Rolul potențial al bisfenol-A în patogeneza autoimunității

Bisfenol-A (BPA) este un monomer utilizat la fabricarea materialelor plastice care, atunci când este dizolvat în produse, poate atinge niveluri ridicate în diferite probe umane și animale. Datorită utilizării sale pe scară largă, BPA este prezent în cantități detectabile în probele de urină ale unei părți semnificative a populației.

potențial

Funcția perturbatoare endocrină a BPA a fost și este studiată pe larg, iar mai multe rapoarte au raportat că BPA poate afecta sănătatea perinatală la copii și adulți. BPA se poate lega de receptorii de estrogen, unde poate exercita atât efecte agoniste, cât și antagoniste. În plus este, de asemenea, asociat cu receptori de hidrocarburi arii, ducând la o serie de efecte endocrine nedorite.

Un BPA în plus, afectează negativ funcționarea sistemului nervos, în special în ceea ce privește dezvoltarea creierului fetal și dezvoltarea bolilor neurodegenerative.

Autorii analizează datele privind rolul expunerii la BPA în dezvoltarea bolilor autoimune.

BPA și autoimunitate

BPA poate fi eliberat în organism chiar și cu o biotransformare adecvată, ceea ce poate duce la creșterea imunoreactivității și la dezvoltarea autoimunității. În plus, întreruperea eliminării hepatice a complexelor imune circulante la substanțele chimice din mediu poate induce autoimunitatea. Corelația este indicată și de faptul că incidența bolilor autoimune este mai mare cu parametrii hepatici anormali de laborator.

Avem din ce în ce mai multe dovezi că încărcarea toxică crescută reduce toleranța hepatică, ducând la activarea crescută a răspunsului imun înnăscut și adaptativ și la apariția bolilor autoimune. Concentrații mai mari de BPA sunt asociate cu parametri crescuti ai funcției hepatice.

Fiziopatologie autoimună unul posibil este că BPA interferează cu funcția enzimei citocromului P450. Monooxigenazele citocromului P450 (CYP) joacă un rol esențial în funcția ficatului și a altor țesuturi și sunt implicate în oxidarea compușilor organici și în bioactivarea medicamentelor și a xenoestrogenilor. Activitatea CYP este esențială pentru conversia xenoestrogenilor în metaboliți inactivi. Tulburarea biotransformării hepatice a CYP este asociată cu fiziopatologia ROS (specii reactive de oxigen) ale autoimunității. ROS poate induce molecule autoreactive care pot contribui atât la dezvoltarea, cât și la menținerea autoimunității. S-a demonstrat că producția crescută de ROS promovează apariția autoimunității.

Sinteza de BPA și prolactină

Deși hormonul prolactină este cunoscut în primul rând pentru rolul său în secreția de lapte, joacă, de asemenea, un rol esențial în modularea răspunsurilor imune și inflamatorii. S-a demonstrat că prolactina joacă un rol important în prezentarea antigenelor și în inducerea unui răspuns împotriva complexului principal de histocompatibilitate (MHC), care este o componentă esențială a autoimunității.

În analiza asocierilor dintre hiperprolactinemie și autoimunitate niveluri crescute de prolactină s-au găsit în lupusul eritematos sistemic (SLE), În diabetul de tip 1, boala Hashimoto, boala Addison și boala celiacă.

BPA exercită un efect disruptor endocrin asupra celulelor lactotrofe hipofizare. BPA are astfel un efect potențial asupra activării bolilor autoimune prin îmbunătățirea răspunsului imunostimulator al prolactinei. Datele indică convingător că BPA predispune la fiziopatologie autoimună prin stimularea eliberării prolactinei și apoi îmbunătățirea efectului imunostimulator.

Activarea BPA și a estrogenilor

În plus față de efectul său asupra eliberării prolactinei, BPA afectează în mod direct căile de semnalizare a celulelor imune, afectând astfel răspunsurile imune. Un BPA imită efectele estrogenului în organism, a cărui semnificație este că s-a stabilit o corelație între nivelurile circulante de estrogen și creșterea activității imune. Datele epidemiologice arată, de asemenea, că creșterea marcată a prevalenței bolilor autoimune se datorează parțial estrogenilor din mediu (xenoestrogeni).

