Dezvoltarea personalității întârziate

În toate etapele dezvoltării personalității, dar mai ales în copilărie, pe lângă maturizarea individuală, condițiile de mediu și sociale care aduc la suprafață noi componente de personalitate formate în conformitate cu vârsta biologică sunt extrem de importante.

Un copil care crește într-un mediu cu stimul redus, care nu primește întăriri pozitive sau negative pentru comportamentul său, poate deveni întârziat (subdezvoltat). Întârzierea afectează viața emoțională, abilitățile intelectuale și comportamentul.

Am vorbit deja despre dezvoltarea emoțională retardată și simptomele comportamentale în scrierile mele anterioare, acum aș dori să discut mai târziu despre întârzierea intelectuală.

Întârzierea intelectuală este întârzierea dezvoltării inteligenței față de rata normală de dezvoltare. Performanța intelectuală a unui copil cu deficiențe intelectuale nu corespunde standardului așteptat de vârsta sa, raportul său de inteligență se încadrează în categoria scăzută, frecând limita superioară a dizabilității intelectuale. De aceea există probleme cu înscrierea. De obicei nu este capabil să îndeplinească cerințele curriculare ale școlii primare sau doar cu dificultăți serioase.

Ar fi important ca întârzierea mintală să fie dezvăluită într-un grup mare de grădinițe, iar copilul să poată fi pregătit în mod intenționat pentru școală în consecință. Este recomandabil ca acești copii să repete un grup mare în creșă. Dacă se înscriu, au și opțiunea de a repeta clasa întâi.

Pedagogul poate compensa (compensa) bine eșecurile de performanță, observând individual abilitățile și abilitățile parțiale mai bune și acordând o atenție specială educației.

Dacă copilul retardat merge la o școală specială, el sau ea poate face față cu ușurință cerințelor impuse persoanelor cu handicap mintal. Veți fi un elev bun, veți putea, de asemenea, să finalizați cele opt clase mai târziu. Poate părea mai ușor să te educi așa. Dar nu trebuie să trecem cu vederea faptul că faptul că este socializat printre persoanele cu dizabilități mintale este în mod necesar un dezavantaj în integrarea ulterioară a comunității sale. Acest lucru poate duce, de asemenea, la complexe minoritare care îngreunează dezvoltarea stimei de sine.