Test de laborator; latok - Dr.

Totuși, nu este nici o problemă dacă pacientul înțelege ceva din numeroasele numere. Mai ales pentru că le este mai ușor pacienților să pregătească întrebări către medic și să nu trebuiască să mediteze în timpul tratamentelor sau să-și amintească acasă ce nu au întrebat, ce să discute cu medicul data viitoare sau ce anume au auzit.

De aceea, cred că este bine să enumerăm semnificația diferitelor rezultate.

Rezultatele testului de urină:

Acetonă: Acetona din urină prezintă o tulburare a metabolismului zahărului. Nivelurile sale cresc în principal în condiții de foame, cum ar fi diabetul sau alcoolismul. Valoarea sa normală este sub 50 mg/l după un post peste noapte.

Bilirubina (BI): Se utilizează în diagnosticul bolilor asociate obstrucției biliare. Primul produs descompus al hemoglobinei în celulele roșii din sânge este bilirubina neconjugată (bilirubina indirectă), care este convertită în bilirubină conjugată (bilirubina directă) în ficat. În timp ce primul nu este deloc excretat de rinichi, acesta din urmă este excretat la aprox. 1% este excretat în urină, restul este excretat în bilă prin ficat, apoi transformat în intestin și parțial absorbit. Valoarea sa normală este sub 7-8 µmol/l.

Calciul (CA): Se poate determina cantitatea de calciu excretată în urină într-o zi. Se utilizează atunci când se suspectează pietre la rinichi. Valoarea normală este de 100-300mg/zi.

Greutatea specifică (Fs): Este utilizat pentru a evalua capacitatea rinichilor de a se concentra și de a detecta orice substanță anormală din urină. Greutatea specifică mică se referă la urina diluată (atunci când se consumă multe lichide), în timp ce greutatea specifică ridicată se referă la urina concentrată (când este sete). Valoarea sa normală este de 1001-1030 g/l.

Glucoză: Se utilizează pentru a determina nivelul zahărului din sânge, nivelurile ridicate indicând diabetul. Valoarea sa normală este de 0 mmol/l.

Leucocit: Indică inflamația tractului urinar, a prostatei sau a rinichilor. Valoarea normală este sub 10 celule albe din sânge/microlitru (µl).

Lipaza: Se utilizează în diagnosticul inflamației pancreasului. Enzima lipazei este produsă în pancreas și descompune grăsimile din intestin. Apare în cantități mai mari în sânge numai atunci când pancreasul este deteriorat. Valoare normală 40-240 UI/l (unități internaționale/litru).

Microalbumină (MAU): Este folosit pentru a detecta afectarea rinichilor la diabetici. Valoarea sa normală este sub 30 mg/l.

Nitrit: Indică prezența bacteriilor în urină. Valoare normală: urina nu conține în mod normal nitriți.

Efect chimic (PH): Măsoară activitatea chimică a urinei, adică aciditatea-alcalinitatea acesteia, și este utilizată pentru a determina infecția bacteriană. Valoarea sa normală este cuprinsă între 4,5-8,5 PH și valoarea sa depinde și de dietă.

Proteine (Prot.): Nivelurile ridicate de proteine pot fi un semn al bolilor renale. Valoarea sa normală este de aproximativ 75 mg/zi, valoarea de 150 mg/24 ore poate fi deja considerată anormală.

Hormonul paratiroidian (hormonul paratiroidian, PTH): Este utilizat pentru a detecta tulburările metabolismului calciului și fosforului. Valoarea normală este de 10-65 pg/ml.

Urobilinogen (UBG): Pentru depistarea tulburărilor obstructive biliare, a tulburărilor de epilare a eritrocitelor și a tulburărilor hepatice. Valoarea sa normală este sub aproximativ 17 µmol/l.

Sânge de urină: Se referă la boli ale tractului urinar, prostatei sau rinichilor. Valoarea sa normală este sub 1000 de celule roșii din sânge/ml.

Acidul vanilină-migdale (VMA): Se efectuează atunci când se suspectează o tumoare care produce hormoni suprarenali (adrenalină, noradrenalină). Valoarea sa normală la adulți este de 3,3-6,5 mg/24 ore.

