Sindromul premenstrual (PMS)

Sindromul premenstrual este o combinație de tulburări fizice și emoționale care apar după ovulație și se rezolvă odată cu sfârșitul menstruației. Simptomele tipice ale dispoziției includ depresie, iritabilitate, plâns, hipersensibilitate și modificări ale dispoziției, în timp ce principalele simptome corporale includ oboseală, balonare, sensibilitate a sânilor, tensiune (mastalgie), acnee (acnee) și pierderea poftei de mâncare. Pentru unele femei, simptomele pot fi bine întreținute prin medicamente și modificări ale stilului de viață, cum ar fi exercițiile fizice, nutriția și sprijinul din partea familiei și a prietenilor.

Forma mai severă a sindromului premenstrual, disforia premenstruală (PMDD), este mai puțin frecventă și duce la probleme mai grave, deoarece simptomele sale sunt deosebit de severe.

Modificările menstruale asociate menstruației erau deja cunoscute de vechii greci, dar nu au fost recunoscute oficial de către comunitatea medicală până în 1931. Termenul „sindrom premenstrual” a fost folosit din 1953.

Cât de comun este PMS?

Aproximativ 80% dintre femei au o formă de simptome premenstruale. Incidența sindromului premenstrual adevărat este adesea supraestimată, deoarece include pe oricine suferă o schimbare fizică sau emoțională înainte de menstruație. Cu toate acestea, clinic, sindromul premenstrual (atunci când simptomele afectează funcționarea zilnică) apare la aproximativ 20-30% dintre femei. Proporția celor care suferă de PMDD mai severă este de 2-6%.

Ce o provoacă?

Datorită varietății largi de simptome și a dificultății de a pune un diagnostic clar, există încă multe mistere care înconjoară cauzele sindromului premenstrual. Au fost dezvoltate mai multe teorii pentru a explica acest lucru, dar niciuna nu a fost dovedită, deci nu există încă o bază științifică solidă pentru tratarea sindromului premenstrual. Majoritatea dovezilor sugerează că sindromul premenstrual este cauzat de modificări sau interacțiuni între hormonii sexuali și neurotransmițători cerebrali.

Nu există nicio trăsătură de personalitate sau tip de personalitate specific care ar putea fi clar asociat cu sindromul premenstrual. Studiile au arătat, de asemenea, că stresul psihologic nu este asociat cu severitatea sindromului premenstrual.

Simptomele sindromului premenstrual

O varietate de simptome sunt frecvent atribuite PMS. În fiecare caz, perturbarea poate varia în intensitate de la ciclu la ciclu, iar durata de timp poate varia.

Cel mai comun simptome de dispoziție următoarele:

Furia și iritabilitatea,
anxietate,
tensiune,
depresie,
plângând,
hipersensibilitate și
schimbări excesive de dispoziție.

Cel mai comun semne și simptome fizice:

oboseală,
balonare (datorită retenției de apă),
creștere în greutate,
sanii sensibili,
acnee,
tulburări de somn sau prea mult sau prea puțin somn (insomnie) și
schimbarea poftei de mâncare: fie mâncare excesivă, fie dorință pentru anumite alimente.

Cum să diagnosticați sindromul premenstrual?

Cel mai bun instrument de diagnostic este jurnalul menstrual, în care femeile își documentează simptomele fizice și emoționale lună de lună. Dacă modificările încep în mod constant în jurul ovulației (ciclul mediu sau în zilele 7-10 ale ciclului menstrual) și persistă până la începerea menstruației, este probabil ca sindromul premenstrual să fie diagnosticat. Jurnalul menstrual ajută nu numai la stabilirea unui diagnostic, ci și la ajutarea pacientului să-și înțeleagă mai bine propriul corp și stările de spirit. Odată ce a fost pus un diagnostic de sindrom premenstrual și pacientul are o explicație a ceea ce este, el sau ea poate face față mai ușor simptomelor.

Sindromul premenstrual este complicat de faptul că multe afecțiuni medicale și mentale imită sau exacerbează simptomele sindromului. Nu există test de laborator pentru a detecta PMS.

Afecțiuni cu simptome similare cu cele ale sindromului premenstrual:

depresie,
retenție ciclică de apă (edem idiopatic),
oboseala cronica,
hipotiroidism și
sindromul colonului iritabil.

Cum să-l distingem de alte boli?

Caracteristica distinctivă a sindromului premenstrual este faza asimptomatică, care începe la sfârșitul menstruației și durează până la următoarea ovulație. Dacă nu există o astfel de etapă și simptomele sunt prezente pe tot parcursul ciclului, probabil că nu sunt cauzate de sindrom premenstrual (acest lucru poate provoca chiar și sindrom premenstrual, care poate agrava simptomele cauzate de alte boli, dar aceasta nu este singura cauză).

