Obezitate de tip androgen, sindrom metabolic și rezistență la insulină

Obezitate androgenă, sindrom metabolic și rezistență la insulină Clinica de endocrinologie Kun Imre Târgu Mureș

Scurt istoric Definiție și denumire Cuprins Autori nume diferite pentru sindroame similare Kylin '23, Kuhlman '68, Jaknecke '69, Romics '76, Hane-feld, Leonard '80 Sindromul X rezistență la insulină, hiperinsulinism, dislipidemie, VLDL-Tg , HDL-chol. , hipertensiune arterială, hiperuricemie, obezitate android Reaven 1988 X + -sindrom + Apo-lp , ateroscleroză, hipercoagulabilitate, complicații tromboembolice Sindrom metabolic Zimmet curent: l. urmatorul. ilustrare

Componente ale sindromului metabolic (SM) Obositate localizată (centrală, android) obezitate Dislipidemie aterogenă ( Tg, HDL-c) Hipertensiune rezistență la insulină toler Toleranță scăzută la glucoză Hipercoagulabilitate: fibrinogen, PAI-1 alapot Proinflamator

Obezitate centrală (android) Țesut adipos visceral Intestin hepatic Țesut adipos subcutanat Țesut adipos visceral

Distribuția țesutului adipos visceral pe CT abdominală Obezitate normală de tip Android

Factori etiologici ai sindromului metabolic Aport caloric excesiv Inactivitate fizică, lipsă de exercițiu Factori genetici Alte afecțiuni asociate rezistenței la insulină Tulburări endocrine: l. mai târziu cauze iatrogene: terapia cu glucocorticoizi, androgeni, terapia antiretrovirală în HIV etc.

Factorii etiologici ai sindromului metabolic II. Tulburări endocrine Sindromul ovarului polichistic (PCOS) Sindromul HAIR-AN (hiperandrogenism, rezistență la insulină, Achantosis nigricans) Alte hiperandrogenisme Sindromul Cushing și alte hipercorticisme Unele enzime suprarenale Lipodistrofii

Incidența și semnificația SM Incidența crește rapid odată cu răspândirea obezității, nu numai în Statele Unite (supraponderali + adulți obezi: 34 + 27% = 61%, 47 milioane MS în 2000), ci și în Europa (în -adulti diabetici 15%). Tulburările metabolismului zahărului, în special dezvoltarea diabetului de tip 2, sunt foarte favorizate. În 2004, Societatea Maghiară de Ateroscleroză a plasat-o în prima categorie de hiperlipoproteinemii cu risc crescut (care se abate de la recomandările europene). Crește debutul precoce al bolilor cardiovasculare într-o măsură similară cu fumatul. Crește riscul de deces cardiovascular de 3,5 ori.

Criterii de diagnostic pentru sindromul metabolic (2004) Ingrediente Limite Excesul de greutate/obezitate IMC> 25 Obezitate centrală (abdominală): circumferință abdominală: masculin> 102cm; feminin> 88cm Nivel triglicerid > 150 mg/dL (1,69 mmol/L) HDL colest nivel  130/85 mmHg Nivel de glicemie la jeun> 6,1 mmol/L (> 110 mg/dL) - Probabil dacă 3 sau mai multe dintre sunt prezente cinci criterii. - Criteriile pentru diagnostic au fost modificate de mai multe ori, în prezent ATP III. (Panoul de tratament pentru adulți III, a treia rezoluție din SUA sau NCEP).

Criterii de diagnostic actuale pentru sindromul metabolic (2007) Ingrediente Limite excesul de greutate/obezitate IMC> 25 Obezitate abdominală: circumferință abdominală: masculin> 94cm; feminin> 80cm resp. 88 și 80 cm (IDF, 2005) Nivelul trigliceridelor > 150 mg/dL (1,7 mmol/L) HDL colest Nivelul  130/85 mmHg Nivelul glicemiei la jeun> 5,6 mmol/L (> 100 mg/dL) - Probabil dacă sunt prezente 3 sau mai multe din cele cinci criterii. - Criteriile pentru diagnostic au fost modificate de mai multe ori, în prezent ATP III. (Panoul de tratament pentru adulți III, a treia rezoluție a S.U.A. și NCEP și IDF, 2005).

