Mergând în excursie la scrisoare ...

Le arătăm tinerilor cum era când oamenii încă scriau o scrisoare. Pentru că era frumos, frunzele parfumate mergeau și veneau, pline de mari sentimente sau saluturi elocvente.

În zilele noastre, corespondența nu este la modă, în schimb este înlocuită cu un smartphone, chat și skip, SMS și e-mail ... Oamenii de astăzi nu cunosc mirosul delicat de papetărie, foi albe sau de culoare unt, lipiciul amar al ștampilei aplicat la plic.

Chiar și acum 30 de ani, corespondența era la modă (ei bine, cu câțiva ani înaintea noastră)! Cortina de fier era bine închisă, era imposibil de călătorit, chiar și în Ungaria din apropiere. Cu toate acestea, scrisorile ar putea veni și pleca - sub supravegherea invizibilă a poliției secrete. Ar putea trece granițele și să aducă vești de la un străin îndepărtat.

Și noi, tinerii de atunci, tânjeam după lumea cea mare, deși ne era inaccesibilă. A rămas muzica radioului luxemburghez și a Radio Europa liberă, unde László Cseke a cântat cele mai recente hit-uri la rând la întâlnirea de după-amiază. Muzica ușoară italiană era în perioada de glorie, Festivalul San Remo a fost un eveniment mondial în fiecare an și toată lumea a fost un fan al filmelor italiene.

Nopțile din Moscova!

În 1957 a La Moscova a avut loc o întâlnire mondială de tineret Cu participarea a 34.000 de tineri din întreaga lume. VIT a fost inconștient popular, a fost o mare deschidere. (Atunci s-a născut hitul Nopților din Moscova care a călătorit peste tot în lume.) O revistă de format mare, Tineretul lumii, a publicat titlurile tinerilor care puteau scrie cu îndrăzneală pe o pagină întreagă. Asta a început-o valul mare de corespondență. Apoi corespondența a devenit din nou la modă - corespondența a fost fericită-nefericită.

Primul corespondent din viața mea a fost o fată din Dunaszerdahely, Mari. La vârsta de unsprezece ani, ne-am întâlnit la școala forestieră din Čadca. Am schimbat scrisori săptămânal de ani de zile, până când s-au mutat la rude dintr-o țară îndepărtată. Atunci prietenia s-a rupt. Al doilea corespondent al meu a fost Eva, cu care am fost într-o tabără de pionieri. Încă sunt în legătură cu el astăzi.

Dar pândeam afară, voiam să corespondez în străinătate, nu doar în țară. Am scris pentru adrese în Tineretul lumii, dar nimeni nu a răspuns, ceea ce am luat de la sine, deoarece titlurile ar fi putut primi multe, multe scrisori.

Învăț italiană prin scrisoare

Până atunci, am decis să învăț limba italiană. Îmi plăceau filmele italiene, îmi plăcea muzica, de ce nu? În cele din urmă, a deschis o fereastră către lume. Am ales opțiunea disponibilă: Am cumpărat singura carte în limba italiană disponibilă în librărie și m-am așezat. Mi-am presupus că voi învăța fiecare cuvânt, fiecare propoziție de la prima pagină până la ultima. Așa s-a întâmplat - în plus, am primit de la tatăl meu un dicționar italian-maghiar și maghiar-italian. Cât de mult am iubit aceste trei cărți! (Există și astăzi.) După-amiază, am luat o lecție, am făcut exercițiile într-o broșură - și bineînțeles că am ascultat cu sârguință posturile italiene care puteau fi preluate la radio, pentru că doar așa se practica pronunția . Cultul meu italian a durat mult.

Când eram student în primul an surpriză imensă: de la o cunoștință care se afla într-un serviciu în Italia, am primit o adresă, fiul unui student. I-am scris și Rocco a răspuns prin poștă. Lumea s-a întors cu mine când am văzut scrisoarea de răspuns pe biroul meu de acasă! Nu voiam să-mi cred ochilor. Mi-a venit o scrisoare de la Roma!

„În a 22-a zi, Universitatea din Roma va face obiectul unui prim program bienal în domeniul matematicii”. „Este necesar să se ia măsurile necesare în lumina cerințelor prezentului regulament.”

,Am douăzeci și doi de ani, urmez cursurile Universității din Roma, sunt student în anul întâi la diploma de doi ani în matematică. ", ... vă rog să scrieți despre familia dvs. și mai ales despre voi și trimiteți-mi o fotografie pentru că vreau foarte mult să te văd ".

O revistă de format mare numită Tineretul lumii a publicat titlurile tinerilor care ar putea fi scrise cu îndrăzneală peste tot. Aceasta a început marele val de corespondență.

Am douăzeci și doi de ani și sunt italiană!

Am corespondat cu Rocco aproape trei ani. Am aflat că, în timp ce studiază în continuare, familia merge mereu la Terracina pentru o vacanță și asta Studenții italieni petrec foarte mult - merg tot timpul la baruri. Și între timp am primit și două sau trei cărți poștale color pe săptămână despre monumentele Romei, modernul E.U.R. din cartierul pe care l-a construit Mussolini și frumoase vederi panoramice asupra Romei și peste tot în care a călătorit Rocco, iar mai târziu din Cividale del Friuli, unde și-a petrecut serviciul militar. Din păcate, deja Nu-mi amintesc de ce a fost întreruptă corespondența noastră.

