Specialist în vitamine - lemn dulce

Lemn dulce

„Ierbă digestivă”

Numele popular:

lemn dulce, diabet

Descrierea plantei:

Aparține familiei de fluturi (Fabaceae). Planta perenă de teren arabil, pășuni și pământ. Are gust dulce. Inflorescență erectă.

Ingrediente active:

Rădăcina conține saponine triterpenice (glicirizină), flavonoide, cumarine, steroli și zaharuri.

Glicirizina este un compus activ din punct de vedere farmacologic, o enzimă care descompune cortizolul și este un inhibitor al 11-beta-hidroxisteroidului dehidrogenază (11-β-HSD). 11-β-HSD descompune cortizolul, care se leagă și de receptorul mineralocorticoid (MR) și este prezent în concentrații mult mai mari decât aldosteronul, în organele țintă ale hormonului aldosteron (Aldo), permițând lui Aldo să regleze funcția MR în aceste organe crește producția unuia dintre hormonii suprarenali, poate reduce inflamația și crește nivelul unei substanțe antivirale produse de sistemul imunitar al organismului, interferonul.

Efecte:

Datorită ingredientului activ al plantei, este un bun expectorant, mucolitic și antitusiv, dar este folosit și pentru spasmul muscular neted. Are un efect antiinflamator benefic în cazurile de inflamație a mucoasei cauzată de gastrită și supraîncărcarea acidului gastric. Gustul dulce al lemnului dulce provine din glicirizină, utilizată de industria alimentară și farmaceutică ca potențiator de aromă.

Utilizare:

Ceai: Se toarnă 1-1,5 lingurițe de medicament per cană cu apă clocotită, se lasă să stea 15 minute, apoi se filtrează. Cu toate acestea, pentru a păstra cantitatea de mucus, este recomandabil să turnați părțile subterane cu apă rece și să gătiți doar pentru o perioadă scurtă de timp. Luați o ceașcă de ceai de trei ori pe zi după mese. Timp de tratament 1-2 săptămâni. Puteți susține recuperarea în caz de catar respirator.

Cealaltă formă a ei, lemn dulce deglicirrizizat (DGÉ), este produs prin extragerea glicirizinei din lemn dulce; este apoi comercializat sub formă de capsule și tablete.

Lemnul dulce este materia primă pentru producerea zahărului de urs, un tip de zahăr favorizat de copii, numit curea bocskor. Se mai folosește și pentru colorarea berii maro, pentru aromarea diferitelor lichioruri (cum ar fi pastisul) și pentru prepararea ceaiului din plante care stimulează digestia.

Reacții adverse posibile:

Deoarece rădăcina de lemn dulce afectează funcția glandelor suprarenale, aceasta poate crește tensiunea arterială. Prin urmare, trebuie avut grijă să se asigure respectarea dozei admisibile. Dacă luați lemn dulce de mai mult de o lună, verificați tensiunea arterială în mod regulat. Nu utilizați în caz de boli de inimă, rinichi sau ficat, hipertensiune arterială, sarcină sau dacă luați un gluconid diuretic sau cardiac! Cu toate acestea, rădăcina de lemn dulce care conține doar DGÉ poate fi utilizată chiar și în aceste cazuri.

Avertizare:

Rădăcina trebuie curățată temeinic!

Au fost raportate creșteri ale tensiunii arteriale cu utilizarea pe termen lung sau cu doze mari. Nu este recomandat pentru hipertensiune, insuficiență renală, boli hepatice, deficit de potasiu și în timpul sarcinii. Chiar și sub supraveghere medicală, utilizarea sa este permisă numai timp de maximum 6 săptămâni datorită efectului steroid.

Înainte de a utiliza ierburi în scopuri medicinale, asigurați-vă că vă adresați medicului sau farmacistului, care, având în vedere starea, vârsta și obiceiurile medicamentoase, poate da sfaturi individuale cu privire la preparatele pe bază de plante care pot fi utilizate! Utilizarea ierburilor poate avea efecte negative asupra sănătății în anumite cazuri și condiții, chiar și în doze mici, astfel încât utilizarea a ceea ce este descris aici este pe propriul risc. Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului cu privire la posibilele riscuri și reacții adverse.

Sursă: Farmacie de casă, Reader's Digest Guide to Vitamins, Minerals and Supplements