Subiect: Hobbitul - Călătorie neașteptată

M-am uitat la el azi și m-am simțit ca niciodată. Mulți oameni dau jos filmul, tot ce primesc este că nu au dreptate. Acest film a fost atât de bun încât nu este adevărat. Am citit lucrarea și a fost aproape complet autentică, uneori chiar și fragmente de text au fost luate din lucrare. Iar părțile plus au fost evidențiate din notele lui Tolkien (nu câteva note lipicioase, ci pagini lungi), astfel încât cei care citesc, dar nu-și amintesc, să nu fie supărați. Nu trebuie să așteptați cartea punct cu punct, totuși doriți să o simțiți citită și să mergeți la cinematograf doar pentru a fi gâfâiți pentru următoarea parte. Actoria este perfectă, animațiile sunt remarcabile și cei care s-ar plânge că eroii ies din situații imposibile în viață și cu răni minore, le-aș spune că acesta este un basm (semi-lung), nu o dramă de familie de urmărit . Oricine dorește încă să vadă răni și un galon de sânge, verificați Die HArd pentru că acolo (dacă trebuie, dacă nu) sângele curge acolo: D. Revenind însă la latura pozitivă, peisajul și muzica sunt fenomenale, Gollam este mai bun ca niciodată și, deși rareori spun asta, 3D este convingător și atrăgător în acest film. POT RECOMANDA DOAR. Este un antecedent demn al trilogiei, iar pentru cei care au considerat-o puțin sălbatică, acest punct va fi satisfăcător pașnic și plin de evenimente.

HOBBIT pentru totdeauna!: D

ui.: da și nu uita pe nimeni: OBLIGATORIU 3D.

„Ați putea scrie pagini despre încurcături logice, de exemplu, dacă Gandalf poate suna pe Griffin în câteva minute, atunci pentru numele lui Dumnezeu nu a făcut-o la începutul filmului”.

Nu „Griffins”, ci vulturi uriași. Este în regulă dacă nu îți place filmul, dar măcar încearcă să pretinzi că ai acordat atenție în timp ce vizionezi filmul.

„Am reușit să selectez câțiva„ pitici ”dintre care aș fi putut vomita, dintre care aș fi putut râde și care le-a adus rușine piticilor din lumile Tărâmurilor Uitate, Dragonlance și Ynev. Mai ales cea mai tânără praștie cu capul alungit, care ar fi numărat de acasă. plus piticul de porc de 3 tone, care deja se întreabă că se poate mișca, nu se poate lupta. L-aș fi putut imagina mai ales în Marea Pierdere în Greutate, nu aici. "

Să începem de aici că Tărâmurile Uitate, Dragonlance și Yname nu pot fi menționate pe aceeași pagină cu lumea lui Tolkien. Pur și simplu nu merită în valoare literară.
În al doilea rând, acei pitici „mizerabili” „selectați” sunt redactați în mod similar în hobbit: Kili și Fili sunt pitici curajoși și nebuni față de curajoși, iar „piticul porc de 3 tone” este Bombur, care este deja teribil de gras în hobbit, deci se mișcă din greu, deci uneori suferă în mod normal de provocări. Deci, în cazul lor, ai putea să te plângi lui Tolkien, dar nu merită, sunt la fel de buni ca și ei.

(Spoiler)
Ei bine doamnelor și domnilor:

Trebuie să fiu de acord pe deplin cu vorbitorul anterior. Eram destul de sceptic în ceea ce privește filmul, pentru că personal urăsc mizeria americană în care cei buni îngrămădesc relele super puternice care, dintr-un anumit motiv, după ce au sosit cele bune (pentru că până atunci, totul era extrem de inteligent și super conceput), deci gafele strategice sunt făcute pentru a face picioarele unui om aproape în lacrimi.

În afară de cele de mai sus, filmul chiar mi-a depășit așteptările. Întregul lucru a fost îngrozit de orele de conversații inutile și plictisitoare pe care le vedem într-un maxim al unei serii de război familial venezuelean de 800 de părți. Există scene (întinse, desigur, ca aluatul de strudel) care nici măcar nu există în carte, se pare, după miracolele sale, producătorii au găsit notele pierdute ale lui Tolkien.

O astfel de scenă de ex. când apare Galadriel, tocmai aici am început să-mi fac griji că Snowball și cei șapte pitici au sărit peste poveste. A rămas doar Legolas, prințul blond.

Și în selecția personajelor, se pare - toată lumea a fost liberă după ciuperci Saruman. Am reușit să selectez câțiva „pitici” dintre care aș fi putut voma, dintre care aș fi putut râde și care au adus rușine piticilor din lumile Tărâmurilor Uitate, Dragonlance și Ynev. Mai ales cel mai tânăr, slingshot alungit, care ar fi fost exilat chiar și dintr-o casă de acasă, plus piticul de porc de 3 tone, care deja se întreabă că se poate mișca, nu se poate lupta. Mi-aș fi putut imagina cel mai mult în Marea Pierdere în Greutate, nu aici.

Mai mult, în timpul filmului, protagoniștii cad din locuri și sunt pe cale de dispariție în locuri în care Superman s-ar fi rupt deja în pulbere, în timp ce eroii noștri „iubiți” scapă fără să se zgârie.

Și iată Hobbitul. Radagast, care are o autoritate considerabilă în carte. În film, au fost degradate până la carne de vită scăpată dintr-o casă dili cu părul în jos de o pasăre imensă. Chiar dacă ceea ce era pe capul păsăriței și nu a uitat doar să te spele pe păr după ce ai capturat un porno gay gang-bang.

S-ar putea scrie pagini despre încurcături logice de ex. dacă Gandalf poate suna pe Griffins în câteva minute, pentru numele lui Dumnezeu, nu a făcut-o la începutul filmului.

Aș putea continua, dar a fost și mult. Pentru a rezuma, Hollywood râde de gura tuturor, țipând din film că singurul scop era să obțină profit și să nu creeze ceva permanent frumos. Nu aș fi fost surprins dacă contorul de dolari bifează în colțul din stânga sus. Ei prind complet lumea frumoasă și frumusețea primelor trei părți, distrugând personajele, de ex. Saruman, care aici pare a fi doar un bătrân ofilit și nu un Mage puternic.

Știu că nu mă voi uita la următoarele două chiar dacă vor plăti pentru asta.