Cele cinci mistere ale vechilor noastre cărți de bucate »Revista istorică a trecutului» Revista istorică

Paella, sos cu opt comori, ratatouille, cacciatore de pui, sushi maki - acestea sunt mâncăruri străine care ne sunt familiare chiar și astăzi și nici nu am știut mult timp dacă le-au mâncat sau le-au băut. Cu toate acestea, nici în Ungaria nu lipsesc nume misterioase: uneori o expresie regională, un cuvânt de origine arhaică sau străină, alteori misterul conștient îl face pe protagoniștii vechilor noastre rețete necunoscute.

Există, desigur, cazuri mai clare. Tăietura de pește acoperea felii de pește, spanacul „prea agg” acoperea spanacul ne-proaspăt, iar „roaba inelată” acoperea elicopterul. Dar care ar putea fi păunul? Înțelegem păunul în mod evident, deși modul în care intră într-o carte de bucate poate fi ciudat astăzi. Obișnuia să fie făcută doar cu ocazii festive, era o specialitate în Roma antică, dar chiar și în XIV - XV. secole germane și englezești. Potrivit cărții de bucate a curții a prințului Transilvaniei, Cook Science, condimentul acestei specialități din carne este cuișorul, iar în cartea de bucate a prințului Anna Bornemisza (care este o traducere a unei opere germane) citim despre porție: friptura decorat cu pene de animale. Cu păunul său, un XVI. O putem găsi într-un fragment al unei cărți de bucate maghiare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Citind rețeta, devine clar că sassa înseamnă un fel de sos gros, sos. (Originea cuvântului este derivată din cuvintele franceze sos și latină salsus.) Este mult mai simplu de făcut decât să obții un păun: trebuie să gătești migdale și coacăze zdrobite în vin, să folosești scorțișoară, piper, cuișoare și miere ca asezonare. Sosul făcut în acest fel a fost odată o garnitură de carne de păun prăjită.

Supă de lapte cu vinete Vânt

Articolul complet poate fi citit în numărul de iarnă 2016 al Revistei istorice a epocii trecute.