Comparația a două definiții mai vechi ale sindromului metabolic NCEP (National Cholesterol Education WHO (1999) Program (2001) oricare dintre cele cinci criterii: rezistență la insulină: glicemie FPG> 6,1 mmol/L IFG, IGT, v. 2 tip DM + orice 2 criteriu: Circumferința abdominală a obezității> 102 cm f WHR> 0,9/0,85 sau:> 88 cm IMC feminin> 30 TG> 150 mg/dL> 150 mg/dL HDL 130/85 Hgmm 140/90> Hgmm alte microalbuminurii (> 20 mg/min.) (Hegele R., Plenul LD 2004)

Prevalența sindromului metabolic conform criteriilor ATP III% înseamnă 22% - vârsta peste 20 de ani (Ford și colab. JAMA. 2002; 287: 356-359)

Prevalența sindromului metabolic la grupa de vârstă 40-79 Studii generale despre bărbați, femei Bruneck; Bonora și colab. Int. J. Obes. 27: 1283, 2003

Prevalența sindromului metabolic în funcție de vârstă și IMC Vârsta IMC Studiul Bruneck; Bonora și colab. Int. J. Obes. 27: 1283, 2003

MS în tulburările metabolismului glucozei Starea metabolismului glucozei Masculin Toleranță normală la glucoză 10% 15% IFG/IGT (pre-diabet) 42% 64% Diabet zaharat 78% 84% Rosmond R, Obesity Research Vol. 10 Nr. 10 octombrie 2002

Tulburări de toleranță la glucoză Pre-diabet Glucoză în sânge la jeun 2 ore OGTT DM DM 11,1 126 mg/dL 7,0 mmol/L 200 mg/dL mmol/L IFG IGT 100 mg/dL 7,8 5,5 mmol/L 140 mg/dL mmol/L Normal IFG normal: glicemie la jeun afectată, glicemie la jeun mare; IGT: toleranță la glucoză afectată, toleranță scăzută la glucoză

Prevalența pre-diabetului pe specii IFG * IGT În general (toate speciile) 8,6 15,6 Albi non-hispanici 7,4 15,3 Negri 14,9 13,1 Mexicani americani 12,0 19,4 *% date * NHANES 1999-2000; Date IGT de la NHANES III (1988-1994); MMWR 52 (35): 833-5.2003

Prevalența pre-diabetului până la vârsta de 5 10 15 20% din populație 40-49 50-59 60-74 Grupa de vârstă Glucoză la jeun afectată - IFG Toleranță la glucoză afectată - IGT

Progresia formelor prediabetice către diabet Pre-diabetul este cel mai important factor predictiv în dezvoltarea diabetului: - 20-34% risc de IFG sau IGT - 38-65% risc de IFG + IGT Vârstă: incidența diabetului și IFG 3,8% 20 - 39 de ani, crește la 15,4% între 40-59 de ani și la 33,6%> 60 de ani. IMC: 35 la 14,3%.

Diabetul de tip 2 din copilărie devine epidemic în regiunile cu populații cu risc mai mare1 Tipul 2 devine din ce în ce mai frecvent la copiii cu diabet zaharat2. 16% în 1994; 45% în unele zone în 19993 Incidența mai mare se datorează probabil obezității crescute și scăderii activității fizice1 1. Rosenbloom AL și colab. Îngrijirea diabetului. 1999; 22: 345 2. ADA. Îngrijirea diabetului. 2000; 23: 381 3. Kaufman FR. J Pediatr Endocrinol Metab. 2002; 15 (supl. 2): 737

Distribuția tulburărilor menajere ale glucozei în AEA Diabetul nerecunoscut este de cca. 6 milioane Diagnosticat cu diabet de tip 1

1 milion Prediabet 16 milioane Diagnosticat cu 2 tipuri de diabet 12 milioane

A a. Incidența la 5 ani a aterosclerozei carotide în sindromul metabolic SM niciuna MS Indivizi% Placă incidentă Stenoză accidentală Sex, vârstă, fumat, consum de alcool, activitate fizică, stare socială, ajustat pentru nivelul colesterolului LDL Studiu Bruneck; Bonora și colab. Int. J. Obes. 27: 1283, 2003

Fiziopatologia sindromului metabolic: rolul central al rezistenței la insulină. Sindromul metabolic este adesea asociat cu dereglarea glucozei: IFG comun (tulburări de glicemie de repaus alimentar), toleranță scăzută la glucoză (22% peste 45 de ani) și 2 diabet zaharat de tip 2. rezistenta la insulina

Rezistența la insulină Scăderea răspunsului biologic la insulină Rezistența la absorbția glucozei stimulată de insulină Lipoliza crescută/FFA (acizi grași liberi) Deteriorarea absorbției normale de glucoză în țesutul muscular și/sau producția hepatică de glucoză Diabetul de tip 2 se poate dezvolta la majoritatea pacienților