Rezultatele testelor de sânge:

Alfa-1 antitripsină (AAT): Alfa-1-antitripsina este o proteină circulantă cu niveluri scăzute care indică boli pulmonare și hepatice. Valoarea sa normală depinde de metoda utilizată în laborator.

Determinarea grupei sanguine (AB0): Se efectuează în toate cazurile în care pacientul poate avea nevoie de sânge în timpul procedurii.

Hormonul adrenocorticotrop (ACTH): Este folosit pentru a detecta disfuncția suprarenală. Valoarea sa normală este sub 1,1-13,3 pmol/l pentru prelevarea de sânge dimineața (8-9 ore) și 2,2 pmol/l pentru prelevarea de sânge pe timp de noapte (24 de ore).

Fetoproteine alfa în sarcină (AFP): Proteina fetală, al cărei nivel poate crește sau scădea în cazul mai multor tulburări de dezvoltare. Valoarea sa normală depinde de vârsta sarcinii și este întotdeauna determinată de laboratorul respectiv.

Alanin aminotransferaza (ALT, SGPT): Este utilizat pentru a detecta și analiza bolile hepatice și leziunile hepatice. Valoarea normală este de 10-35 UI/l (unități internaționale/litru).

Amilaza: Se utilizează pentru a diagnostica inflamația acută a pancreasului. Valoarea normală este 70-200 UI/l (unități internaționale/litru)

Anticorp anti-nuclear (ANA): Testul ANA caută autoanticorpi care sunt crescuți în bolile autoimune. Bolile autoimune se bazează pe faptul că sistemul imunitar consideră că celulele din propriul corp sunt străine din motive necunoscute și declanșează un răspuns imun împotriva acestora. ANA este unul dintre anticorpii produși în bolile autoimune. Valoarea sa normală este negativă, ceea ce înseamnă că nu poate fi detectată în sânge.

Anti-dsDNA, anti-dsDNA: Anticorpii produși împotriva nucleului sunt denumiți în mod colectiv ANA, dar un număr de anticorpi se disting în cadrul acestuia, iar unul dintre cei mai importanți dintre aceștia este anticorpul cu ADN dublu catenar (Anti-dsDNA). Valoarea normală depinde de metoda utilizată în laborator.

Anti-HBc: Se efectuează atunci când se suspectează hepatită acută. Anticorp produs împotriva proteinei nucleului intern al virusului hepatitei B, ale cărui niveluri ridicate sunt indicative ale unui răspuns imun la infecția virală.

Anti-HBs: Anticorpii produși împotriva proteinelor de suprafață ale virusului hepatitei B, ale căror niveluri ridicate indică un răspuns imun la infecția virală. Anti-HB apar după o reducere a simptomelor clinice și rămân detectabile de-a lungul vieții, indicând debutul infecției.

Rezistența APC (FVL, mutație Leiden, rezistență la proteine activate): utilizat pentru a detecta fundalul genetic al predispoziției trombotice.

Timp de tromboplastină parțială activată (APTI): Arată funcția unuia dintre sistemele enzimatice care reglează coagularea sângelui. O valoare mai mică poate fi asociată cu o coagulare crescută a sângelui, în timp ce o valoare mai mare poate fi asociată cu sângerarea. Valoarea sa normală este de 30-40 de secunde.

Calciu: Este folosit pentru controlul metabolismului calciului. Valoarea sa normală este de 2,2-2,6 mmol/l pentru calciu total și 1,0-1,2 mmol/l pentru calciu ionizat.

Antigen embrionar Carcino (CEA): O proteină care este detectabilă în concentrații mari la adulți în cancerul de colon, ciroza severă și alte boli se găsește, de asemenea, în mod normal la făt. Valoarea sa normală este 0-2,5 ug/l.

Creatin kinază (creatin fosfokinază, CK, CPK): Activitatea acestei enzime în mușchi este crescută atunci când mușchiul scheletic sau mușchiul inimii este deteriorat. Acesta poate fi rezultatul mai multor boli (infarct miocardic, miozită, arsuri etc.). Valoarea normală este de 17-150 UI/l (unități internaționale/litru) pentru bărbați și 10-80 UI/l pentru femei.

Creatin kinază MB (creatin fosfokinază MB, CK-MB, CPK-MB): Indică deteriorarea mușchiului inimii, o creștere a activității enzimei indică o consecință a unui atac de cord. Valoarea normală este de 8 UI/l (unități internaționale/litru).

