Coloana vertebrală

Întrebare: Coloana vertebrală este principalul pilon de susținere al corpului nostru: este format din 24 de vertebre suprapuse (7 cervicale, 12 dorsale, 5 lombare) și vertebre sacre interconectate și 3-4 vertebrale caudale.

Răspuns:

Are trei curburi fiziologice: lordoză cervicală și lombară (curbură orientată înainte) și cifoză dorsală (curbură orientată înapoi). Datorită curburii gâtului, capul nostru este vertical, în timp ce flexia lombară este legată de dezvoltarea stării și a mersului pe ambele picioare. Forma coloanei vertebrale determină forma întregului corp, dreptatea tinerilor, înclinarea bătrânilor; scolioza apare atunci când este distorsionată, dar poate afecta și perturba funcționarea fiziologică a organelor interne.

spine

Conexiunea flexibilă între vertebrele individuale, care permite mișcările coloanei vertebrale și ajută la prevenirea forțelor externe, este asigurată de articulațiile mici și de discurile dintre vertebre.

Rolul discului intervertebral

Discurile (discul intervertebral, disc pe scurt) sunt strânse între corpurile vertebrale pentru a se asigura că coloana vertebrală, ca un arc comprimat, se află constant într-o stare de tensiune elastică. Fiecare disc este format dintr-un miez elastic gelatinos interior (nucleul pulpos) și un inel fibros care îl înconjoară (fibroză inelară). Nucleul gelatinos interior este deprimat în funcție de mișcarea coloanei vertebrale și convexat pe partea opusă. Acest joc variabil, legat de mișcare, al nucleului gelatinos permite mișcarea vertebrelor, mișcarea coloanei vertebrale.

În același timp, discurile oferă flexibilitate coloanei vertebrale împreună cu ligamentele și mușchii coloanei vertebrale și absorb șocurile, vibrațiile (în timpul săriturilor, mersului etc.) care lovesc coloana vertebrală. Discurile reprezintă 25% din lungimea totală a coloanei vertebrale. În timpul zilei, se aplatizează din cauza încărcăturii (din cauza pierderii de apă), după ce s-au odihnit noaptea, își recapătă grosimea inițială, așa că suntem cu câțiva centimetri mai mari dimineața decât seara.

În spate, legătura dintre vertebre este asigurată de două articulații mici dispuse simetric. Suprafața lor, ca în cazul articulațiilor membrelor, este acoperită cu cartilaj. Forța externă - similară cu funcționarea arcului și a amortizorului - este umezită și umezită în comun de discul intervertebral deformabil și de articulațiile mici.

Coloana vertebrală este ținută pe loc de benzi și mușchi, stabilizată și joacă, de asemenea, un rol în mișcarea trunchiului. Ligamentele principale rulează de-a lungul părților anterioare și posterioare ale vertebrelor, ținând astfel vertebrele ferm împreună. Alte ligamente țin și întăresc articulațiile mici dintre vertebre. „Întreținerea” benzilor necesită mișcare și exerciții regulate, în caz contrar acestea se vor rigidiza și slăbi. Mușchii spatelui și mușchii abdominali asigură mișcări în trunchi în direcții diferite.

O persoană cu piele dreaptă sau un sportiv cu mușchi bine dezvoltați poate vedea în mod clar mușchii de îndreptare a spatelui (coloanei erectile musculare) care se desfășoară de-a lungul coloanei vertebrale. Acești mușchi joacă un rol cheie în flexie și se contractă deosebit de intens atunci când sunt îndreptați, precum și rezistă gravitației. Mușchii abdominali joacă un rol foarte important în postura dreaptă. În timp ce aplică presiune asupra cavității abdominale, acestea echilibrează efectul mușchilor spatelui asupra coloanei vertebrale.

Organele abdominale care ies în afară ca rezultat al mușchilor abdominali slăbiți (cum ar fi un abdomen căzut) trag chiar de coloana lombară în loc să reziste.

Funcționarea coloanei vertebrale la cea mai mică unitate funcțională, așa-numita poate fi ilustrat pe un segment de mișcare (secțiune)

Integritatea ligamentelor care leagă vertebrele este, de asemenea, esențială pentru o funcționare optimă.

Măduva spinării se află în conducta formată din arcele vertebrale, în care fibrele nervoase trec de la creier către toate părțile corpului, conectând corpul nostru ca un fir electric. Lezarea măduvei spinării sau a nervilor care ies din ea poate provoca paralizia mușchilor corespunzători.