Note de sănătate

Medicina internă a diabetului zaharat

Diabetul zaharat

Diabetul zaharat în XXI. una dintre cele mai semnificative probleme de sănătate publică din secolul al XX-lea. Ocupă o poziție proeminentă, de lider printre bolile civilizației. În prezent, numărul pacienților din lume este estimat la 130 de milioane, ajungând la 300 de milioane până în 2025.

La începutul anilor 1900, diabetul era încă o boală mortală. Odată cu descoperirea insulinei și utilizarea unor antidiabetice orale din ce în ce mai eficiente, perspectivele de viață ale pacienților s-au îmbunătățit, speranța de viață a crescut semnificativ, iar prevenirea și tratamentul complicațiilor timpurii și tardive ale diabetului este una dintre cele mai mari provocări ale diabetului modern.

Chiar și în zilele noastre, diabetul ocupă locul 6 în statisticile de mortalitate cauzate de diferite boli. Într-o situație metabolică inadecvată, speranța de viață a unui diabetic este cu aproximativ 15 ani mai mică.

Conceptul de diabet:

Diabetul zaharat este o tulburare a metabolismului glucidic cauzată de producția insuficientă de insulină sau de sensibilitatea scăzută la insulină. Insulina este un hormon polipeptidic produs de celulele beta din insulele pancreasului (pancreasul Langerhans) și este necesară pentru utilizarea normală a glucozei de către majoritatea celulelor din corp. În corpul persoanelor cu diabet zaharat, celulele sunt inhibate de capacitatea lor normală de a utiliza glucoză și, ca urmare, nivelul zahărului din sânge crește.

În absența simptomelor clasice, nivelurile glicemiei în jeun, măsurate sau măsurate în mod repetat în laborator, ating sau depășesc 7,0 mmol/l

Se observă simptome clasice și valoarea postului depășește sau atinge 7,0 mmol/l

În orice moment după masă, nivelul zahărului din sânge atinge 11,1 mmol/l

Senzație de oboseală constantă

Urinare frecventă (mai ales noaptea)

Sete constantă, băut multe lichide

Tulburări sexuale (de exemplu, incapacitatea erecțiilor la bărbați)

Senzație de amorțeală și furnicături la nivelul picioarelor

Normoglicemie, toleranță scăzută la glucoză (IGT), post crescut

zahăr din sânge (IFG)

IFG și IGT sunt stări intermediare de perturbare metabolică între metabolismul normal al glucozei și diabetul zaharat.

IFG: glicemie la jeun mai mare de 6,1 mmol/l, dar mai mică de

7 mmol/l.

IGT: valoare de post 7,0 mmol/l, oGGT 120 minute valoare> = 7,8 mmol/l, dar

oGGT: să se efectueze pe stomacul gol (postul de minimum 10 ore), - să fie precedat de o dietă de cel puțin 150 de grame de carbohidrați timp de cel puțin 3 zile și o activitate fizică medie - să se efectueze în repaus (fără fumat sau activitate fizică).

Factori de risc

Vârsta> 45 de ani. Inactivitate fizica. Etnie. Incidența diabetului în handicapul de gradul I. Nașterea unui copil cu o greutate mai mare de 4 kg. Gestatios anterioare siabets. IFG sau IGT detectate anterior. Supraponderal (IBM> = 25 kg/m 2). Hipertensiune. Istoricul bolilor vasculare. Colesterol HDL 8,2 mmol/l. Sindromul ovarian Polycistas.

Filtrare

Factorul de risc 1: determinarea glicemiei la jeun la fiecare 2 ani

2 factori de risc, IGT, IFG: 75 g oGGT la 1-2 ani

Diabet gestațional: 75 g oGGT la 24-28 săptămâni

Clasificare

Tipul 1: leziuni imunologice ale celulelor B care duc la un deficit absolut de insulină

Tipul 2: Secreția de insulină și afectarea acțiunii insulinei

Tulburări genetice ale funcției celulelor beta

Tulburări genetice ale acțiunii insulinei

Afectarea funcției exocrine pancreatice (pancreatită chr.)

Boli endocrine (acromegalie, boala Cushing, glucagonomă etc.)

Indus de medicamente (steroizi, tiazide, diazoxid etc.)

infecții (rubeolă congenitală, infecție cu CMV)

sindroame genetice (Dawn-, Turner-, Klinefelter sy.)