Textele budiste sau de ce sunt dificil de tradus?

budiste

Fragment dintr-un material de conferință:

Orice lucru care este mișcat de un scop nobil este extrem de dificil. Traducerea este o activitate în care traducătorul caută să prezinte importanța anumitor texte sau scrieri în limba sursă, semnificația conținutului său într-o limbă nouă. Dar aceeași idee sau predare poate fi transferată la același nivel de la o limbă la alta?

Traducerile literare cresc riscul distorsionării sensului textual. Cu toate acestea, cei care încearcă să transmită semnificația originală a textului pot fi, de asemenea, ușor prinși. Are traducătorul suficiente cunoștințe pentru a dezvălui bogăția și nuanțele sensului original al textelor păstrate în sanscrită și pali? Traducerea implică înțelegerea treptată și plasarea în cuvinte a textului original, reformularea acestuia în limba țintă dată. Are traducătorul instrumentele potrivite pentru a face acest lucru?

Pe baza întrebărilor de mai sus, traducerile făcute din sanscrită/pali și texte budiste tibetane pot fi împărțite în patru grupuri. Grupurile sunt strâns legate de mediul social și cultural al traducătorilor și de epoca istorică în care au lucrat.

Eu. Traducerile din primul grup au fost făcute într-un moment în care subcontinentul indian era încă un imperiu colonial.

În acest moment, traducerile de texte budiste erau făcute de convertiți, dar cel puțin cei aflați sub influența idealurilor creștine. Deși este lăudabil că s-au angajat să traducă texte din alte religii, este de asemenea clar că în lucrarea lor Percepția creștină reflectat. Ei au înțeles budismul atât de mult cât ar putea fi interpretat dintr-o perspectivă creștină. Traducerea lui Kernus Lotus Sura (Saddharmapundarīka) este cel mai bun, mai exact cel mai prost exemplu al acestei practici de traducere. În acest sens, el a returnat conceptul budist al plăcerilor senzuale direct din Biblie cu termenul prosperitate/bogăție/lux. Prin echivalarea constantă a conceptelor de moarte creștină și nirvana budistă, el a înțeles complet una dintre învățăturile esențiale ale budismului.

Traducerile textului lui Rhys David din surse din Pali sunt alte exemple de practici de traducere specifice vârstei. În ciuda tuturor argumentelor contrare, el credea că Buddha a învățat existența sufletului.

Unii autori cu o practică de traducere insuficientă au introdus termeni care relevă lipsa subiectului. Expresia lui Waddell despre lamaism este o bună ilustrare a prejudecăților creștine. Waddell a petrecut mult timp în Tibet și a înțeles destul de bine budismul, totuși, revenind într-un mediu creștin, s-a adaptat prejudecăților. În cartea sa, formulată conform viziunii creștine asupra lumii.

II. În a doua fază a traducerilor budiste, influența creștină a fost înlocuită treptat de marxism.

În timp, aceasta înseamnă prima jumătate a secolului XX. Traducătorii de la acea vreme erau în mare parte sub influența lui Kant. Cu toate acestea, aplicarea conceptelor și teoriilor kantiene nu a ajutat la înțelegerea conținutului adevărat și a scopului textelor budiste. Trăind direct din metafizica kantiană, Stcherbatsky folosește în mod constant termenul „lucru în sine” ca echivalent al adevărului absolut sau ultim. Este destul de îndoielnic în ce măsură acest adjectiv este potrivit pentru redarea semnificației termenilor budisti paramārtha sau tathatā.

Un alt filosof occidental, Berkely, a fost primul care a sugerat acceptarea existenței numai a conștiinței budiste; pentru existența unui episcop creștin, el a vrut să demonstreze că nimic nu există în afara voinței lui Dumnezeu și, în consecință, Dumnezeu trebuie considerat ca proiectantul suprem. Contrar presupunerilor anterioare, mulți gânditori budiști contemporani au recunoscut abia recent diferența dintre filozofii budisti, cum ar fi Asanga și, respectiv, Vasubandhu. printre atitudinile filosofilor idealiști occidentali.

III. Pe baza muncii traducătorilor occidentali, se poate spune că a treia fază durează de la mijlocul secolului al XX-lea până în prezent.

În noua abordare, învățăturile psihologiei occidentale, în special Freud și Jung, au ieșit în prim plan în traducerile și explicațiile textului budist. Pentru a facilita traducerea textelor budiste în limba engleză, ideea relativismului lingvistic, reprezentată în principal de Wittgenstein, a apărut ca o nouă tendință. Nenumărați traducători budiști contemporani au aplicat pe scară largă teorii și concepte derivate din psihologia modernă occidentală și relativismul lingvistic. Cel mai evident exemplu al acestor noi efecte este Guanther, dar există nenumărați traducători în afară de el.

Segmentarea se bazează astfel pe recunoașterea faptului că traducerile sunt influențate semnificativ de fundalul traducătorilor, indiferent dacă sunt expresii și teorii ale creștinismului sau una dintre școlile filozofiei occidentale. Rezultatul este o denaturare a mesajului original, autentic al lui Buddha, într-o măsură mai mare sau mai mică, dar inevitabilă.

Problema nu este doar cu traducătorii textelor originale budiste în limba engleză.

Altele similare apar atunci când se fac traduceri în chineză. Abordarea taoistă și, într-o măsură mai mică, confuciană a influențat și traducerea și interpretarea textelor budiste, iar semnificația lor a fost sever distorsionată în unele cazuri.