Nivelul de clorură serică (Cl): Este folosit pentru a evalua compoziția ionică a corpului. Abaterile pot indica modificări ale conținutului de apă, pH-ului sau compoziției ionice în afecțiunile cardiace, pulmonare sau renale. Valoarea sa normală este de 98-106 mmol/l.

Creatinină (Crea, Cre): O substanță găsită în mușchi, produsul descompus al creatinei. Deoarece trece exclusiv prin rinichi, nivelurile sale din sânge sunt un indicator al funcției renale. Valoarea sa normală este de 53-133 µm/l.

Proteina C reactivă (CRP): Această proteină este de fapt un produs secundar al activității celulelor imune: nu provoacă singură o problemă, ci mai degrabă poate fi considerată doar un indicator general și eficient al inflamației. Dacă prindem o infecție, nivelul CRP va fi ridicat pe măsură ce celulele imune se luptă împotriva inflamației. Valoarea sa normală este sub 8 mg/l și la nou-născuți sub 15 mg/l.

Crioglobuline, crioglobuline (CRYO): Este folosit pentru a diagnostica inflamația vaselor de sânge mici de origine autoimună. Valoarea sa normală este sub 0,12 mg/dl.

D-dimer: Nivelurile crescute indică o coagulare crescută a sângelui și, prin urmare, sunt o indicație a bolilor asociate cu cheaguri de sânge. Valoarea sa normală este sub 0,8.

Bilirubină directă: Unul dintre produsele de descompunere și nivelurile de vopsea din sânge pot fi crescute în cazurile de ciroză, hepatită, ficat gras, cancer la ficat, obstrucție biliară, calculi biliari și boli pancreatice. Valoarea sa normală este sub 7 µmol/l (4 mg/l).

Feritină: Măsoară rezervele de fier ale corpului, iar în deficiența de fier, nivelul său scade. Este crescut în inflamație, cancer și leziuni hepatice. Valoarea sa normală este de 4-161µg/l la femei și de 16-300µg/l la bărbați.

Fier (FE): Este o componentă importantă a proteinei purtătoare de oxigen din sânge, hemoglobina. În deficitul de fier, se dezvoltă anemia și scade capacitatea de transportare a oxigenului din sânge. Valoarea sa normală este de 12-31 μmol/l (65-175 mg/dl) la bărbații adulți și de 9-30 μmol/l (50-170 mg/dl) la femeile adulte.

Fructozamina: Determină nivelurile de proteine din sânge la care a fost atașată glucoza pentru a determina tratamentul adecvat pentru diabet. Valoarea sa normală este de 2-3 mmol/l.

Nivelul de tiroxină liberă (FT4): Hormonul produs de glanda tiroidă este unul dintre indicatorii funcției sale. Este ridicat pentru hipertiroidism și scăzut pentru hipertiroidism. Valoarea sa normală este de 9-24 pmol/l.

Numărul de celule albe din sânge (numărul fvs, FVS, WBC): Celulele albe din sânge sunt membre ale sistemului de apărare al corpului, produse în măduva osoasă, care circulă în sânge și limfatice. Sarcina lor este de a distruge substanțele străine (bacterii, viruși). Valoarea normală este de 4300 până la 10800/ml.

Gastrină: Se numesc stomacul și intestinul subțire Un hormon produs de celulele sale G care crește secreția acidă din stomac. Valoarea sa crește în tumorile gastro-intestinale. Valoarea sa normală este sub 300ng/l.

Gamma-glutamil transpeptidază (GGT, y-GT): Este utilizat pentru diagnosticarea și monitorizarea bolilor hepatice. Valoarea normală este sub 50 UI/l (Unități internaționale/L).

Hormonul de creștere (GH): Este eliberat din hipofiza și cel mai important efect al său este de a stimula creșterea. În copilărie, nivelurile sale scăzute duc la creșterea piticului, iar supraproducția are ca rezultat o creștere imensă. Valoarea normală este 0-5 ug/dl.

Glucoză: Glucoza este combustibilul pentru celule. Celulele pot absorbi glucoza circulantă în prezența insulinei. Nivelurile crescute de glucoză indică diabetul. Valoarea sa normală este de 3,9 până la 5,6 mmol/l.

