Poezie, proză/Ura femeile. Cea mai veche prejudecată din lume

Jack Holland

[2011. Aprilie]

capitolul 5
O lume nouă drăguță. Începuturile literaturii, misoginismului și modernității

„. mici pui de fildeș,
Și stă în mijloc
O boabe de căpșuni sau cireșe. (...)
Dacă te văd, este o întâmplare obișnuită,
Că palma mea mă furnică,
Pentru a te apuca, a bâjbâi. ”24

Dar mai târziu a scris contrariul:

„Sâni, ofilindu-se în pielea pură
Steag flab, agățat, estompat.
Cioc negru curbat,
Ascuțirea într-o pâlnie (.)
Sunt fericiți în iad să te vadă,
Puteți să-l hrăniți pe ticălosul lui Lucifer. ”25

„Spune-mi, nu te uiți la nimic mai puțin decât la un bărbat?
Dacă o faci, cred că te-ai văzut așa,
Era o femeie, un bărbat și un animal. ”27

În doamna morocănoasă, William Shakespeare (1564–1616), care a devenit un dramaturg celebru la acea vreme, se ocupă de frica femeilor care se răsculează acasă. Piesa este veșnic verde, întotdeauna o comedie populară, crudă și erotică. El examinează problema sexului și puterii, concluzia sa, deși aparent o victorie masculină clară, este de fapt ambiguă.
Nimeni nu vrea să se căsătorească cu Katalin Pádovai, eroina, pentru că se răzvrătește împotriva ideii de a se supune viitorului ei soț. În cele din urmă, Petrucchio va fi partenerul său, care trebuie să se căsătorească urgent din motive financiare. Monologul Catherinei, un discurs adresat femeilor din Actul 2 din Actul V, în care le cere să renunțe la lupta pentru putere împotriva bărbaților:

„Îndepărtați-vă, sprâncene, sprâncene ursuze,
Și nu arunca o scânteie furioasă,
Pentru a le face rău, domnului tău și comandantului tău.
Farmecul tău se ofileste ca un câmp de îngheț,
Fame lacrimi ca muguri furtună (...)
Stăpânul tău, stăpânul tău și viața ta sunt soțul tău,
Conducătorul tău, capul tău, tutorele tău,
Cine îți va păstra corpul pentru a te sprijini
Pentru muncă grea pe apă uscată (...)
Stând acasă într-o căldură plăcută. ”28

Ar putea fi liniștitor pentru publicul masculin să vadă o femeie fluturând steagul alb atât de ascultător. Doamna ursuză sărbătorește aparent restabilirea statu quo-ului, în care femeia este subordonată și bărbatul domn.
În piesă, însă, realitatea și aspectul sunt amestecate. Ei uită adesea că este de fapt teatru în teatru. Doamna morocănoasă este de fapt o piesă îndrumată de doi tineri nobili pentru a ridica un papuc, un nobil beat pe nume Ravaszdi, cu care se crede că este de fapt un lord bogat. La sfârșitul jocului, sunt lăsați acolo pe stradă într-un somn beat. Ravaszdi se trezește din visul său domnesc că trebuie să se confrunte cu soția sa, care este supărată că a petrecut toată noaptea în pub. Ravaszdi declară: „Acum știu cum să îmblânzesc harpia”, 29 și apoi adaugă în grabă: „Am visat la asta toată noaptea”. Îmblânzirea unei harpii este visul unui om beat, doar o apariție care devine ceață imediat ce se trezește. Shakespeare își lasă publicul într-o incertitudine neplăcută. Fie că femeia rebelă rupe și îmblânzește imaginația sau realitatea?

„O, nu se topește, nu se diluează și se estompează
Rouă pe această carne foarte, foarte pură! ”33

Pofta mamei sale a spurcat trupul și, pe măsură ce monologul continuă, devine clar că de aceea lumea a devenit.

