Critica de bun simț

Contul de clovn Frank, neliniștit și în vârstă de 60 de ani din acest an, a stârnit interesul a o duzină și jumătate de editori în turnurile gemene ale World Trade Center de dans criminal cu frânghie - până la mijlocirea lui Paul Auster, care a tradus opera din franceză Engleză. Cu atât mai mult: (11 septembrie). Deoarece scrierea stânjenită a acționistului care trăiește în New York, intercalată cu fotografii și (plan) desene, sună diferit după 11 septembrie. Dar munca acum comercializabilă a auto-proclamatului manipulator, care se prezintă ca un tiran narcisist, infantil, crud, egoist, conștient de misiune, nu este imnul pier al WTC demolat. Este o mărturisire înălțătoare și nemiloasă a artistului (artiștilor) pe care mulți o plac.

Indiferent față de formele tradiționale de educație organizată, enfantul paletizat teribil în zonele de blocare, limba rusă, lumea matadorilor, șahului și buzunarului a fost raportat într-un articol din ziar în 1968: în curând două clădiri turn de 110 etaje se profilau cu mândrie peste metropola americană. În ianuarie 1974, după câteva exerciții de încălzire (Notre-Dame, Sydney Harbour Bridge), bărbatul nostru hotărât a călătorit la fața locului. Apoi, după șapte luni de mașinații diabolice, și-a săvârșit actul rece, încântător „lipsit de sens”, poetic, aproape sacru. Omul demonic era singur la 412 de picioare, fără o plasă de protecție și socială; dar pentru a traversa turnurile Nord-Sud (de mai multe ori), erau necesari complici de sacrificiu, auto-servitori. Erau cinci. „Trădătorii” sunt doi. Petit își clasifică fostele conexiuni internaționale în ceea ce privește cine a fost încăpățânat cu el și cine s-a întors împotriva lui. Cu toate acestea, documentarul documentar al englezului James Marsh (The Man in the Highs, care ajunge în cinematografe în mai) relevă faptul că credincioșii și Iuda au suferit aceeași soartă. În timp ce primii încă se prăbușesc sub greutatea amintirii trecutului, i-au depășit și au mers mai departe. Partea lor din clasă este uitarea fără coroane. „Maurul și-a îndeplinit datoria, maurul poate pleca”.

Unul dintre cunoscuții mei „practici” estetici se întreba ce i-a captivat pe acești ticăloși lacrimi rătăcitori, sinceri, apropiați? La urma urmei, argumentul său nu a detectat antiserul virusului HIV. Îl întreb pe poetul Edward Young: "A fost doar botezul intelectului și pasiunile ar fi neamuri?" Sperăm că cei care citesc această poveste de conspirație, asemănătoare burlescului, coagulant cu sângele, vor vedea lucrurile din viață într-o culoare nouă. Dar pentru cei care au o atracție nestinsă pentru clădirile publice, mă feresc de schimbarea excentrică a carierei.