7 poezii contemporane de Ziua Poeziei

Ziua Poeziei Maghiare a fost sărbătorită în Ungaria încă din 1964 de ziua de naștere a lui Attila József pe 11 aprilie. Cu această ocazie, sunt organizate în fiecare an prelegeri literare, prezentări de carte, întâlniri de poeți și concursuri. Evenimentele prezintă poezii ale unor poeți clasici și contemporani. Adesea, poeziile sunt interpretate de studenți sau chiar de autori care sunt încă în viață astăzi.

Aproximativ 400 de poezii ale unui total de 103 poeți sunt incluse în antologia Poeziile anului 2017 publicată de Magyar Napló Kiadó, a cărei prezentare în volum în direct va fi Ziua Poeziei din ziua poeziei, care va avea loc pentru a șaptea oară. Pe 11 aprilie, șaizeci și cinci dintre autorii antologiei își vor citi poeziile în Sala de marmură a Radio Maghiar între orele 10.00 și 22.00.

Am selectat dintre poeziile noastre contemporane preferate:

Anna Szabó T .: Soldat

Nu înțep drogurile,
dragostea mea este iubire,
dar acum nu vreau o doză nouă,
acum lasă-mă în pace.

Vreau să dorm puțin acum,
sau doar culcat pe pat,
sau bea singur, mănâncă,
sau să te întinzi, să nu fii.

Atunci ridică-te, fă o baie,
nu vino, du-te, ia-ia,
să nu cerșească, să poruncească,
doar vâslește puțin în mine.

Numai singur - asta vreau,
ca soldat demontând acum,
iar foamea mea va deveni din ce în ce mai flămândă,
și arde ca spirite.

Uită de copil, iubire,
refuza permisiunea,
să nu fiu eu cel care dă -
lasă-mă să mă iubesc în cele din urmă.

Femeia și bărbatul, dacă patruzeci - Verslavina

Verslavina a început prin postarea unei poezii scrise anterior pentru a 40-a aniversare a lui János Lackfi pe propria sa pagină de Facebook la începutul lunii ianuarie 2016 de Anna T. Szabó. Lackfi a răspuns cu o poezie la apariție, la care T. Szabó a răspuns cu un alt poem. Bătălia de poezie a jucătorului a prins viață, alături de zeci de poeți, scrise în multe feluri despre rolurile bărbați-femei, a inundat Facebook.
Acesta a fost primul poem și răspunsul la acesta:

Anna Szabó T .: Pentru a 40-a aniversare a lui János Lackfi

Omul, când are patruzeci de ani, încă câștigă cu forța,
omul, când are patruzeci de ani, stă la vârf,
bărbatul, dacă are patruzeci de ani, este încă bine cu femeia,
chiar vopsea când nu dormi și proaspătă când bei.

Bărbatul, când are patruzeci de ani, încă stă în luptă,
iar cămașa este limpede, fruntea ușoară,
și își încrețește farmecul când se uită la fața lui,
și o lampă este în mijlocul inimii sale credincioase.

Omul, când are patruzeci de ani, viața lui este în regulă,
nu este încă pompat și nu este o încuietoare a porții,
nu se încrede în harul pământesc și divin,
căci cel ce stă în picioare pierde și cel care așteaptă.

Bărbatul, când are patruzeci de ani, știe deja pista,
și își aleargă drumul și se conduce,
și doar o certă pe cealaltă mamă într-un fel,
dacă este tratat ca un automat.

Omul, când are patruzeci de ani, este deja o statuie a lui,
dar se simte amuzant în ipostaza retorică,
și știe ce știe și nu bate toba,
navighează în neant, legănându-se în tăcere.

Un bărbat, când are patruzeci de ani, este un joc al vieții sale,
și pune-ți credința în știrile tale și în numele tău,
dar linia este clară atâta timp cât intenția este pură,
omul, când are patruzeci de ani, este încă încălzit de căldură.

János Lackfi: Femeia, dacă are patruzeci de ani.

Femeia, dacă are patruzeci de ani, este încă atentă la machiajul ei,
femininul, dacă patruzeci, abia se sperie,
femeia, dacă are patruzeci de ani, a scăzut impozitele,
și stă în jurul lui mingea de noapte.

Femininul, dacă are patruzeci de ani, are riduri frumoase,
iar picioarele ei sunt fete, crede în fitness,
ai grijă de amestecul de linii și culori,
și înconjurat de costume imaginative.

Femela, dacă are patruzeci de ani, este încă mai bună pe corpul ei,
fiica ei este adolescentă, luptându-se cu ea puternică,
încă se trezește ușor, adoarme seara,
s declanșează eroul dimineții.

Discursul femeii, dacă are patruzeci de ani, este scutul ei,
și își așează fericit împrejurimile,
desenul încurcat al viitorului său se descompune deja,
iar imaginea trecutului său devine mai clară.

Femela, dacă are patruzeci de ani, este un loc sigur în spațiu,
cumpărător de umor, dar nu subestimat,
deși are dorințe, nu vrea de aici,
nu trageți gulerul fustei în tub.

Femininul, dacă are patruzeci de ani, poate mura castraveții,
citați gândul lui fredonând,
și aruncă împreună un tort divin seara,
și își reorganizează echipa dezordonată.

Femeia, dacă are patruzeci de ani, se susține deja în necazuri,
cercurile ființei se învârt în jurul ei,
și merge pe stradă ca o lamă în unt,
și nu se supără dacă îmbrățișează.

