA ALERGICA Rinita alergica • Colegiul Profesional de Medicină Infantilă și Pediatrică • Directivă întocmită de: dr. Györgyi Mezei

I. Considerații cheie OMS clasifică rinita alergică drept o boală respiratorie cronică majoră cu prevalența, impactul asupra calității vieții, performanța școlară, stilul de viață al îngrijitorului, sarcina economică, astmul, sinuzita și alte boli asociate (conjunctivită, otită medie, polipoză nazală, infecții ale tractului respirator inferior, tulburări dentare, malocluzie). Definiție

Rinita alergică (rinita alergică) este o inflamație alergică mediată de IgE asociată cu infiltrarea celulară după expunerea alergenului la membranele mucoase ale nasului și sinusurilor paranasale, cu simptome de congestie nazală, curgerea nasului, strănut, mâncărime nazală timp de cel puțin o oră sau mai multe zile pe săptămână. există. Rinita alergică se dezvoltă la persoanele care produc un răspuns IgE susținut la expunerea la anumiți alergeni. Această trăsătură este determinată genetic. Tipuri de rinită alergică

După expunerea la alergeni: n perene; n rinită alergică sezonieră (febră de fân, polenoză, „febră de fân”). Figura 1. Noua clasificare a rinitei alergice (în funcție de durata bolii și de severitatea simptomelor)

simptome 4 zile/săptămână și> 4 săptămâni/an

(un aspect este suficient) tulburarea somnului activitate zilnică, sport, distracție afectează școala sau probleme de muncă simptome supărătoare

somn normal activitatea zilnică normală, sportul, distracția învățării normale și simptomele de lucru nu sunt o problemă Simptomele de durată și severitate diferite pot fi combinate.

PEDIATRIC Sistemul de organe în cauză

Boala alergică multi-organică afectează cel mai frecvent mucoasa nazală, dar nu este neobișnuit ca tractul respirator superior și inferior să răspundă împreună la un alergen. Rinita alergică este foarte frecventă (40-80%) la conjunctivită, mai puțin frecventă la sinuzită și otită medie. 20-50% sunt asociați cu astm bronșic cu severitate variabilă, iar 80% dintre astmatici au și rinită. Frecvență

Prevalența rinitei alergice a crescut constant în ultimele decenii, populația actuală fiind de aprox. 10-20%. În Ungaria, apare la 8,1% dintre copii, 8,5% dintre adolescenți și 11-16% dintre copiii de 5-75 de ani. În copilărie, este mai frecvent la băieți decât la fete. Vârsta tipică

Ordinea apariției diferitelor boli alergice este specifică vârstei, bolile sunt consecutive („marș alergic”) sau pot coexista. Tabelul 2. Boli alergice și alergeni tipici care apar la vârste diferite

De la câteva săptămâni

Alimente (proteine ​​din lapte de vacă etc.)

Sugari și copii mici (de obicei după vârsta de 3 ani) de la 5 la 6 ani

În principal alergen respirator

Dermatită atopică, simptome gastro-intestinale Astm bronșic

Alergenii respiratori aproape întotdeauna

Apariția reclamațiilor depinde de factori climatici și geografici. În Ungaria, sezonul polenului de flori poate începe în februarie cu apariția polenului din tufișuri și copaci (alune, arini, mesteacăn, frasin etc.) care înfloresc la începutul primăverii. De la sfârșitul lunii aprilie, înflorirea ierburilor și a anumitor cereale provoacă simptome mai semnificative. Buruienile (pelin, patlagină, ambrozie etc.) susțin sezonul alergic din august până în octombrie. În Ungaria, ambrozia este o problemă deosebit de gravă și o boală publică. Rinita care durează tot timpul anului este cel mai adesea cauzată de acarienii prafului, părul animalelor și mucegaiul. Factorii de risc alergici pentru rinită sunt aceiași ca și pentru alte boli alergice.

RINITA ALERGICA II. Criterii de diagnostic pentru diagnosticarea rinitei alergice: n identificarea clară a alergenului; n stabilirea unei relații cauzale între expunerea la alergeni și apariția simptomelor detaliate în definiție; n Demonstrarea mecanismului imunologic mediat de IgE responsabil de provocarea bolii. Istorie

Diagnosticul se bazează pe un istoric personal și familial detaliat, vizat. În rinita sezonieră, simptomele caracteristice apar în același timp în fiecare an, în momentul în care boabele de polen sunt eliberate în atmosferă. Reclamațiile privind rinita perenă pot apărea în orice moment al anului. Apoi, secrețiile sunt din ce în ce mai lipicioase decât în ​​rinita sezonieră, cu tulburări respiratorii nazale mai pronunțate, congestie nazală și hiperreactivitate scăzută a căilor respiratorii. Trebuie depuse eforturi pentru localizarea sursei alergenului (reclamații agravante în pat, dormitor, casa satului sau lângă animale). Simptome

Simptome locale Așa-numitul Simptomele „fazei incipiente” sunt iritante: mâncărime (ochi, nas, gât), strănut în convulsii, lacrimare, curgerea nasului. Simptomele „fazei târzii” devin deranjante după ore: congestie nazală, dificultăți de respirație, miros deranjat, pleoape umflate, apariția urechilor, tensiune și/sau durere în obraji, frunte și în spatele ochilor.

Simptome sistemice Anorexie, slăbiciune, cefalee, tuse, hiperreactivitate bronșică, dispnee. Simptomele pot fi spontane sau reversibile la tratament. Analiza fizică

Vedere a feței și a nasului exterior: n creșterea buzei superioare, mușcătura, palatul arcuit înalt; n gene lungi, decolorare periorbitală albastru-violet, conjunctivă inflamată; n comportament ciudat: tragerea nasului (ca un iepuraș), „salutarea” (copilul își freacă nasul de jos în sus); n traversarea podului nasului. Caracteristicile anterioare ale rinoscopiei (sugarii și copiii cu nări mai mici ar trebui, de asemenea, priviți cu un otoscop): n secreții nazale clare; n mucoasa nazală edematoasă, albastră/palidă; n epistaxis (în zona Kiesselbach); n lărgirea punții nasului (datorită congestiei nazale constante).

SIMPTOME PEDIATRICE Semne ale congestiei nazale cronice: n organe limfoide gât mărite (adenoid, amigdală); n gingiva hipertrofică și halitoză (respirație urât mirositoare); n tulburări ale urechii medii: timpan retractat, otită medie seroasă. Examinări obligatorii: n antecedente personale și familiale detaliate; n otorinolaringologie, rinoscopie anterioară; n Testarea hipersensibilității specifice alergenilor cu un test cutanat (înțepătură). În anumite cazuri, cu atât este mai scump

se recomandă un test IgE seric dacă testul cutanat este dificil sau imposibil (de exemplu, dermatită atopică, tratament antialergic sau dacă este clar. În cazul rezultatelor inițiale consistente, nu este necesar să se determine IgE total.

Tabelul 3 Intervalul de timp recomandat între utilizarea medicamentelor cu efect inhibitor asupra testului cutanat de tip imediat (așa-numita înțepătură) și testul cutanat