Libertatea proștilor

Daniel Kehlmann: Tyll

Carte

O astfel de figură este personajul principal al noului volum al lui Daniel Kehlmann, Tyll Ulenspiegel (în alte surse cititorul îl poate întâlni ca Till Eulenspiegel), care a apărut pentru prima dată în poveștile germane din secolul al XVI-lea. Romanul Tyll împletește legendele asociate vieții sale într-o ficțiune jenant de bogată, în opt capitole. Episoadele nu se succed cronologic, ci concentric. Tyll apare în toate, dar figurile de lângă el, ca într-un joc de mister medieval, se schimbă constant.

În această lume a textului, cunoștințele noastre de limbaj, imagine, artă sau chiar abilități cognitive sunt toate puse în discuție. Ficțiunea și realitatea sunt amestecate astfel încât, apoi, folosind un alt exemplu contemporan, noi, la fel ca observatorul Las Meninas, nu putem fi siguri cine pictează tabloul și cine se uită doar la procesul de pictură. Amintește, dar depășește celebra teorie a lui Mihail Bakhtin despre viziunea asupra carnavalurilor medievale și a râsului popular: nu numai că este atât de ridicol încât este înspăimântător, dar minunatul său este ridicol.

Este greu să scrii despre noul roman al lui Daniel Kehlmann fără a te întâlni în teoria literară obișnuită despre realitate și ficțiune, autobiografie și diferitele fapte tehnice ale narațiunii. Tyll denunță toate pasajele parodiei postmoderne, la modă de la începutul mileniului, susținând în același timp că textul se bazează întotdeauna pe fraude, iar percepția realității este subiectivă. Își amintește de ultimul roman finalizat al lui Vladimir Nabokov, Privirea la Arlechin! este. Într-o lume textuală care poate fi interpretată ca o parodie a unui CV, cuvintele și copacii sunt păzitori ai arlequinilor, precum și ai glumelor și oamenilor, în timp ce clovnii devin instrumente pentru inventarea unei noi lumi. Tyll se mândrește, de asemenea, cu culori orbitoare, iar capcanele complicate nu fac decât să sporească succesul trucului magic - poate nu trebuie să subliniezi că numele de familie al protagonistului include „spiegel”, care înseamnă oglindă în limba germană. Ficțiunea are abilitatea de a vorbi, printr-o parabolă aparent istorică, că, în zadar, sistematica Iluminismului, în ciuda tuturor laboratoarelor modernității, este încă un amestec de realități diferite în lume astăzi. Toată lumea fuge de mediocritate, de moarte, mănâncă terci. Iată printre noi eroii lui Tyll: clovni, îndrăgostiți, rătăcitori și vrăjitoare.

Tyll nu este doar pentru oricine este interesat de poveștile germane medievale sau chiar de istoria războiului de treizeci de ani, ci pentru oricine dorește să pună la îndoială cunoștințele despre lumea noastră actuală. Această lume - prezentul - este perfect potrivită pentru a dori să renunțăm, iar acest roman ne oferă oportunitate și speranță pentru asta. Nu este posibil să câștigi o alegere cu acest lucru, dar este bine să citești dacă cineva este capabil să privească legile din jurul său de la distanță, cu ironie intelectuală, iar viziunea acestei păsări este, de asemenea, o recunoaștere a faptului că adevărul nostru este relativ . Tyll susține că secretul completitudinii nu este exactitatea, ci frumusețea, nu normalitatea, ci nebunia. Este nevoie de astfel de testamente.

Traducere de Zsuzsa Fodor. Semănător, 2018, 420 pagini, 4999 HUF