„. grădină de buruieni care crește,
Pentru a face să cadă o sămânță, un corn și un vuiet
Gospodărie grasă. Oh, asta merită!
Două luni moarte! - Nu, nu este suficient,
Și un rege căruia i se adresează acum:
El face satire lângă Hyperion, cine o face
O soacră moartă în viață, care a cruțat chiar și pe
Tot din vânturi suflante. Rai si iad!
Trebuie să-mi amintesc? Cu pasiune
Mama mea deprimată era și ea căsătorită, parcă dorință
I-ar fi sporit hrana: și iată una
Zăpadă mai târziu - dar mai bine să uităm asta. "

Primul monolog al lui Hamlet dezvăluie că era supărat pe mama sa chiar înainte ca el să se recăsătorească în grabă. Relația sexuală a lui Gertrudis cu soțul ei, adică tatăl lui Hamlet, îl umple pe Hamlet de dezgust, deși având în vedere că anterior vorbise despre tatăl său ca fiind întruchiparea demnității regale, nu ar trebui să fie surprins că Gertrudis a fost atras de el. După ce își pierde soțul, apetitul ei sexual insatiabil o urmărește pe regină în brațele unui bărbat, fiul ei seamănă cu o satiră, o figură pe jumătate umană, pe jumătate de capră în mitologia greacă, epitomul poftei de animale, descris în cea mai mare parte cu un penis imens. . Mânia lui Hamlet împotriva mamei sale degenerează într-un atac general asupra întregului sex feminin. În spatele dezgustului se află ideea că dorințele sexuale ale femeilor sunt incontrolabile34.
În timpul piesei, Hamlet revine la tema apetitului sexual al mamei sale, și anume, atunci când îi dă un portret al tatălui ei pentru a se compara cu actualul soț (Actul III, scena 4):

„Nu-ți reproșa iubirea, pentru că crezi în vârsta ta
Scalpul său este blând cu sânge, agitat,
Și ascultă avizul, dar ce sens are,
Motiv pentru care? "

Izbucnirile de furie ale lui Hamlet continuă, aproape că se îmbolnăvesc să-și amintească imaginea iubirii lui Gertrudis și Claudius:

„Hah! un pat gras
Este greu să trăiești în sudoarea mirositoare,
Mierea puturoasă acolo
Litiera filtrata - ”

„Uită-te doar la a
Oricum doamnă zâmbitoare: fața ei aproape
Prezice zăpadă la baza coapselor,
El arată virtute și se întoarce, dacă este numai
El aude numele poftei. S dihor
Iar iapa nu se grăbește spre el
Mai lacom decât el. Centaurok mai jos,
Deși femeile altfel. Doar până la centură
Zeii pot judeca ce se află sub ea,
Totul este iad: există iad,
Există întunericul, există groapa de sulf,
Care fierbe și arde, există duhoare și mucegai.
Huj, huj! Pihá!
Dă-mi un mosc greu, farmacist bun, lasă-mă să îl îndulcesc
imaginația mea. ”37

„I-am spus că viziunea mea despre căsătorie este probabil diferită de percepția publicului; după părerea mea, o femeie este la fel de liber un bărbat ca un bărbat, se naște liberă și, dacă își gestionează treburile în mod corespunzător, își poate exercita libertatea la fel de oportun ca un bărbat; legile actuale ale căsătoriei sunt diferite, iar omenirea mărturisește astăzi principii destul de diferite; femeia trebuie să renunțe atunci când se căsătorește și să o atingă pentru a fi, în cel mai bun caz, slugă numărul unu al stăpânului ei ”.

„Există un soț care este frumos, există cineva care lucrează,
Dar în adâncul inimii ei, fiecare femeie este o curvă. ”48

„Fecioria este mai mult pe foc,
Ca flirtul? .
Angelo, îi dorești urât doar pentru asta,
Ce te face să fii curat? ”50

TRADUCERE ÎN IULIE VALLASEK

NOTE

Titlul original și ediția operei: Jack Holland: Misogyny: The World’s Oldest Prejudice. Running Press, Philadelphia, Londra, 2006.