Cum au fost, deci, textele budiste traduse din sanscrită în tibetană? Remarcabila acuratețe a traducerilor tibetane a textelor budiste se datorează probabil faptului că Tibetul a fost destul de nedezvoltat în secolele VIII-IX și nu a avut practic nicio tradiție spirituală matură. Se poate spune că spațiul spiritual a primit gândurile și conceptele găsite în textele budiste. Cu alte cuvinte, traducătorii tibetani au putut să traducă și să interpreteze texte budiste prin ochelari care nu au fost ascunși de prejudecățile lor spirituale anterioare.

ARC. Tendința de astăzi este mai încurajatoare.

Traducătorii contemporani, indiferent dacă lucrează cu profesori tibetani sau singuri, cunosc bine sursele literare tibetane, ceea ce reprezintă o garanție a înțelegerii corecte. Eforturile lor, în unele cazuri, duc în mod evident la traduceri literare care, întrucât cititorul mediu englez nu se află acasă în limba originală, sunt dificil, dacă este posibil, de înțeles. Această a patra etapă a practicii de traducere este pătrunsă de un nou spirit de obiectivitate și respect pentru tradiția literară și orală budistă tibetană originală. Cei care acționează în acest spirit pot fi văzuți ca reprezentanți adevărați, legitimi ai tradiției.

Sunt pe deplin de acord cu declarația lui Dzongsar Jamyang Khyentse Rinpoche la conferință conform căreia, după zilele glorioase ale îndepărtării îndelungate a regilor și patronilor Dharma, este imposibil să forțăm orice linii directoare și considerații pentru traducerea cuvintelor lui Buddha. Sunt conștient că Rinpoche exprimă acest lucru din cauza preocupării sale pentru supraviețuirea Dharma Buddha pur în lumea modernă. Știm că cuvântul cheie pentru atingerea obiectivului conferinței este lucrul împreună. De aceea, permiteți-mi să fac afirmația mult prețuită, exprimându-mi sentimentele de multă vreme, că Sgra-sbyor-bam-po-gnyis-pa este ceea ce este extrem de necesar astăzi.

Această conferință unică este ocazia perfectă de a începe astfel de lucrări. Nu văd niciun motiv pentru care nu s-ar putea ajunge la un acord cu privire la o metodologie pentru a compila o cantitate atât de mare de muncă.

Acesta va fi adevăratul reper prin traduceri.

Fragment din „Originea dependentă, învățătura budistă a cauzei” (Miklós László Pap, 2009, Lunarimpex). din carte:

Problema monotoniei și diversității în practica de traducere maghiară a textelor budiste este închisă, chiar dacă temporar, de următoarea citată (traducere budistă: probleme și perspective, Ed.: Doboom Tulku, Wisdom Books, 1995):

„Puterea intelectului trebuie, desigur, să primească o cale liberă pentru a dezlega bogăția de sens și nuanțele de semnificație ale unor astfel de expresii evazive, cu sens profund. Cu toate acestea, traducerea unui singur termen sanscrit sau tibetan într-o duzină de moduri diferite va crea, cred, mai multă confuzie și confuzie și va reduce șansele de înțelegere a termenului. ”

Gravitatea specifică a citatului poate fi cu adevărat măsurată numai cu cunoștințele biografiei incomplete a autorului.

Doboom Tulku s-a născut în 1941 în Tibet. Pregătirea sa a început la vârsta de șapte ani la Mănăstirea Dhargye prin memorarea manuscriselor budiste. De la vârsta de doisprezece ani - Tibet până la ocupația chineză din 1959 la mănăstirea Drepung și apoi în India - a studiat filosofia budistă. În 1972 a primit o diplomă în geshe-acharya. Din 1973, este cercetător la Biblioteca textelor și manuscriselor tibetane (Dharamsala) însărcinat cu organizarea scrierilor. Participă la traducerea și editarea de texte importante. Din 1981, Preasfinția Sa este directorul Casei Tibetului la Centrul Cultural Dalai Lama (New Delhi). În 1999, a fost numit profesor onorific de budism la Universitatea Buddha Mahachulalongkorn din Bangkok.

În același articol, autorul ridică întrebarea cât de util ar fi înființarea unei echipe de traduceri de profesori budiști excelenți sub îndrumarea Sfințeniei Dalai Lama, cu scopul de a traduce Mahàvyutpatti în engleză [1], pe care speră ar ajuta la rezolvarea confuziei cauzate de traducerea vizată a termenilor marcați cu un singur cuvânt în limba originală într-o multitudine de termeni.

[1] Este o altă chestiune că comentariul de mai sus al lui Doboom Tulku este probabil relevant doar pentru extensia lui Mahàvyutpatti (Dicționarul substantivelor budiste din secolul al IX-lea), deoarece există o traducere în engleză a dicționarului! Opera lui Sándor Kőrösi Csoma este greu cunoscută în Ungaria, datând din 1834. (Sanscrit - Tibetan - Vocabular englezesc. Fiind o ediție și traduceri ale Mahàvyutpatti de Alexander Csoma de Körös. În: Lucrări colectate ale lui Alexander Csoma de Kőrös, Volumele 1–4, editat de József Terjék, Budapesta, Akadémiai Kiadó, 1984.) Traducere în maghiară - ai de spus? - bineînțeles că nu există.