De ce nu sunt subtitrate toată lumea și alte filme interne? - exemplul intern este trist

Întreaga țară se bucură, pentru că după fiul lui Saul, inima maghiară se poate umfla din nou cu mândrie, scurtmetrajul lui Kristóf Deák Toată lumea câștigă un Oscar. Și eu sunt teribil de fericit, primul meu lucru a fost să fac clic pe internet și să urmăresc scurtmetrajul, dar m-am întristat puțin la final.

Nu este nou pentru dvs. că am deficiențe de auz, așa cum v-am scris despre acest subiect de mai multe ori. Deficiența mea de auz înseamnă, de asemenea, că, dacă vreau să mă uit la televizor, pot selecta doar canalele subtitrate și, în cadrul acestora, doar programele subtitrate.

Recunosc sincer, nu mă uit la televizor, așa că nu-mi pasă în mod deosebit dacă există sau nu o legendă, primesc informațiile din alte surse, prefer să le citesc, consum conștient știrile, nu urmăriți și citiți ce mi-ar fi forțat - importanța acestui lucru în acest lucru v-am scris-o în articol.

De asemenea, reușesc să urmăresc seriale și filme străine în versiuni subtitrate, dacă uneori mai târziu, dar filmele și seriile domestice și scurtmetrajele sunt deja o piesă dificilă.

Este pur și simplu imposibil să le vezi în subtitrări.

În prezent, dacă un consumator cu deficiențe de auz dorește să vizioneze un film maghiar, acesta poate face acest lucru numai dacă este difuzat de unul dintre canalele de servicii publice sau de canalele de vizionare mai mari.

Kiss Edit, Autoritatea națională pentru mass-media și comunicații colegul meu mi-a spus că a În dreptul mass-media acționează în conformitate cu prevederile din.

„Subtitrarea tuturor programelor pe canalele de serviciu public este obligatorie și s-a ajuns la un acord cu cele mai vizionate două canale (TV2, RTL Klub) cu privire la subtitrarea întregului material al programului. Conformitatea cu Media Act este monitorizată de Autoritatea Media. Analizoarele de subtitrare cu deficiențe de auz sunt folosite pentru această sarcină, pentru a scoate la suprafață cât mai multe erori posibil. ”

Noi, cei cu deficiențe de auz, privim programele din perspective diferite decât aparatele auditive, iar cei afectați sunt mai capabili să spună problemele, chiar și cele pe care aparatele auditive nici nu le observă.

Guvernul are influență asupra canalelor de servicii publice, nu există control asupra canalelor deținute de străini.

Prin urmare, subtitrarea este obligatorie pentru aceste taxe, altele pot fi solicitate numai. Dacă își subtitrează spectacolele din diligență privată, este bine și datorită noastră, dar nu pot fi instruiți. Acum cantitatea de emisiuni este corectă, există probleme de calitate. ”

Și într-adevăr, au existat evoluții în ultimii ani, atât în ceea ce privește subtitrarea, cât și numărul de emisiuni și canale, dar încă simt că performanțele sunt rare. Recent, când canalizați canalele, de exemplu, oricine și-a urmărit serialele preferate la TV2 cu un subtitlu, care a fost transferat la SUPER TV2, nu a mai fost subtitrat acolo. Furnizorii de servicii ar fi trebuit să găsească o soluție pentru acest lucru cu mult timp în avans.

De asemenea, consider că este discriminatoriu faptul că persoanele cu deficiențe de auz nu primesc la fel de multe canale în emisiune din cauza lipsei de subtitrări ca persoanele care aud. Abonatul cu deficiențe de auz plătește, de asemenea, același pachet de servicii fără nicio diferență de valoare ca abonatul auditiv, dar în zadar, deoarece nu găsește cu greu subtitrări în pachetele pachetului.

Îndrăznesc să vin aproape slab aici, fie pentru a reduce taxa de abonament, fie pentru a crește numărul de canale abonate.

Pe scurt, de aceea nu mă uit la televizor.

O scrisoare deschisă către cei care cred că ar trebui să țipe la surzi

„Dragă tu, care începi să strigi când îți spun că nu te aud. Vă scriu pentru că, în timp ce îl pun într-un arc mare, pentru a vedea câte modalități vă umiliți și vă protejați plăgile de șolduri, am colegi care nu mă țin încă aici. Nu le pasă cu adevărat ce spui sau ce faci ”, își începe Andi scrisoarea, plină de adevăr, tristețe și rugăminte. Citiți continuarea aici pentru a afla data viitoare cum să vorbiți cu persoanele cu deficiențe de auz.

În ceea ce privește filmele maghiare, a existat un exemplu că mi-aș fi dorit să fi cumpărat o versiune DVD a unui film cu figuranți, dar nici măcar subtitrările în limba maghiară nu au fost furnizate. Înțeleg că numai străinii ar trebui să plătească - în opinia lor, dar cred, de asemenea, că persoanelor cu deficiențe de auz maghiare ar trebui să li se aleagă. Știu că mi-ai putea spune să mă uit la canalele de subtitrare pentru a vedea dacă vor fi difuzate undeva, dar sincer, să ne gândim la asta:

Un aparat auditiv poate viziona oricând un anumit film, o persoană cu deficiențe de auz nu poate. Cred că este destul de discriminatoriu. Mă întristează să fiu limitat în timp ce vreau să îmbrățișez cultura țării noastre mici în limba mea maternă.

Am ajuns în aceeași situație cu scurtmetrajul câștigat de Oscar Toată lumea. Scurtmetrajul complet este disponibil practic peste tot - precum și multe filme maghiare - astfel încât oricine îl poate viziona, oriunde, oricând, cu excepția persoanelor cu deficiențe de auz. Sigur, am citit despre ce era vorba - am căutat articole spoiler, glume - și l-am urmărit fără subtitrări, lipindu-mă de buzele mele, dar a fost destul de răbdător pentru acele douăzeci și cinci de minute în timp ce căutam sens în scene. Nu spun că a fost uimitor din punct de vedere vizual, dar un gust dulce-amărui mi-a rămas în gură după aceea.

A fost transmis odată la televiziunea publică, a fost subtitrat pe teletex, dar mi-a fost dor. De câte ori, din câte știu, nu intenționează să distribuie, iar proprietatea este deținută de HBO, deci nici Media Act nu poate fi marcată prea mult, deoarece nu acoperă conținutul de pe internet și acel canal special, deci puteți doar cere și sper să fii subtitrat undeva. Și este cam la fel cu filmele domestice, de ani de zile, ceea ce întărește doar un sentiment în mine, dar chiar știe:

Sunt din ce în ce mai puțin interesat de operele cinematografice interne, deoarece fac atât de imposibil să le consum. Și nu-mi place deloc acest sentiment, dar decizia nu este în mâinile mele.

Am venit la Budapesta ca o fată cu deficiențe de auz, cu fluturi în burta, pentru a vedea ce se va întâmpla cu mine. Ei bine, au trecut 7 ani de asta și s-au întâmplat multe de atunci: mă lupt pentru gradul al treilea, am avut o expoziție interactivă despre citirea cuvântului la gură la Trafó, un blog unde primesc o mulțime de feedback pozitiv, și care mi-a adus și un premiu Nailer. Anii trec și încă simt că am ceva de făcut.