Ce este pe eticheta alimentelor? E-numere, aditivi, valoare nutritivă.

Cantitatea, țara de origine, valoarea nutrițională, aditivii, numerele E - am putea continua linia. Ce informații ar trebui furnizate pe etichetele alimentelor? Ce înseamnă abrevierile? Ar trebui să ne fie frică de numerele E? În detaliu despre elementele obligatorii ale etichetelor alimentelor și semnificația acestora.

Pentru a permite consumatorilor europeni să facă alegeri în cunoștință de cauză atunci când fac cumpărături, Uniunea Europeană reglementează etichetarea produselor alimentare. La stabilirea regulilor, legiuitorii au dorit să se asigure că consumatorii sunt pe deplin informați cu privire la produsele pe care le-au cumpărat.

Ce înseamnă eticheta alimentelor?

Cantitate: cantitatea netă a produsului, în cazul lichidelor în volum (de exemplu, litru, centilitru), în cazul altor produse în greutate.

Numele produsului: trebuie să includă, de asemenea, informații despre starea fizică a alimentelor sau despre tratamentul special pe care l-a suferit (praf, congelat, concentrat, afumat etc.). Ionizarea, dacă s-a efectuat un astfel de tratament, trebuie indicată întotdeauna.

Arome naturale, identice naturii, artificiale

Lista ingredientelor: toate ingredientele ar trebui să fie enumerate în ordine descrescătoare în funcție de greutate (cu excepția amestecurilor de fructe și legume), inclusiv ingrediente despre care se știe că provoacă reacții alergice la persoanele sensibile (de exemplu, alune, lapte, ouă, pește). În cazul ingredientelor care apar în denumirea produsului (de exemplu, „supă de roșii”), care sunt ilustrate sau evidențiate prin cuvinte (de exemplu, „căpșuni”) sau care au caracteristicile esențiale ale alimentelor (de exemplu, conținutul de carne din „ chili con carne ') procentul trebuie de asemenea dat.

Consum: datele după „comestibil” și „păstrează calitatea” indică cât timp mâncarea rămâne proaspătă și cât timp poate fi consumată în siguranță.

„comestibil”Se utilizează pentru alimentele perisabile (de exemplu, carne, ouă, produse lactate). Toate produsele proaspete ambalate poartă termenul „comestibil”. După data marcată „comestibil”, nu se recomandă consumul produsului, deoarece poate duce chiar la infecții de origine alimentară.

„Data expirării”Se utilizează pentru alimentele care pot fi depozitate pentru o perioadă mai lungă de timp (de exemplu, cereale, orez, condimente). Produsul poate fi consumat fără risc după această dată, dar produsul își poate pierde gustul sau își poate modifica textura.

Producător/importator: numele și adresa producătorului, ambalatorului sau importatorului trebuie să fie clar indicate pe ambalaj, astfel încât consumatorul să știe la cine să apeleze dacă are o reclamație sau dacă dorește să afle mai multe despre produs.

Prebiotice, probiotice, sinbiotice

Din agricultura ecologică: utilizarea termenului „din agricultura ecologică” pe etichetă este strict reglementată de legislația Uniunii Europene. Termenul poate fi utilizat numai în legătură cu metode specifice de producție alimentară care respectă standarde stricte de mediu și bunăstare a animalelor.

Sigla europeană „Agricultura ecologică - Schema de verificare CE” poate fi utilizată de producătorii eligibili.

Organisme modificate genetic (OMG-uri): acestea trebuie indicate pe produse cu un conținut de OMG mai mare de 0,9%. Toate substanțele derivate din OMG trebuie să fie etichetate „modificate genetic” la listarea ingredientelor.

Origine: anumite tipuri de produse - de ex. în cazul cărnii, legumelor și fructelor, indicarea țării sau a regiunii de origine este obligatorie. Indicarea originii este obligatorie și în cazurile în care alte elemente ale mărcii sau etichetei, de ex. imaginea, steagul sau referința la o locație geografică - pot fi înșelătoare pentru consumator în ceea ce privește adevărata origine a produsului.

Informatii nutritionale: informații despre conținutul de energie al alimentelor și nutrienții pe care îi conține (de exemplu, proteine, grăsimi, fibre, sodiu, vitamine și minerale). Aceste informații trebuie furnizate dacă producătorul face o mențiune nutrițională asupra produsului.