Haptoglobina: Este produs de ficat și este o proteină care se găsește în sânge. Este folosit pentru a detecta prezența bolilor asociate cu dezintegrarea globulelor roșii. Valoarea sa normală este de 400-3360 mg/l.

Antigenul HBs (HBs-Ag): Inflamația hepatică infecțioasă de tip B ajută la detectarea precoce a bolii. Detectează proteina de suprafață a virusului, adică nivelul său ridicat este un indicator al infecției virale acute. Valoare normală: nu se găsește în sânge în stare normală.

Coriogonadotropină umană, gonadotropină corală umană (HCG, β-HCG): Este produs în placentă la femeile însărcinate, dar poate fi detectat și în cantități mari în sângele unor tumori la femeile care nu sunt însărcinate. Valoarea sa normală este mai mică de 10 U/l la bărbați și la femeile care nu sunt însărcinate. La femeile gravide, 20 U/l la 10-12 zile după ovulație, iar apoi valoarea sa se dublează continuu.

Hematocrit (HCT, HTK): Arată raportul volumic al constituenților solizi din sânge (globule roșii, globule albe, trombocite). Valoarea normală este de 45-51% pentru bărbați și 37-48% pentru femei.

Colesterol total: Acesta este raportul dintre grăsimile din sânge, care se găsesc în proteinele care sunt utilizate pentru a muta grăsimile și colesterolul în organism. Din motive de simplitate, ne referim acum la fiecare dintre acestea drept colesterolul general. Acestea includ LDL (lipoproteine cu densitate mică) și HDL (lipoproteine cu densitate mare). În mod ideal, nivelul colesterolului este de aproximativ 120-140 mg/dl.

Colesterol HDL (HDL, HDL-C): Un tip de lipoproteină care ajută la transportul grăsimilor din părți mai îndepărtate ale corpului către ficat. Ficatul joacă un rol central în procesul digestiv. Alimentele absorbite din intestine intră în ficat pentru a fi procesate de acest organ, apoi distribuite în diferite zone ale corpului și apoi returnate în același loc pentru reprocesare. Ultimul pas în procesul de distribuție, adică pentru a returna alimentele în ficat, necesită molecule de transport precum HDL. HDL este considerat în general colesterol „bun”, deoarece ne ajută să ne curățăm venele și arterele transportând grăsimile înapoi în ficat. Nivelurile scăzute cresc riscul de ateroscleroză, atac de cord și accident vascular cerebral. Valoarea normală este peste 0,9 mmol/l.

Colesterol LDL (LDL, LDL-C): LDL îndeplinește exact funcția opusă HDL, deoarece distribuie grăsimile în diferite părți ale corpului. Energia necesară menținerii mușchilor, materiilor prime ale membranei celulare și acizilor grași Omega-3 care alcătuiesc creierul nostru, sunt transportate de LDL în anumite părți ale corpului. LDL este adesea denumit colesterol „rău”. Valorile crescute cresc riscul de ateroscleroză, infarct miocardic și accident vascular cerebral. Valoarea sa normală este sub 5,2 mmol/l.

Hemoglobină, hemoglobină (HGB): o moleculă care transportă oxigen în sânge, un colorant găsit în celulele roșii din sânge. Când cantitatea scade, se dezvoltă anemie. Valoarea sa normală este de 130-180 g/l la bărbați și 120-160 g/l la femei.

Hemoglobina A1c: Această valoare arată cât de mult zahăr se lipeste de celulele roșii din sânge. Deoarece celulele roșii din sânge sunt înlocuite la fiecare 120 de zile, această valoare oferă informații despre nivelul zahărului din sânge în acest timp. O modificare de 1% a A1c reflectă o modificare a nivelului mediu al glicemiei de 1,67 mmol/l. De exemplu, 6% A1c corespunde unui nivel mediu al glicemiei de 7,5 mmol/l, în timp ce 9% A1c corespunde unui nivel mediu al glicemiei de 13,5 mmol/l. Cu cât nivelul A1c este mai aproape de 6%, cu atât este mai adecvată setarea glicemiei. Cu toate acestea, pe măsură ce nivelurile A1c cresc, crește și riscul de complicații.

