Pierderea în greutate a penny-ului meu de 600 de lire.

Aș dori să le mulțumesc Eva și soției mele pentru cooperarea lor entuziastă, editarea silită a textului, râsul care le-a făcut să placă în timpul editării textului și pentru critica ei atentă în timpul pregătirii cărții.

Proclamați că pierderea în greutate a cărții este un triumf al unei femei devotate față de percepțiile feministe moderne.

Etichete - KaposPont
Cea mai bună arsură a grăsimilor
Pierdere în greutate Mp
Penny Brohn: Cura blândă - împotriva cancerului (*) - Ft -
Înseamnă malnutriție.

Prima parte conține o ediție practic neschimbată a cărții autorului I Dissected to Australia, publicată în 30.000 de exemplare. A doua parte este complet nouă, scrisă de autor și poate fi utilă pentru cei care consideră Australia ca țară de destinație în cazul unei emigrații.

În primul rând, poate câteva cuvinte despre prima parte. Autorul a plecat în Australia după Revoluția Os, pe care o relatează într-un stil special în cartea sa. Viața de emigrație este întotdeauna o mare aventură și, dacă aceste aventuri sunt prezentate suficient cititorului, poveștile succesive nu sunt doar umoristice, ci și instructive undeva.

Soluția sau cheile vieții - invenții - de la revoluția industrială până în prezent

Nu e de mirare că cele 30.000 de exemplare au fost deturnate în câteva săptămâni, în care poate că pașaportul mondial ne-a fost tăiat brusc și a jucat un rol. Nu au existat critici sau recunoștințe cu privire la carte, dar cititorii și-au transmis informațiile reciproc: tu, Fecó, aceasta este o carte nenorocită de bună, cumpără-ți una. Așa că Fecó a mers la biblioteca Ervin Szabó și a împrumutat un exemplar, apoi a uitat să îl ia înapoi după expirarea împrumutului. În câteva minute, au sosit mai mulți Fecos, care au împrumutat toate exemplarele și au uitat să le ia înapoi.

urmează-ne!

O jumătate de an mai târziu, autorul a participat la un turneu în Transilvania, în timpul căruia a vizitat un mic restaurant din Tusnad cu o companie de patru persoane. Niciun suflet nu a fost găsit în sala de mese, altfel frumos decorată, cu excepția chelnerului, care se sprijini de pervazul ferestrei, care a citit ceva cu nerăbdare și se pare că nu a observat oaspeții vagabonzi, care au așteptat cu răbdare o vreme.

La început, răbdarea autorului s-a epuizat, ceea ce i-a stârnit o expresie liniștită. Spune, te rog, a vorbit cu voce tare chelnerului, fără să se deranjeze că sosiseră oaspeții?

O mie de scuze, a răspuns chelnerul în timp ce încă nu se uita în sus din carte, dar această carte este atât de drăguță încât nu poate fi pusă jos.

Jurnal de dăunători, iulie 1869 (volumul 20, numerele 148–173)

Autorul s-a ridicat de la masă, cu pierderea în greutate de 600 de lire sterline, care s-a îndreptat spre chelner, pentru că se întreba ce ar putea fi atât de interesant încât l-a făcut să continue să moară de foame. Când s-a apropiat de chelner, sprijinindu-se încă de un pervaz al ferestrei, la trei metri distanță, a împăturit cartea și a îndreptat coperta către viitorul autor.

Cuvântul autorului s-a oprit pentru o fracțiune de secundă, apoi, cu o oarecare surpriză, a vorbit din nou în glas: asta am scris.

Acum a venit rândul chelnerului să fie surprins, dar, pentru doar câteva secunde, a sunat pierderea în greutate de 600 de lire, iar dacă ai scris cu adevărat această carte, poți avea o dedicație pentru prânzul gratuit, deoarece toți sunt oaspeții mei. Apoi au trecut zece ani și o comunicare numită Internet a fost nu numai inventată, ci răspândită. Autorul a fost încărcat pe World Wide Web, unde a fost găsit cu zece până la cincisprezece ani de întârziere de către unii cititori entuziaști și, retrospectiv, nu numai că a felicitat, dar și-a pus întrebări ciudate: de ce să nu republicăm cartea, de ce să nu scriem continuarea etc.

Autorul a rezistat o vreme, gândind cincisprezece ani, dar numai cincisprezece ani. Până acum au fost mulți oameni în Australia, mulți coloniști din străinătate s-au întors în patria lor și oricum, doar varza este bine încălzită.

Dar au existat și alte păreri. Dacă este adevărat că fiecare glumă este nouă pentru un nou-născut, atunci ar trebui luată în considerare și noua generație care a crescut în cincisprezece ani. Acum că am intrat în Uniune, se depun mai multe vârste, indiferent dacă trebuie să rămână sau să meargă undeva unde să prevaleze mai ușor. Așa a fost luată decizia. Reeditați cartea „Am disecat” cu actualizarea corectă, lăsând conținutul și spuneți, dar extindeți pe subiecte noi care ar putea fi necesare celor care doresc să decidă dacă să meargă sau să rămână.

Penny Brohn: The Gentle Cure - Against Cancer (* 911)

Cu toate acestea, a devenit un produs secundar special al acestui lucru. Prima parte este plină de umor și cinic destul de ironică, în timp ce partea a doua este „serioasă” și, bineînțeles, nu trebuie să slăbești din cauza menopauzei? Și depinde de cititor să decidă cu ce parte să înceapă.

Cuvânt înainte Am disipat în Australia și am fost unul dintre cele două sute de mii de maghiari care au părăsit țara pentru publicarea ei. Astăzi, aproape că m-am certat că nu am fost condamnat la moarte sau sărat în gât timp de cel puțin cincisprezece ani în absența mea.

Motivul este simplu. Am urmărit doar evenimentele, nu am participat la ele. Fizicul meu spiritual nu este potrivit pentru participarea activă, cu atât mai puțin pentru observarea liniștită. Rareori sunt cei care scapă atenției mele.

În zilele noastre, ar putea fi nevoie ca unii dintre tinerii mei compatrioți să beneficieze de acest lucru. Șederea mea în străinătate a durat aproximativ șase ani.

Șase ani nu sunt suficienți pentru a deveni „fiu al țării noastre rupte în străinătate”, dar îmi este suficient să am o idee despre ce înseamnă a fi rupt în străinătate. Și acest lucru nu ar trebui subestimat, având în vedere că marea majoritate a celor aproximativ doisprezece până la cincisprezece milioane de maghiari care trăiesc în bazinul carpatic nu au nicio idee despre acest lucru.

Nu foamea sau șomajul au condus acasă, nu eșecul și nici măcar dorul de casă copleșitor.