Diabet

Jurnalul Fundației pentru Diabet (ISSN 1586-4081)

Jurnalul Societății Maghiare de Hipertensiune (ISSN.

Acasă »Revistă» Hipertensiune »Hipertensiune 2019/1» Hipertensiunea ca boală populară

Compozitor: Dr. Bencla Benczúr Data încărcării: 24.08.2019.

Hipertensiunea arterială, hipertensiunea, este unul dintre cei mai frecvenți factori de risc cardiovascular cu o serie de complicații ale organelor. Hipertensiunea se poate spune pe bună dreptate că este un „ucigaș tăcut”, întrucât 10 milioane de decese la nivel mondial pot fi atribuite direct hipertensiunii, mai mult decât numărul combinat de victime ale diabetului (5 milioane de decese pe an) și fumat (3 milioane de decese) și din păcate, jumătate dintre pacienți nu sunt diagnosticați cu boala la timp. Nu este o coincidență faptul că Societatea Internațională de Hipertensiune a dedicat luna mai 2017 lunii mai lunii măsurători (MMM) pentru a măsura tensiunea arterială la cât mai mulți indivizi care nu erau conștienți de hipertensiunea lor. Societatea maghiară de hipertensiune sa alăturat mișcării, deoarece hipertensiunea afectează aproape jumătate din populația adultă din Ungaria, cel puțin 3,5-4 milioane de persoane.

Factori care influențează valorile țintă

Proporția persoanelor hipertensive bine ajustate, țintă, abia atinge 44-45% la nivel național. Valoarea țintă a fost simplificată în ultimii ani, deoarece limita superioară a tensiunii arteriale normale este uniform de 140/90 mmHg, peste care vorbim de hipertensiune. Desigur, nu este o problemă dacă cei între 130 și 140 mm Hg nu se simt neapărat nici în siguranță, deoarece în această categorie terapia nemedicamentoasă (stil de viață) are o importanță crescută, ale cărei elemente sunt o sănătate, prietenoasă cu inima dieta (reducerea consumului de sare, dieta bogată în fibre vegetale, evitarea acizilor grași saturați, grăsimi animale, în loc de o dietă bogată în acizi grași nesaturați de origine vegetală), exerciții fizice regulate, pierderea în greutate, reducerea consumului excesiv de alcool și renunțarea la fumat.

Directiva europeană are ca scop reducerea tensiunii arteriale peste 140/90 mmHg, adică hipertensiunea, mai puternic decât înainte:

Între 18 și 65 de ani sub 130 mmHg,
în timp ce între 65 și 79 de ani, tensiunea arterială trebuie redusă la 130-139 mmHg.
La pacienții hipertensivi cu vârsta peste 80 de ani, tensiunea sistolică cuprinde între 130 și 139 mmHg este, de asemenea, ținta.

Pentru tensiunea arterială diastolică, ar fi de dorit o valoare între 70 și 79 mm Hg. Scăderea tensiunii arteriale sub 120/70 mmHg nu mai este benefică, deoarece evenimentele adverse și leziunile organelor pot crește.

În cazul pierderii anormale de proteine (urinarea proteinelor), valoarea țintă sistolică trebuie redusă sub 130 mmHg, dar o atenție sporită ar trebui acordată funcției renale și cooperării pacientului.

Cum se măsoară tensiunea arterială?

În conformitate cu noile principii, măsurătorile tensiunii arteriale au devenit din ce în ce mai importante în diagnosticul hipertensiunii în conformitate cu noile principii. Tensiunea arterială măsurată în cabinetul medicului în prezența personalului medical poate fi foarte mult influențată de fenomenul „haina albă”, prin urmare nu putem baza diagnosticul de hipertensiune doar pe măsurarea medicului, chiar dacă se efectuează cel mai precis: 5 minute la odihnă, poziție așezată, măsurarea trebuie efectuată cu un dispozitiv cu manșon. Pacientul trebuie să se așeze pe un scaun cu picioarele unul lângă altul pe podea, deoarece picioarele încrucișate pot crește și tensiunea arterială. O măsurare nu este o măsurătoare, deci tensiunea arterială trebuie măsurată încă de două ori la rând, la intervale de cel puțin 1-2 minute.