Numărul de afecțiuni clinice SSPG (mmol/L) * - Rezistența la insulină Incidența afecțiunilor clinice crește odată cu creșterea rezistenței la insulină 30 CV atac Tip 2 DM Coronaropatie Hipertensiune cancerică 25 Număr de afecțiuni clinice 20 15 10 5 4,4, 7,8 SSPG (mmol/L) * - Rezistența la insulină * Glucoza plasmatică în stare de echilibru (SSPG): gradul de rezistență la insulină în Facchini FS și colab. J Clin Endocrinol Metab. 2001; 86 (8): 3574-3578.

Rezistența la insulină: factori de risc dobândiți și moșteniți Mutație rară Receptor de insulină Transportator de glucoză Proteine de semnal Forme comune neidentificate pe scară largă Aport caloric ridicat. Sedentarism Obezitate Medicamente pentru vârstnici els Niveluri gratuite de acizi grași REZISTENȚĂ LA INSULINĂ

Mecanisme origenice și anorexigenice Vagus Nc Leptină albă țesut adipos Nc Hipotalamus lateral paraventricular Cortex cerebral Sistem simpatic Nc Stomac Grelină NPY/AGRP GLP-1 CCK PYY3-36 POMC Pancreas intestinal Insulină golire hipotalamică

Acizii grași liberi: o legătură între obezitate și rezistența la insulină? Acizi grași din țesut adipos Glucoză - Utilizare Producție Rezistență la insulină Ficat muscular

Obezitate pe Android - consecințe endocrine  „Rezistină”  Mediatori inflamatori  TNF- IL-6, activitate promotor adiponectină CRP Adiponectină resistance Rezistență la insulină Acid gras liber (FFA) her ateroscleroză Leptină  ite pofta de mâncare mp Simpatic ith Rezistență la insulină Meluza Merida. Arterioscler. Tromb.Vasc. Biol. 2004; 24: 29-33

I. Sindromul ovarului polichistic (SOP) Sindromul metabolic în bolile endocrine I. Sindromul ovarului polichistic (SOP)

Mecanismul hipotetic al formării PCOS Mecanismul hipotetic al formării PCOS Glandă ovariană și/sau sebacee, cortexul suprarenal folicul de păr activitate crescută rezistență la insulină hiperinsulinism hiperandrogenism Folicul ovarian Profil Periferie atrezie SH androgen oestron  androgen  hipertensiune

Incidența MS (rezistență la insulină) la pacienții cu PCOS 33-40% dintre pacienții cu PCOS cu toleranță la glucoză 10% suferă de tip 2 DM PCOS este de 2,2 ori mai probabil să dezvolte DM Majoritatea dintre ei sunt obezi (obezitate de tip android), pe de altă parte mână, normal v. greutate corporală redusă cu rezistență la insulină. Zachary: Acoperirea conferinței Medscape, Asociația Americană a Endocrinologilor Clinici A 12-a reuniune anuală

Modificări ale criteriilor de diagnostic pentru PCOS 1990 Criteriile de diagnostic NIH (1 și 2) 2003 Criteriile de diagnostic Rotterdam (2 din 3) 1. Anovulația cronică 2. Hiperandrogenismul clinic și/sau biochimic 1. Oligo- sau anovulația 2. Clinică și/sau sau hiperandrogenism biochimic 3. Ovarele polichistice Este esențial să se excludă alți factori etiologici în ambele sisteme criteriale Andrea. Clin. Endocrinol. 2005; 62 (3): 289-295

Criterii de diagnostic prin ochii unui endocrinolog și ginecolog Parametru Endo (%) Gin (%) Diferență p Menstr. perturbare 70 47 20%) v. DM Nathan. Prev Cardiol. 2005, 8 (1): 47-54

Inițierea și/sau scopul tratamentului Terapie indicată în SM pentru reducerea riscului cardiovascular II. Factor de risc Tratament recomandat Începeți tratamentul și/sau țintă HDL-chol. Nicotinsav v. fibrat Țintă minimă:> 40 mg/dL masculin,> 50 feminin, optim> 60 Triglicerid Acid nicotinic v. fibrat (v. anumite statine) Țintă minimă: 20%, DM, BCV Stare proinflamatorie Atât aspirina cât și statinele reduc ușor nivelurile CRP Feedback CRP: Politica de confidențialitate Feedback
Despre Projectum: Termeni de utilizare SlidePlayer