Intinderea este buna? Am ocolit subiectul

Sportivii o oferă din două motive: pentru a crește flexibilitatea mușchilor, articulațiilor, ligamentelor, crescând astfel performanța lor și pentru a preveni rănile sportive. În plus, opinia publică susține, întinderea îmbunătățește și aportul de sânge la mușchi. De asemenea - și acest lucru este cel puțin la fel de important - împreună cu întinderea sfârșitului antrenamentului, este vorba de încadrarea actului de exercițiu. Toate acestea, ca un fel de ceremonie, vă ajută, de asemenea, să vă acordați mental efortul fizic așteptat. Milioane de site-uri web enumeră beneficiile care stau la baza importanței aproape esențiale a întinderii și a pericolelor de a nu face acest lucru.

Cu toate acestea, cele mai autorizate surse de sănătate, cum ar fi Clinica Mayo, cel mai mare furnizor de asistență medicală integrată non-profit din lume, menționează deja pe paginile lor că o proporție semnificativă a studiilor clinice care urmăresc să demonstreze efectele fiziologice ale întinderii au fost cel puțin contradictorii, dacă nu negativ.

În general, putem presupune că întinderea înainte de antrenament este utilă și necesară, dar numai dacă este efectuată corect. Iată câteva sfaturi bune oferite de medicii Clinicii Mayo:

Medicii sportivi de la Universitatea din Nevada, de exemplu, au examinat dacă întinderea statică timp de douăzeci până la treizeci de secunde întărește de fapt mușchii. Ei bine, rezultatele nu arată nici o slăbire nici măcar treizeci de minute. Sportivii care nu s-au întins deloc au reușit să depună cu 30% mai mult efort. New York Times citează, de asemenea, un medic sportiv la spitalul Lenox Hill din New York, care spune că un sistem nervos care simte întinderea excesivă ca un traumatism din cauza așa-numitei reacții inhibitoare neuromusculare (nerv-mușchi) reduce performanța musculară ca apărare. Ceea ce este și mai ciudat este că, de multe ori, performanța unui mușchi similar pe cealaltă parte este, de asemenea, redusă atunci când o asociem.

Acest rezultat va contrasta cu siguranță cu experiențele subiective ale multor culturisti, care adesea se simt capabili să depună mai mult efort după întindere, iar când își încordează mușchii, cum ar fi înclinarea mai adâncă, pot ajunge mai departe. Cu toate acestea, potrivit cercetătorilor, acest sentiment nu înseamnă că mușchii se contractă mai puternic, ci doar indică faptul că sportivul este obișnuit cu senzația de tensiune.

Intinderea afectează nu numai mușchii, ci și ligamentele. Cercetătorii de la Departamentul de Științe ale Sportului de la Universitatea din Tokyo au folosit imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a monitoriza starea fiziologică a ligamentelor voluntarilor responsabili cu exercițiile de întindere. Conform protocolului, subiecții au furnizat de două ori pe zi timp de opt săptămâni. La sfârșitul experimentului, s-a constatat că ligamentele lor au devenit mai slabe (proprietățile lor elastice s-au îmbunătățit). Într-un alt studiu, un fenomen similar a fost detectat imediat după întindere, astfel încât la momentul antrenamentului, ligamentele subiecților deveniseră într-adevăr mai slabe. Acest lucru poate susține percepția publicului că întinderea reduce riscul de leziuni ale rigidității tendonului.

Cercetătorii de la Departamentul de Fizioterapie de la Universitatea din Gent din Belgia au scris, de asemenea, un articol rezumat cu privire la semnificația prevenirii leziunilor de întindere în revista Sports Medicine, pe baza studiilor disponibile în literatura de specialitate. În rezumat, ei consideră că imaginea care rezultă din studii este foarte contradictorie. Unele experimente s-au încheiat cu un rezultat pozitiv, în timp ce altele foarte similare nu au găsit nicio dovadă a semnificației întinderii. Autorii cred că în sporturile care necesită brusc mult efort, mișcări „explozive” (cum ar fi săritura în înălțime, sprintul), întinderea este importantă. Rolul său este de a crește capacitatea lor de stocare a energiei prin slăbirea tendoanelor. Astfel, forța bruscă nu poate suprasolicita mușchii și tendoanele și poate provoca leziuni. Cu toate acestea, în cazul mișcărilor constante pe termen lung (ciclism, jogging) întinderea nu are un astfel de rol, semnificația sa nu a fost dovedită.

Studiile realizate până în prezent s-au concentrat în general pe întinderea statică (când, de exemplu, ne întindem picioarele și rămânem nemișcați mult timp). Cu toate acestea, există o formă de întindere mai puțin cunoscută, dar, conform unor studii, mai eficientă: întinderea dinamică. Efectele fiziologice ale acestor exerciții sunt diferite de efectele întinderii statice. În loc de o reacție inhibitoare a forței musculare, acestea stimulează răspunsul muscular, crescând flexibilitatea și, astfel, gama disponibilă pentru membre. Un bun exemplu de întindere dinamică este tai chi-ul chinezesc. Mulți fiziologi sportivi preferă întinderea în mișcare, deși ar trebui subliniat faptul că există un consens mic în rândul experților cu privire la modul de a judeca întinderea.