O floare peste toate

Răspunde Ágota Bozai Bloom a hundred Bloom! pentru scris

Carte

Aș dori să răspund doar la partea de fond a scrisului lui Ágota Bozai, adică aproximativ o treime. Pentru comentarii la text. Pentru Ulise mai presus de toate: text. Text roman. Nu aș înțelege stâna dietetică și nu aș garni în articol, cu oul de cuc Judecător căzut în el. Consider că este o axiomă care

ungurului Miklós Szentkuthy Ulysses Ulise

Chiar dacă a fost tradusă de Endre Gáspár în fața sa, în ciuda faptului că Tibor Bartos a editat-o ulterior, este o lucrare de Szentkuthy. Comunitatea de lucru formată din Marianna Gula, András Kappanyos, Zoltán Kiss Gábor, Dávid Szolláth (cf. „reeditare, companie de corecție a traducerii”) a considerat-o și ea, altfel ar fi urmat o metodologie diferită. Cu toate acestea, au optat pentru o restaurare completă în loc de o re-traducere completă: ținând cont de autoritatea absolută a specimenului original (James Joyce: Ulysses), au reînnoit structura textului magnific, dar în multe locuri nebun, a lui Szentkuthy, cu o înțelegere iubitoare și respectuoasă. oferi cea mai coerentă interpretare posibilă în detaliu. Nu numai că au fost lustruite, dar au fost gravate, demontate, îmbinate, înlocuite, înlocuite - atunci când era nevoie. Dificultățile - cât de complicat este planul, ce materiale sunt necesare și ce sunt disponibile în Ungaria, ce probleme apar în jurul textului și contextului etc. - Să nu intrăm în el, s-a vorbit mult despre el în altă parte. Dar dacă sunteți deja la îndemână, vă recomandăm să citiți, de exemplu, cuvântul poștal pentru volum.

Deci, cum arăta acest reînnoit Ulise maghiar? Ágota Bozai batjocorește și spune „la modă și corectă” și apoi, în unele pasaje alese subiectiv, se uită la ceea ce au făcut „soldații, lustruitorii de științe umaniste” cu lucrarea Szentkuthy, citând puțin liber. Verdictul poate fi acoperit în avans: nimic bun. Da, cunoaștem prima dragoste. sacrul și inviolabilul.

Cu toate acestea, exemplele date de Ágota Bozai ca obiecție (cu o singură excepție) nu sunt deloc convingătoare. Și nu doar pentru că nu poate găsi un contraexemplu pozitiv (?), Chiar dacă sunt destule. (Publicitate: vă puteți bucura de ele tot timpul la www.facebook.com/english.)

Atunci hai rinichi acum! Calif (Capitolul 4) început: Bloom „l-a consumat cu un gust extraordinar” sau „l-a mâncat cu mare preferință” (a mâncat cu gust). Ágota Bozai regretă dispariția gustului și spune: „„ Cu dragoste ”s-a pierdut o mică culoare din text”. Această mică culoare, însă, nu a dispărut recent: încă din ediția din 1986, sintagma „Domnului Leopold Bloom i-au plăcut organele interne ale fiarelor și păsărilor”, iar cuvântul gustos nu apare nicăieri altundeva. Deci, pentru Ágota Bozai, „strămoșul-Szentkuthy” din 1974 este reperul. Acum, concordanța lui Ulysses (Szentkuthy încă nu a putut să o folosească) arată că cuvântul relish apare în șapte locuri ale romanului și, dintre acestea, trebuie să fim atenți la repetarea în sirenele și la comunicarea în Laisstringons. Inutil să spun că această conexiune internă nu a apărut în niciuna dintre edițiile anterioare, ci doar în prezent, prin „marea sa preferință”. Oameni umanitari, poate, dar dacă Joyce s-a dus, poate că nu este inferior traducătorului (echipa de traducători) să-l urmeze în acest sens.