Dar atunci nu m-aș putea descurca fără un corespondent. Ce să fac? Exista un magazin în Bratislava, numit Orbis, unde puteai lua ziare în limba străină. Au existat, de asemenea, două ziare italiene, ziarul pentru femei Noi Donne și ziarul italian de stânga, Vie Nuove. Apoi am scris odată o scurtă scrisoare introductivă către redacția lui Noi Donne și mi-am trimis adresa în ea. A fost publicat și a primit un răspuns. Rosa a scris de la Ravenna, Roberto dintr-un mic oraș toscan. Am corespondat cu Roberto timp de zece ani, el a vizitat de două ori. Am întâlnit-o pentru prima dată pe Rosa în prima mea călătorie în Italia la Ravenna, mult după viraj, și a doua oară la Bratislava, când a venit la noi cu un grup.

Ediția din martie a revistei italiene pentru femei Noi Donne din 1961

Acest lucru a fost scris de Rosa, în vârstă de 16 ani, în septembrie 1968: „Putem spune doar că această situație nu este suficientă, ci că situația este normală. Io spero che tutto ciò ce sta succedendo ora a Praga termini prestissimo a ti auguro una vita normal di nuovo e fără paura a te e a tutti i cecoslovacchi ... ”

,Îmi pare foarte rău că nu puteți accepta invitația mea, dar sper că situația va reveni la normal. Sper că tot ce se întâmplă acum la Praga se va termina în curând, sper că totul se va întoarce la vechea roată. Vă doresc vouă și tuturor oamenilor cehoslovaci o viață calmă, neînfricată ".

Eu și Rosa am schimbat încă o scrisoare sau un e-mail de Crăciun.

Mai multe scrisori, mai mulți corespondenți!

Corespondența este o mare pasiune, nici eu nu am rămas cu acești doi corespondenți. Sora mea a cerut și a primit și adrese, mi-a dat mai multe dintre acestea. Așa l-am cunoscut pe Vincenzo, care era din Sicilia, locuind în Castelvetrano, lângă Trapani. Vincenzo era interesat de politică, eram deja după ’68, voia să afle despre evenimentele de aici, dar a scris și multe despre Sicilia însăși, trimitând hărți, cărți poștale, cărți Selinunter, bisericile grecești din Valea Templelor și Trapani, un oraș mare, sediu de district.

O scrisoare tristă de la Vincenzo Napoli despre serviciul său militar:

"Adesso che mi trovo molto distante dalla Sicilia, e difficile che io possa andare a casa ..."

,Acum sunt foarte departe de Sicilia și ar fi greu să mă duc acasă ... "

„A avut loc la Cividale, care a durat aproximativ 2000 km. În contextul zonei geografice a Europei, Republica Cehă și Republica Cehă s-au născut la Bratislava și Castelvetrano. ... Qui me la passo male. În cazul unui număr mare de discipline, acestea din urmă pot face obiectul acordului ... ”

,Sunt în Cividale, care este de cca. Este la 2000 km distanță de orașul meu natal. Dacă te uiți la o hartă a Europei, poți vedea că sunt mai aproape de Bratislava decât de Castelvetrano. ... mă simt prost aici. Îmi plac și ordinea și disciplina, dar ceea ce este aici este o exagerare ... "

Un alt băiat, Franco, era poet, știa și literatura maghiară, a trimis o traducere italiană a discursului mortuar al lui Kosztolányi (îmi amintesc încă, „Singura copie” sună în italiană: „Esemplare unico”).

Elogio Funebre di Kosztolanyi

Vedete, cari amici, morí all’improviso,
E ci ha lasciato soli. Dacă nu.
L'abbiamo conosciuto: non era un grande,
Era soltanto un cuore, vicino al nostro cuore.
Non esiste più.
Ora è simile alla terra.

- Eliberarea lui Franco Fiumara

"Ora non ti voglio annoiare più e ti mando tanti cari saluti e sono il toh amico lontano: Franco

,Nu te mai plictisesc, te salut cu multă dragoste, prietenul tău îndepărtat: Franco "

Am început să corespondez cu mai mulți alții, cum ar fi Sardinia, dar aceste contacte au încetat.

Una dintre surorile mele din familie a corespondat cu Ungaria mulți ani, deși nu a întâlnit-o niciodată pe fata, Piroska. Sora mea s-a îndrăgostit și de Italia, păstrând în continuare legătura cu unul dintre numeroșii ei corespondenți. Esther locuiește în L’Aquila, în sudul Italiei, și a fost atât de captivată de îndepărtata Slovacie, încât și-a scris disertația despre obiceiul corespondenței ca fenomen..

Încă îmi păstrez vechile scrisori și pagini. Sunt o mulțime, le stivuiesc ici și colo, nu am inimă de aruncat. Poate o voi arde în sobă de grădină.

Caut pe Facebook

Calculatorul este o comoară, puteți găsi totul cu motoarele de căutare. Pe baza vechii adrese de domiciliu a lui Rocco, am văzut casa pe o imagine de satelit a locului în care locuia el la momentul în care ne-am corespondat. Am găsit profilul lui Vincenzo pe Facebook - și fotografia lui era acolo. Tânărul slab și înalt a devenit un bătrân decent, membru al unui partid politic. Am cunoscut-o și pe Rosa la Bratislava în urmă cu cincisprezece ani, călătorind în fostele țări socialiste, am petrecut toată ziua împreună. El a spus că a scris unul dintre lucrările fiului său despre Slovacia. Deci curiozitatea era reciprocă în corespondență - Occidentul era exotic pentru noi, Blocul de Est era pentru ei sfârșitul lumii.

Fiecare scrisoare era o fereastră mică prin care se putea arunca o privire prin necunoscut.