Sindromul Raynaud

Fenomenul Raynaud este o tulburare circulatorie în zona vaselor de sânge mici. Se dezvoltă cel mai adesea din cauza frigului, dar poate apărea și spontan sau sub influența stresului emoțional.

Fenomenul Raynaud se bazează pe reacția fiziologică normală care, la rece, pentru a reduce disiparea căldurii, vasele cutanate se contractă în primul rând la extremități, astfel încât disiparea căldurii scade și temperatura corpului să nu se schimbe. Pe măsură ce curge, pielea degetelor mâinii sau a degetelor de la picioare este rece la atingere, mai întâi palidă, apoi purpurie și, în cele din urmă, roșie. Toate acestea sunt însoțite de dureri severe. Schimbarea culorii se datorează unei tulburări a sistemului nervos autonom. Arterele și venele mici se constrâng (palide), apoi arterele se deschid (stagnare, lipsă de oxigen) și, în cele din urmă, atât arterele, cât și venele se deschid (înroșire, circulație crescută).

Fenomenul real Raynaud nu este foarte frecvent la populație, dar este adesea identificat cu alte tulburări circulatorii. Dacă afectează toate cele patru membre, nu numai iarna, ci și vara, are trei faze, este probabil să indice o boală autoimună sistemică, cel mai frecvent sclerodermie (fenomenul Raynaud secundar sau secundar), dar apare în lupus, sindromul Sjögren, dermatomiozita, artrita reumatoidă, de asemenea în boala mixtă a țesutului conjunctiv sau inflamația pereților vaselor de sânge (vasculită). Formele secundare nu se pot datora numai bolilor autoimune: boală tiroidiană, boală hematopoietică, medicamente (beta-blocante, sulfasalazină, ciclosoprină A), infecții (de exemplu hepatita C virală, boala Lyme), leziuni profesionale (de exemplu vibrații, frig, expunere la vinil).

Fenomenul Raynaud poate apărea singur, chiar și fără boală autoimună. Aceasta se numește forma primară și este mult mai comună decât cea secundară. Cel mai adesea la o vârstă fragedă (