Mențiuni nutriționale și de sănătate

Alimentele funcționale

Anumite legislații UE asigură că mențiunile de sănătate și nutriție de pe ambalajul alimentelor sunt exacte și se bazează pe fapte științifice. Termenii „cu conținut scăzut de grăsimi” sau „cu conținut ridicat de fibre” trebuie să îndeplinească definiții comune pentru a avea același sens în toate statele membre ale UE; de exemplu, termenul „bogat în fibre” trebuie utilizat numai pentru produsele care conțin cel puțin 6 g de fibre la 100 de grame.

Alimentele bogate în grăsimi și zahăr nu trebuie etichetate ca „conținând vitamina C”. Mențiuni de sănătate precum „întărește inima” pot fi făcute numai dacă sunt justificate științific.

Nu se face o mențiune de sănătate pentru un produs care are un conținut ridicat de sare, grăsimi sau zahăr. Utilizarea următoarelor mențiuni de sănătate este interzisă:

susține că produsul este potrivit pentru prevenirea, tratamentul sau vindecarea unei boli umane;

revendicări care fac referire la rata sau amploarea pierderii în greutate;

revendicări care fac trimitere la sau includ recomandări ale anumitor medici;

afirmații care sugerează că neconsumul unui aliment poate avea un efect asupra sănătății.

Ce înseamnă numerele E?

Dacă un aditiv alimentar are un număr E, înseamnă că a trecut testele de siguranță și a fost aprobat pentru utilizare în toate țările Uniunii Europene. Aprobarea va fi revizuită, revizuită și modificată în lumina noilor informații științifice.

Iată câțiva aditivi alimentari obișnuiți:

Sincer despre culorile alimentare

Antioxidanți: ele conservă alimentele, împiedicând grăsimile, uleiurile și anumite vitamine să reacționeze cu oxigenul din aer. Oxidarea este cauza alimentelor care se acidulează și își pierd culoarea naturală. Exemplu: Vitamina C, cunoscută și sub numele de acid ascorbic, adică E300.

Colorant: folosit ocazional pentru a înlocui culoarea naturală pierdută în timpul producției sau depozitării alimentelor sau pentru a colora uniform produsele. Exemplu: Caramel (E150a) utilizat în sosuri, băuturi răcoritoare și produse similare.

Emulgatori, stabilizatori, gelifianți și agenți de îngroșare: emulgatori precum de ex. lecitina (E322) este utilizată pentru a amesteca ingrediente care altfel s-ar separa (de exemplu, ulei și apă). Stabilizatorii împiedică separarea componentelor deja amestecate. Un agent de gelificare obișnuit este pectina (E440), care este utilizată pentru a face gemuri. Îngroșătorii fac mâncarea „plină de corp” în același mod ca, de exemplu, îngroșarea sosului cu făină.

Amelioratori de aromă: evidențiați gustul alimentelor sărate și dulci.

Conservanți: sunt folosite pentru a preveni deteriorarea alimentelor. Majoritatea alimentelor care pot fi depozitate mult timp conțin conservanți, cu excepția cazului în care producătorul a folosit o altă metodă de conservare - de ex. congelare, conservare sau uscare. Exemple: Fructele uscate sunt adesea tratate cu dioxid de sulf (E220) pentru a preveni dezvoltarea mucegaiurilor sau bacteriilor. Bacon, șuncă, carne de vită și alte produse din carne vindecate sunt adesea tratate cu nitriți și nitrați în timpul întăririi (E249-E252).

Îndulcitori: adesea folosit în loc de zahăr în băuturile carbogazoase, iaurtul și guma de mestecat. Exemple: aspartam (E951), zaharină (E954), K-acesulfam (E950) și sorbitol (E420).

Puteți citi informațiile complete pe site-ul Biroului Național pentru Siguranța Lanțului Alimentar.

Recomandarea articolului

Ce cauzează o boală numită și alergie la apă? Care sunt simptomele tale? Cum să te descurci?

Ce o provoacă? Care ar putea fi simptomele? Cum se tratează calculii biliari?

Zile liniștite, fericite, liniștite cu cei dragi - toată lumea tânjește după ea în cea mai frumoasă sărbătoare a anului, Crăciunul. În acest caz,.

Anul 2019 a arătat o imagine foarte variată în ceea ce privește dietele la modă. Potrivit unui sondaj Google, Reg-Enor, astronautul, oul sau.

Auzirea cuvântului aditivi ne aduce de obicei în minte compuși artificiali care sunt dăunători sănătății și care se adaugă în alimente.