Floarea pădurii: Fără basme

a fost odată
unde nu era

a fost odată
dar nu mai mult

vezi grădina
nu fântâna

nici geanta
vezi comoara

se o sabie
nu eroul

nu e urât
necasatorit

neadevarat
nu sărac

nici o consolare
fără speranță

se akit
mar a bú

mie
nu pentru tine

niciun munte
culmea dealului

nu șchiop
nu deștept

se kanga
fără urechi

se gebém
se gidám

nu un cavaler
nu vesel

se tré se
takaros

se vip se
fapados

fără lumină nu
tunel

se dorka
se totó

se panda
se grizli

nu în viață
se disney

nu iepure nu
Iisus

nu acum nu
nu

se bunda
se mutyi

se utca
a fost

se sugros
unchiule

fără magie
băț

se veled
se velem

nu un gigant
se mini

nici o profesie
se gimi

no vienna se
baracska

se ózd se
colonadă

se kohn se
pereche de colos

sejehaj
se a baj

se lapte
se un unt

nici o familie
acasă

nu galad
se fasza

se jumătate
regat

e o prostie
dori

fara mila nu
condamnare

nu sa terminat
lungimea se

fără portofoliu
fără luciu

nimic
de porc

și necazuri
nici o problemă

se bú se
veselie

nicio știre
este un dinte

se pogi
se mana

nu inima ta
fara cuvinte

nu curajos
nu este gratis

nici geanta
vezi comoara

sărut
se mese

Dániel Varró: E-mail

Ei bine, sunt complet pierdut,
și inima mea slabă, iată, tremurând,
de noapte, în zori
Te privesc pe ascuns.

Nu este nevoie să mă adresez, fără cecko,
și nu contează dacă nu există accent,
doar gravează aceste patru cuvinte în sânul meu,
că: Ați primit o nouă scrisoare!

Întreaga lume este o colecție de link-uri,
oameni, obiecte din ea se leagă,
oriunde fac clic, apare în fața mea,
sunteți un site intermitent al tuturor.

M-ai bătut ca un metru într-o poezie.
Am încărcat imaginea dvs. ca fundal,
și în timp ce camera de chat scânteie în jurul nostru,
Te văd tastând orbește.

Nu l-am văzut pe om în zadar,
dacă toate scrisorile tale sunt încă vii,
dacă mă simt ca un deget mic la intrare,
există o viziune zero a iubirii?

Emőke Várfalvy: Femeia, dacă este săracă

Femeia, dacă este săracă, știe unde este,
gateste, hraneste, curata, mainile nu se opresc,
uneori nici nu știi cine este,
devorează-ți sufletul în niciodată suficient timp.

O femeie, dacă este săracă, nu are zi liberă,
nu acționa, adesea față:
cine nu profită, este mai bine să taci,
ești omul acasă, trage-te frumos.

O femeie, dacă este săracă, are încredere zero,
ar trebui să slăbești rapid, dar exercițiu cadavru,
frustrat de mamele revistelor, el doar gustă,
nu se potrivește cu adevărat stilettos macinaci.

O femeie, dacă este săracă, are o indemnizație de venit,
trebuie să trăiești cu un copil din douăzeci și două de mii,
contează și salvează, partenerul său lucrează ore suplimentare,
săpând într-un portofel gol în piață.

Femeia, când este săracă, este mâncată de frică,
compania sa o va lua în curând înapoi?
Mai ai nevoie de un copil sau expui filtrul,
și angajează în schimb o blondă de douăzeci de ani?

Valoarea unei femei, dacă este săracă, nu este nimic,
zici, serios, asta trebuie să fie?
Luptă cu smerenie pentru un viitor mai bun pentru tine,
o mamă cu copii mici nu merită mai mult?

István Csukás: Poezie de dragoste

Stai aici lângă mine și să ne uităm împreună
calea care te-a dus.
Nu vă faceți griji despre ocoliri acum,
Am venit și eu cât am putut.
Unde ești tu care ai întrebat și
unde este răspunsul -
dezghețat de soare
iarna înghețată pe spatele meu.
Inima îmi bătea tare, dar acum îmi place
calea care te-a dus.

Krisztina Tóth: Porhó

Treizeci și doi ar fi putut trece?
Cum au trecut zile, săptămâni?
Letelt,
s credit

nu mult oferă deja prezentul.
Nu eram încă prezent,
atât de trecut
trecutul,

atât de mult timp încât aproape mult.
Dar a înțeles altceva decât acest șoc:
hold este,
si ziua

mi-a bandajat viața răcoritoare,
și ceea ce nu am făcut, intenționez
Existența
jumătate

viu: îmi păzesc fața,
și până acum nu a căzut prea mult
bebelus
becse,

de fapt, îmi pare rău (dar drăguț!),
va începe să vorbească și anul acesta
in iarna
pot fi,

dar ceea ce s-a întâmplat a fost ceea ce era bine
treizeci și doi de ani de această zăpadă pudră,
havam,
hevem

unde a urmărit fără urmă,
și unde, dacă există o urmă,
inimile,
cuvinte

în adâncul ce stă, ce va,
deci va trece, trăiește-l?
Sau și eu
de asemenea

ființă complicată, dincolo de asta

într-o zi voi ajunge
și prezența mea aici
Văd acolo ?!