O altă modalitate de a pune un diagnostic este de a prescrie medicamente pentru a opri funcția ovariană. Dacă aceste medicamente elimină simptomele neplăcute, sindromul premenstrual este diagnosticul cel mai probabil.

Cum să te descurci?

Există multe tratamente, dintre care unele nu au explicații științifice, dar există femei cu care lucrează, în timp ce altele sunt sănătoase din punct de vedere științific, totuși nu pot ajuta în toate cazurile.

Tratamentul general încurajează un stil de viață sănătos și include:

exercițiu;
sprijin emoțional oferit de familie și prieteni;
o dieta saraca in perioada de masterizare;
reducerea aportului de cofeină;
renuntarea la fumat;
reducerea consumului de alcool; și
reducerea aportului de zahăr procesat.

În plus, unele studii au constatat că vitaminele B6 și E și suplimentele de calciu și magneziu pot atenua simptomele sindromului premenstrual...

Tratament medicamentos

O varietate de medicamente sunt utilizate pentru tratarea simptomelor sindromului premenstrual: diuretice, analgezice, pilule contraceptive, supresoare ovariene, antidepresive.

Diuretice: Diureticele sunt medicamente care ajută la producerea de urină pentru a reduce retenția de apă în țesuturile corpului.

Analgezice (analgezice): Se administrează adesea pentru crampe menstruale, dureri de cap și dureri pelvine. Cele mai eficiente analgezice sunt medicamente antiinflamatoare nesteroidiene precum ibuprofenul și naproxenul.

Pilule anticoncepționale: contraceptivele sunt uneori prescrise pentru fluctuațiile hormonale din ovare. Tipuri mai noi de contraceptive pot fi potrivite pentru ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual.

Inhibitori ovarieni: există medicamente pentru a suprima producția de hormoni ovarieni, cum ar fi danazolul. În unele cazuri, inhibarea completă a funcției ovariene cu analogi ai hormonului de eliberare a gonadotropinei (GnRH) poate ajuta. Dar aceste medicamente pot fi administrate doar pentru o perioadă relativ scurtă de timp, datorită efectelor lor secundare.

Antidepresive: antidepresivele sunt adesea folosite pentru tratarea tulburărilor de dispoziție asociate cu sindromul premenstrual.

Rețineți că aceste medicamente, deși tratează cu succes simptomele dispoziției în unele cazuri, nu ajută neapărat la simptomele corporale. Cele mai bune rezultate se obțin de obicei printr-o combinație de modificări ale stilului de viață (dietă, exerciții fizice) și medicamente.

Rolul exercițiului

Exercițiile fizice par să atenueze unele dintre simptomele sindromului premenstrual. Activitatea fizică îmbunătățește în general sănătatea și ajută la reducerea tensiunii și anxietății. Se crede că exercițiile persistente eliberează endorfine în creier. Endorfina, „hormonul fericirii”, este o substanță care stimulează creierul, care este responsabilă pentru simțirea euforiei și reducerea durerii în organism.

Exercițiul aerob întărește inima și îmbunătățește nivelul general de fitness, deoarece crește capacitatea organismului de a utiliza oxigen. Înotul, mersul pe jos și dansul sunt forme de exerciții aerobice cu „impact redus” care nu folosesc la fel de mult mușchi și articulații ca formele de exerciții aerobice cu „impact ridicat”, cum ar fi alergatul sau săriturile. Beneficiile exercițiului aerob includ menținerea sistemului cardiovascular în formă, creșterea tonusului muscular, pierderea în greutate, scăderea retenției de apă și creșterea stimei de sine.

Există un leac?

Răspândirea conceptului de sindrom premenstrual a oferit un impuls pentru cercetarea opțiunilor de tratament al simptomelor. Deși în prezent nu există un „tratament” specific pentru sindromul premenstrual, există relativ multe opțiuni pentru menținerea semnelor și simptomelor tulburării. Primul pas esențial este un diagnostic precis. Diagnosticul și tratamentul plângerilor psihiatrice conexe sunt, de asemenea, foarte importante. Dieta corectă, exercițiile fizice și alte modificări ale stilului de viață pot ameliora simptomele și, dacă aceste modificări nu funcționează bine, este posibil să merite luate în considerare medicamentele. Majoritatea femeilor sunt capabile să își mențină cu succes plângerile premenstruale, astfel încât să nu-și împovăreze viața zilnică normală.