„Cred că este o rușine dispariția soluției fiarelor și păsărilor”, scrie apoi B. B. Nu știu de ce este păcat, dar știu de ce este înlocuit cu „păsări și păsări de curte”. Pentru că este o „soluție” biblică adecvată, așa cum este probabil ca unii cititori să o realizeze, cel puțin. (Pentru filologi și erudiți englezi: King James Bible, "fiare și păsări".)

„Gustul este foarte limitat și disecat, aș prefera să am gingiile pe gingiile mele”, continuă scriitorul articolului. Sunt de acord cu el în acest sens. Da, dar aceasta este formularea păstrată de Szentkuthy aici (vezi și „Sip mângâindu-și palatul cu vinuri” și „Vinul flăcărat fluturându-i pe gură”), așa că obiecția este într-adevăr motivul pentru care Kappanyos nu a fost „deservit” - indicat. Deci este,

de parcă l-ar fi stricat, deși pur și simplu nu l-ar fi atins

Capitolul opt: „Lopește o sirop de sirop cu o lingură de excavare” sau „Lopește o fată glazurată cu o ladă”. (Fata cu zahăr care scoate linguri.) „Imaginea de a lovi cu o ladă strică plăcerea cititorului de tip text”, spune Ágota Bozai. Este ca și cum versiunea „lopată cu lopată” ar fi o nebunie: sirena sirop porționează bunătățile cu un excavator galben frumos Caterpillar, aici nu este nimic special, oameni buni, să mergem mai departe. Dar asta nu este suficient, continuă Ágota Bozai: „Mai e ceva de făcut, [sic!] Dacă ne uităm cu adevărat.„ Sirena sirop ”se traduce prin„ fată glazurată ”ca„ fată cu față de vis ”la„ doamna din noaptea 'de tradus. " [Sic din nou!] Sirena siropului sună fără îndoială bine, prea amuzant (deși asta nu este gluma lui Joyce), dar dacă sunteți deja îngrijorat de cititorii de tip vizual, unde ascundeți brusc aripile și ghearele păsărilor fetei? Sau, în farmecul sirenelor de sunet, să ignorăm privirea uimitoare de data aceasta? Sirena sirop este o bravură, dar, din păcate, un cuvânt complet lipsit de sens în acest context. Joyce a scris o „fată lipicioasă de zahăr” în câmp, „fata glazurată” o ridică la un nivel așa cum ar trebui din cauza aliterării, în timp ce Szentkuthy a sărit dublu.

Atât de mult pentru puf, să vedem judecata valorii! [Kappanyosék " A fost creat un text industrial ușor de citit: chiar dacă așchii au căzut, nu au devenit scobitori, s-au oprit în stadiul tijei de benzină în volum. " Deci marea problemă este. Dacă textul lui Szentkuthy, care este evident genial, deși în unele locuri exagerat sau chiar fără sens, a devenit într-adevăr un text industrial ușor de citit, atunci problema este foarte mare. Ágota Bozai nici nu putea să exprime cât de mare era. Cum se calculează? Scobitoarea este proporționată cu tija de kerosen în același mod ca tija de petrencol a lui Szentkuthy. Pentru ce? La o pădure primitivă, probabil.

Nu am trecut mult dincolo de nivelul cuvintelor. Dar propozițiile, panta, ritmul, virtuozitatea stilistică a capitolelor, energia fantastică a întregii opere, minunata structură fină, multitudinea de referințe culturale și literare: hajh, peste tot? A fost sculptat?

Nu pot decât să recomand tuturor să citească acest Ulise reînnoit și apoi să vadă. Și dacă cineva se simte ca Ágota Bozai, pe baza ediției sale din 1974, că nu primește mai mult, ci mai puțin, stai calm cu Aman, deoarece nici el nu este pierdut, nu o va face în curând. Nu atât de mult încât ar fi inclus frumos și în această nouă carte - cred că în toată splendoarea ei. Din punct de vedere stilistic, aș prefera să spun: o Bloom mai presus de toate, Joyce's Bloom deasupra, da.

(recunoscător editor părtinitor al lui Ulysses, Europa Publishing)