Funcția vezicii urinare insuficiente de origine neurogenă

Definiția bolii: Boala menționată mai sus este un tip de tulburare de golire a vezicii urinare. În cazul acestui tip de tulburare de golire a vezicii urinare, reglarea neuronală, adică neurogenă a vezicii urinare este afectată, ceea ce duce la contracția insuficientă și paralizia mușchiului vezicii urinare (Detrusor).

Incidență, factori predispozanți: Nervul, adică tulburările de golire a vezicii neurogene, se dezvoltă pe baza diferitelor boli și leziuni neurologice, neurochirurgicale, chirurgicale, urologice, ginecologice și, în unele cazuri, apar ca primele simptome ale bolii.
Cele mai frecvente declanșatoare sunt afectarea nervului periferic în timpul leziunii măduvei lombare, intervenții chirurgicale pelviene (histerectomie, colon, vezică și prostată), fracturi pelvine sau sacrale, scleroză de hernie a măduvei spinării și scleroză multiplă, boală degenerativă și inflamatorie a măduvei spinării, degenerativă și inflamatorie boala maduvei spinarii.
Majoritatea pacienților raportează dificultăți la urinare (disurie). Adesea, apare un sentiment de plenitudine în vezică după urinare, rezultând stimuli frecvenți de urinare. În timpul urinării, trebuie utilizată presiunea abdominală și adesea presiunea asupra abdomenului inferior, caz în care urina va pleca încet în mai multe părți. Dorința de a urina este adesea redusă sau complet absentă.

Soiuri, tipuri, clase: Datorită funcției reduse a mușchilor vezicii urinare din diverse motive, putem vorbi despre tulburări de descărcare de gestiune de diferite grade și severitate.
Cauza insuficienței musculare a vezicii urinare poate fi neurologică, adică nervoasă, sau mai puțin frecvent miogenică (indirect neurogenă), adică de origine musculară. În cazul unei tulburări de reglare a nervilor, putem vorbi despre deteriorarea nervilor senzoriali sau motori și deteriorarea reglării reflexe. În timpul afectării musculare, mușchiul vezicii urinare este deteriorat în timpul exercițiilor pe termen lung, dilatării și nu mai poate contracta din cauza îngrijirii neuronale adecvate.

Distingem 2 etape ale scăderii funcției musculare:

Contractilitatea detrusorului: mușchiul vezicii urinare nu este deloc capabil să se contracte
Hipocontractilitate detrusor: scăderea capacității vezicii urinare de a se contracta.

Tratament conservator, adică non-chirurgical: Considerentul principal în timpul tratamentului este asigurarea golirii vezicii urinare.
În cazul unei disfuncții minore a vezicii urinare, se recomandă inițierea terapiei medicamentoase. Această familie de medicamente afectează funcția mușchiului vezicii urinare, contribuind astfel la golirea mai bună a vezicii urinare. Tratamentul trebuie administrat numai după ce a fost stabilită o indicație adecvată sau sub supravegherea și monitorizarea regulată a comorbidităților.
Electrostimulare intravezicală: terapia este o dezvoltare maghiară (profesorul Ferenc Katona a dezvoltat metoda pentru reabilitarea vezicelor paralizate la copiii meningomieloceli) din anii 1950. În timpul tratamentului, terminațiile nervoase ale mușchilor vezicii urinare sunt stimulate cu electricitate, astfel acesta va putea funcționa mai eficient.

Dacă disfuncția este mai severă, adică vezica urinară este incapabilă să se contracteze independent, ar trebui să se efectueze o auto-cateterizare intermitentă. Pacientul învață auto-cateterizarea și apoi își golește vezica ori de câte ori este necesar cu catetere special utilizate. Cu o practică și îngrijire adecvate, cateterizarea poate fi efectuată aseptic.
Dacă cateterizarea intermitentă nu este posibilă de ex. în caz de leziune uretrală, stare generală slabă sau capacitate cognitivă scăzută, este necesară urinarea prelungită. Cel mai potrivit mod de a face acest lucru este cateterul suprapubian, adică vezica abdominală. Cateterul abdominal este introdus sub anestezie locală și apoi trebuie înlocuit în mod regulat, de obicei la fiecare 4-6 săptămâni.
Purtarea pe termen lung a unui cateter uretral permanent este recomandată numai în cazuri excepționale.

Tratament chirurgical: Îngrijirea operativă a funcției reduse a vezicii urinare se răspândește în Ungaria. În unele cazuri, așa-numita neuromodulare sacrală poate ajuta. Cu ajutorul acestei tehnici, prin stimularea sacrului, adică a fasciculului nervului sacru, funcția neuronală scăzută poate fi îmbunătățită, astfel funcția vezicii urinare poate reveni. Indicația sa este destul de restrânsă și, în plus, este o intervenție destul de rară și costisitoare finanțată de OEP pe baza evaluării individuale.

Control medical: Disfuncția vezicii urinare necesită o monitorizare neururourologică regulată pe termen lung, așa cum este cerut de boala și terapia de bază. Pacienții primesc adesea tratament și monitorizare pe tot parcursul vieții.

Prevenire: Prevenirea disfuncției mușchilor vezicii urinare nu este posibilă, deoarece apare de obicei ca parte a unei alte boli. O excepție de la aceasta este scăderea funcției vezicii musculare (miogene), care poate fi prevenită prin detectarea în timp util și tratamentul adecvat al obstrucției tractului urinar inferior.

Recunoașterea disfuncției vezicii urinare este foarte importantă deoarece poate duce la deteriorarea severă a vezicii urinare și a rinichilor pe termen lung. În tratamentul acestei boli, cooperarea continuă a celorlalte profesii, neurologie, neurochirurgie și urologie, precum și monitorizarea periodică a pacienților sunt deosebit de importante. În cadrul profesiei de urologie, domeniul neuro-urologiei se ocupă în mod special de îngrijirea acestor pacienți.