Homocisteină: Un aminoacid care este alcătuit din metionină din organism și care, în mod normal, se descompune rapid din nou. Nivelurile ridicate din sânge cresc riscul bolilor cardiovasculare. Valoarea sa normală este de obicei sub 14 µmol/l.

Acid uric: Unul dintre produsele de descompunere a compușilor purinici care alcătuiesc acizii nucleici, este excretat prin rinichi și excretat în urină. La niveluri ridicate, acidul uric precipită în articulații și poate provoca o reacție inflamatorie, aceasta este guta. Valoarea normală este de 30-70 mg/l (0,18-0,42 μmol/l).

Bilirubină indirectă: Unul dintre produsele de degradare a vopselei de sânge, nivelul său ridicat, indică o dezintegrare crescută a celulelor roșii din sânge și a bolilor hepatice. Valoarea sa normală este sub 10 µmol/l (6 mg/l).

Potasiu (K): Oferă informații importante despre echilibrul fluidelor, efectele hormonale și eficacitatea terapiei utilizate. Valoarea sa normală este de 3,5-5,0 mmol/l.

Uree, azot ureeic, uree (CN, CN): Produsul descompunerii aminoacizilor, care este excretat de rinichi. Nivelurile crescute indică de obicei insuficiența renală. Valoarea normală este de 8-20 mg/dl (3-7 mmol/l).

Lactat dehidrogenază (LDH): Utilizat pentru a analiza amploarea și evoluția unei boli care implică moartea țesuturilor (infarct miocardic, hepatită, creșterea tumorii, leziuni musculare). Valoarea normală este de 200-400 UI/l (unități internaționale/litru).

Volumul celulelor roșii din sânge, volumul mediu al celulelor (MCV, volumul RBC): Valoarea calculată pe baza numărului de celule roșii din sânge este utilizată pentru a identifica și determina cauzele anemiei. Valoarea normală este de 80-100 fl.

Methemoglobina (MetHb): Este folosit pentru a detecta daunele cauzate de substanțele toxice. Nivelurile ridicate reduc capacitatea sângelui de a transporta oxigen, ducând la o lipsă de oxigen în organism. Normal este mai mic de 1% din concentrația totală de hemoglobină.

Magneziu (Mg): Se utilizează pentru a detecta nivelul ionilor de magneziu liberi din sânge. Valoarea sa normală este 0,75 -1,25 mmol/l.

Sodiu (Na): Arată concentrația ionilor de sodiu din sânge. Este utilizat pentru examinarea generală a echilibrului fluidului și sării din organism. Valoarea sa normală este de 135-145 mmol/l.

Amoniu (NH4 +): Măsoară cantitatea de ion de amoniu din sânge. Valorile crescute indică insuficiență hepatică sau boli hepatice severe. Valoarea sa normală este de 150-550 µg/l la bărbați și 100-450 µg/l la femei.

Sarcina de glucoză, testul oral de toleranță la glucoză (OGTT): Se utilizează pentru a detecta diabetul asimptomatic sau o afecțiune preexistentă (toleranță redusă la zahăr). Valoarea normală este sub 11,1 mmol/l.

Bilirubina totală: Produsul de descompunere al colorantului din sânge, nivelurile crescute indică o degradare crescută a globulelor roșii, boli hepatice sau obstrucție biliară. Valoarea sa normală este sub 17 μmol/l (10 mg/l).

Timp de protrombină (PI): Este folosit pentru a testa coagularea sângelui. O valoare mai mică poate duce la creșterea coagulării sângelui, o valoare mai mare poate duce la sângerare. Valoarea normală este de 11-15 secunde.

Fosfat (P, PO4): Se folosește pentru a determina concentrația de ioni fosfat în sânge. Poate indica prezența bolilor osoase, renale și hormonale. Valoarea sa normală este de 0,9-1,4 mmol/l.

Prolactină (PRL): Hormonul produs de glanda pituitară. Nivelurile crescute pot indica o tumoare producătoare de hormoni în glanda pituitară, dar poate fi și o cauză a infertilității. Valoarea sa normală este sub 15 ug/ml la femei și sub 10 ng/ml la bărbați.

Peptida natriuretică atrială de tip B (ProBNP): O proteină găsită în sânge care este produsă atunci când celulele musculare ale inimii sunt stimulate. Este folosit pentru a detecta insuficiența cardiacă. Valoare normală Creată de: Admin Normal