Măsurarea tensiunii arteriale în ambulator ar trebui să aibă loc în timpul tuturor întâlnirilor medic-pacient, chiar de ex. ureche, nazofaringian, oftalmic sau chiar examen psihiatric. În același timp, pacienții trebuie învățați să-și măsoare tensiunea arterială la domiciliu, ceea ce este similar cu cel din cabinet, iar un jurnal al tensiunii arteriale ar trebui să fie ținut cu valorile măsurate și prezentat medicului curant.

O altă formă de măsurare în afara biroului este monitorizarea tensiunii arteriale ambulatorii 24 de ore (ABPM), în care un pacient poartă un sfigmomanometru automat, portabil, în timpul activității zilnice. Dispozitivul măsoară tensiunea arterială a pacientului la timpi pre-programați (la fiecare 20-30 de minute), după care medicul poate citi și evalua datele. ABPM este de o importanță capitală în diagnosticarea hipertensiunii arteriale, excluzând hipertensiunea în strat alb și în evaluarea eficacității terapiei.

Afectarea organelor cauzată de hipertensiunea arterială

Tensiunea arterială ridicată înseamnă nu numai înălțimea coloanei de mercur, nu doar două numere, ci și ceea ce se află în spatele ei: tensiunea arterială ridicată cauzează treptat din ce în ce mai multe leziuni ale organelor, complicații care, dacă nu sunt verificate, pot duce la insuficiență multiplă a organelor și în cele din urmă moartea pacientului.

Scopul depistării precoce și al tratamentului precoce al hipertensiunii arteriale, atingerea tensiunii arteriale în intervalul sigur, este tocmai evitarea acestor complicații.

Astfel de leziuni ale organelor includ hipertrofia ventriculară stângă (îngroșarea mușchiului cardiac din cauza hipertensiunii arteriale și apoi a insuficienței cardiace), inelasticitatea pereților vaselor, excreția crescută a proteinelor renale (microalbuminurie/proteinurie), afectarea funcției renale, hipertensiune arterială și insuficiență renală. Semnificația acestor complicații de organe este că, indiferent de tensiunea arterială actuală, pacientul hipertensiv este considerat a avea un risc crescut sau chiar foarte ridicat în prezența lor, iar medicația trebuie inițiată imediat și atinge în mod constant obiective din ce în ce mai stricte.

Tratamentul hipertensiunii

Există dovezi clare că terapia antihipertensivă eficientă are un efect benefic în prevenirea și ameliorarea atât a leziunilor vasculare (complicații renale, leziuni ale fundului), cât și a complicațiilor vaselor mari (accident vascular cerebral, infarct, stenoza membrelor).

Tratamentul non-farmacologic, adică terapia stilului de viață, este esențial în tratamentul pacienților hipertensivi, dar la majoritatea pacienților este dificil de respectat cerințele dietetice și de stil de viață: reducerea supraponderabilității, activitate fizică regulată (30 de minute pe zi, de cel puțin 5 ori pe zi) săptămână), reducerea consumului de sare, dietă prietenoasă cu inima (dieta mediteraneană), reducerea consumului de alcool, încetarea fumatului.

În ceea ce privește medicamentele, noutatea ultimelor linii directoare este că practic nu există o etapă ușoară a hipertensiunii arteriale atunci când tratamentul trebuie început cu monoterapie. Imediat în prima etapă, se recomandă un tratament combinat, care poate fi utilizat „concentrat” într-o singură tabletă. Acest lucru are mai multe avantaje: luând mai puține medicamente, putem obține un tratament mai eficient, ceea ce îmbunătățește în mod clar cooperarea pacienților și loialitatea față de medicamente. Dacă tensiunea arterială țintă nu este încă atinsă cu o combinație fixă de două medicamente, se poate adăuga un medicament suplimentar, care poate fi atins cu o singură tabletă cu combinație triplă. Acest aspect este de o importanță fundamentală pentru un tratament de succes pe termen lung, deoarece pacientul trebuie să adopte o terapie pe termen lung care servește pentru a trata o afecțiune asimptomatică și pentru a preveni alte evenimente adverse.