Pe scurt, activitatea estrogenică afectează funcționarea sistemului imunitar printr-o varietate de mecanisme complexe modulatoare și stimulatoare.

Exprimarea BPA și citokinelor

S-a demonstrat că citokinele joacă un rol cheie în patogeneza bolilor autoimune. Deplasarea citokinelor către dominația Th-1/Th-2 și axa IL-17/IL-23 (Th-17) poate contribui semnificativ la dezvoltarea unui model de autoimunitate și la distrugerea autotoleranței organismului. S-a demonstrat că BPA influențează procesele de diferențiere a celulelor dentritice, ducând la activarea involuntară a sistemului imunitar chiar și fără procese patologice, promovând astfel polarizarea patologică a celulelor T și a profilurilor citokinelor și supraexprimarea sistemului imunitar.

Conform datelor despre animale Expunerea la BPA promovează trecerea profilului de citokine la starea inflamatorie, odată cu dezvoltarea unei boli potențial autoimune.

Producția de oxid nitric indusă de BPA și lipopolizaharide

Translocarea bacteriană a lipopolizaharidelor (LPS) poate activa căile de stres oxidativ și nitrozaminic asociate cu răspunsul inflamator și fiziopatologia răspunsurilor autoimune. BPA are un efect direct asupra activării LPS a acestor căi de semnalizare și efectul BPA asupra activării LPS în mod similar poate juca un rol în dezvoltarea imunoreactivității patologice. În plus, s-a demonstrat că activarea scăzută a răspunsurilor inflamatorii induse de LPS reduce consecințele inflamatorii ale expunerii la citokine și chimiokine autoimune.

Efectul BPA asupra reactivității celulelor care prezintă antigen

Celulele care prezintă antigen, cum ar fi celule dendritice și macrofage - potențial poate juca un rol în asocierile dintre BPA și reactivitatea autoimună. Celulele dendritice sunt celule importante care prezintă antigen, care pot juca un rol critic în imunitatea adaptativă, fiind capabile să activeze celule T naive, care pot spori apoi activitatea autoimună prin funcția lor excesivă. Celulele dendritice promovează expresia celulelor Th-1, Th-2 sau Th-17, care pot declanșa apoi cascada inflamatorie autoimună.

Modularea eliberării de oxid nitric de către macrofage este, de asemenea, esențială în reglarea apoptozei și diferențierea celulelor T, ceea ce poate duce la progresia bolilor autoimune.

Efectele BPA asupra activității imunoglobulinelor

Creșterea reactivității imunoglobulinei indusă de perturbatori endocrini precum BPA poate ridica îngrijorări cu privire la hiperactivitatea imună asociată cu imunopatologia autoimună. Activarea imunoglobulinelor prin activarea celulelor B-reglatoare (Breg) are potențialul de a promova atât procesele inflamatorii, cât și cele antiinflamatoare. Datele dintr-un experiment de șoareci publicat recent sugerează că, dacă expresia celulelor B se deplasează către producția de IL-10, aceasta are un efect supresiv asupra răspunsului inflamator. Cu toate acestea, stimularea celulelor B producătoare de IgE joacă un rol direct în promovarea răspunsului inflamator și în reglarea imunitară asociată cu cele mai multe afecțiuni inflamatorii subiacente (de exemplu, afecțiuni alergice și autoimune).

Un studiu recent a indicat că BPA influențează direct conversia expresiei imunoglobulinei într-un răspuns inflamator IgE, promovând astfel apariția cascadei inflamatorii în autoimunitate, care se poate manifesta prin apariția afecțiunilor alergice și a reacțiilor autoimune. Nivelurile crescute de IgE pot juca un rol direct în îmbunătățirea răspunsurilor inflamatorii observate în autoimunitate.

Concluzii

Prevalența bolilor autoimune este în creștere la nivel mondial, iar produsele care conțin BPA sunt încă utilizate pe scară largă astăzi, așa că trebuie să examinăm riscul pe care BPA îl prezintă pentru dezvoltarea bolilor autoimune. Deși nu avem dovezi specifice pentru a stabili o corelație clară între expunerea la BPA și condițiile autoimune umane sau animale, o parte semnificativă a mecanismelor implicate în fiziopatologia autoimună există și în imunoreactivitate atribuită expunerii la BPA. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a elucida corelația potențială dintre bolile autoimune și expunerea la BPA.