Ingredientele active ale combinațiilor fixe se completează și se întăresc reciproc efectele, stingând în același timp posibilele lor efecte secundare. În plus, combinațiile fixe sunt de obicei mai ieftine decât cele prescrise de medicul dumneavoastră, făcându-le mai rentabile.

Fibrilatie atriala

Fibrilația atrială (cunoscută și sub denumirea de fibrilație atrială), care este cea mai frecventă cauză a internărilor în spital pentru aritmii, dar nu pune viața în pericol cu un tratament adecvat, este o aritmie cauzată de o contracție neregulată a atriilor inimii. Inima este formată din patru cavități, două atrii și două camere. În timpul unui ritm regulat, centrul (nodul sinusal) care formează stimulii ritmici stimulează atriile, iar apoi stimulul ajunge în ventriculi prin nodul atrial-ventricular. În cazul fibrilației atriale, se dezvoltă o activitate electrică atrială foarte rapidă cu o frecvență de 350-600/min datorită unei propagări dezordonate, autosusținute, continue a stimulilor. Fibrilația atrială este un fenomen independent de ritmul regulat. Conducerea dintre atriu și ventricul încetinește, încetinește ritmul propagându-se către ventriculi, protejând astfel ventriculii de dezvoltarea fibrilației ventriculare (fibrilație ventriculară), care poate pune viața în pericol fără intervenție electrică imediată (defibrilare).

Hipertensiune și fibrilație atrială

Fibrilația atrială devine din ce în ce mai importantă, deoarece este cea mai frecventă aritmie care crește semnificativ riscul de complicații cardiovasculare și deces (accident vascular cerebral, tromboembolism, insuficiență cardiacă, internări repetate în spital). Fibrilația atrială crește de cinci ori riscul de accident vascular cerebral. Cea mai frecventă cauză este boala cardiacă cauzată de hipertensiune. Potrivit unor estimări, fiecare a doua persoană cu vârsta peste 40 de ani dezvoltă fibrilație atrială pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp, 2-4 peste 60 de ani, 18% peste vârsta de 80 de ani, iar incidența acesteia este în continuă creștere.

Cel mai mare pericol de fibrilație atrială îl constituie cheagurile de sânge. Inima nu se contractă ritmic, fluxul sanguin în atrii încetinește, ceea ce este principala cauză a cheagurilor de sânge. Aritmia rămâne adesea ascunsă și este dezvăluită doar de cea mai gravă complicație, accident vascular cerebral (sau embolizare sistemică). Ar fi important să recunoaștem această complicație hipertensivă cât mai curând posibil, deoarece un tratament anticoagulant eficient poate preveni formarea cheagurilor de sânge formate în cavitățile cardiace, embolie și ocluzie vasculară după ruperea acesteia, care este cel mai important mecanism al accidentului vascular cerebral.

Toți medicii măsoară tensiunea arterială!

Hipertensiunea arterială ca boală publică poate afecta fiecare domeniu, parțial din cauza complicațiilor sale de organe și parțial din cauza consecințelor sale terapeutice. Este datoria fiecărui medic să măsoare tensiunea arterială, indiferent de specializare și de plângerile pacienților, deoarece hipertensiunea arterială nerecunoscută își ia fără milă victimele. Măsurarea tensiunii arteriale a pacienților la domiciliu este de o importanță capitală, deoarece putem obține valori ale tensiunii arteriale din condițiile „reale” de acasă, ceea ce ajută la ajustarea tensiunii arteriale și, de asemenea, poate îmbunătăți semnificativ cooperarea pacientului.

Dr. Béla Benczúr

Medicină internă, cardiolog, farmacolog clinic, hipertonolog, lipidolog, obezitolog și diabetolog. Profesor asociat, șef al Departamentului de Cardiologie-Nefrologie al Spitalului Balassa János din județul Tolna. Sarcina sa principală este de a crea un profil de cardiologie care să acopere întregul spectru de îngrijire cardiologică neinvazivă, de la screeningul factorilor de risc, de la prevenire la îngrijirea acută până la reabilitare. În acest scop, a instituit un hipertensiune arterială-decentrum lipidic și, pe de altă parte, instituirea unei recuperări cardiologice pentru pacienții internați și ambulatori.