Arta iertării

Iartă cel mai greu lucru din lume! Ce înseamnă să ierți? Să ierți, să uiți ce ți-au făcut? Te prefaci că nu s-a întâmplat? Să te comporti ca înainte?

Explicați comportamentul persoanei și dați-i dizolvarea? Iertarea este un har față de celălalt? Ești bun cu inima, deci îi ierți pe ceilalți dacă te rănesc? Iertarea este un sentiment înălțător? Nu vrei conflicte, deci ai prefera să ierți? Iertarea este un gest moral? Care credeți că este adevărat pentru a defini cuvântul iertare? Dacă ai ales cu adevărat dintre acestea, ești pe o cale greșită. Nimic din toate acestea nu este iertare!

Iertarea este dizolvarea ta.

Când iertați, tăiați legătura care vă leagă de problema specială care vi s-a întâmplat. Nu te îndepărtezi de persoana respectivă, ci de sentimentul că există o insultă în inima ta, ești furios, te simți umilit sau ești doar vulnerabil. Este posibil să nu fiți în contact cu acea persoană după iertare, deoarece nu vor exista căi comune, dar iertarea este totuși necesară pentru a nu duce mai departe problema.

Iertarea este eliberarea ta.

De acum înainte, nu vă mai gândiți de ce v-au făcut asta. Nu vă puneți întrebări și răspunsuri imediat. Nu mesteci ce s-a întâmplat și de ce? Nu dai vina pe nimeni. Nu tu însuți. Mintea ta nu se învârte în mod constant în jurul acestui lucru. Nu vă mai ocupă energia și timpul. Te eliberezi de o povară mare care ți-a cântărit sufletul, gândurile, dar poate chiar comportamentul. De fapt, trebuie să fi influențat comportamentul tău! Nu puteai să-i vorbești celuilalt așa cum ai făcut-o înainte, deoarece insulta nu te-a lăsat. Gândul la răzbunare s-a învârtit și în capul tău, unde ai putea împinge vocea de ajutor a creșterii sau personajului tău și unde ai izbucnit din tine și ai făcut ceea ce ai rănit apoi.

Iertarea este un beneficiu pentru tine.

Tot ce aveți nevoie este să faceți acest lucru, doar pentru a înțelege că, dacă continuați să vă ocupați de caz, vă veți face rău doar.

Suntem adesea răniți, după care purtăm problema cu noi până când nu ne iertăm, chiar și ani de zile sau, într-un caz rău, pentru tot restul vieții.

Un copil nu își poate ierta niciodată mama sau tatăl care a plecat. Cunoașterea faptului că ați fost abandonat vă face să vă simțiți în viață, care nu vă va lăsa sufletul să se calmeze. De-a lungul vieții, își otrăvește sufletul sub suprafață, dirijându-și acțiunile și gândurile. De asemenea, poate aduce lucruri pozitive în viața ta, pentru că, să zicem, îți va păsa mult mai mult de propriii tăi copii și nici nu îți vei aminti niciodată că ai părăsit-o. Dar, până când iartă, îi împiedică și pe ei, și chiar pe familia sa. Pentru că este supărat pe părinții săi, nu își va duce copiii la ei. Bunicii nu își pot prețui nepoții. Acest lucru îi privește pe copiii tăi de un sentiment minunat. De exemplu, dintr-un sentiment care poate fi dat doar prin răsfățarea bunicii. Ai imaginea bunicii tale care stă la 21:00 pentru ca nepoata ei să coacă clătite pentru că doar mănâncă clătite de brânză? Sau imaginea nepoatei sale ascultând cu gura deschisă în timp ce bunicul vorbește despre vânătoare? Ei bine, furia și insulta purtate în inimile noastre ne pot priva pe noi și pe ceilalți prin noi de astfel de lucruri pozitive.

Dacă nu putem ierta, putem chiar să îi facem rău altora.

Există oameni cărora le este greu să se deschidă către ceilalți. Dacă ești așa, știi cât de greu este să decizi pe cine poți să spui ce cui îți poți revărsa inima. Nu îndrăznești să spui despre tine, astfel încât să nu abuzezi de ea și să-ți răspândești lucrurile în fața altora. Ți-e frică să nu-ți fie de râs, umilit dacă ai putea face ceva diferit de media mare. Nu îndrăznești să ai încredere în nimeni.

Și dacă mai ai încredere în cineva pentru că îl iubești, te simți ca tine sau, dimpotrivă, el este cealaltă parte, te completează, dar regreți ceva, te trădează sau te lasă, te simți foarte nefericit.

Mai întâi îl învinovățești, de ce este el așa, de ce te-a tratat așa? Atunci te biciuiești, de ce ești atât de nefericit, de ce ai avut încredere în el? Furia, resentimentul, umilința, mizeria, frica, neîncrederea, disperarea, durerea, răzbunarea și chiar cine știe cât de largă o gamă de emoții îți inundă inima deodată. Nu poți gândi clar. Desigur, nu te poți comporta dacă te apropii de el. Nu te poți dezbrăca de „soarta nefericită”. Crezi că dacă ai vreodată încredere în cineva, acesta va fi întotdeauna sfârșitul.

Ai nevoie de el? NU! iarta-ma!

Spuneam „iert acea persoană”. Dar de ce trebuie să ierte EL? A vrut, dar s-ar putea să te fi rănit împotriva voinței sale. Oricum, dar a fost comportamentul lui. Poți explica de ce ai făcut-o, poți să-l învinovățești, dar nu va fi mai bun din asta. Nu arătați că nu s-a întâmplat, analizați-o singură dacă este mai bine pentru dvs., dar nu trageți povestea mai mult timp pentru că doar vă otrăviți. Spune-i ce a făcut și ce l-a cauzat, dar închide cazul cât mai curând posibil. Nu te mai încărca cu asta. Dacă simți că acest lucru se va întâmpla din nou pentru că este o astfel de personalitate, deconectează-l.

Dacă continuă să facă parte din viața ta pentru că, să zicem, fratele tău sau copilul tău sau părinții tăi, atunci recunoaște că poate provoca astfel de răni. Învață să ierți mai repede! Este foarte greu, dar viața ta se va îmbunătăți din asta.

Omul este o ființă socială. Avem nevoie de cineva cu care putem vorbi, cu care putem avea experiențe comune. Dar nu avem nevoie doar de cineva. De-a lungul vieții noastre, întâlnim mulți oameni care ar putea fi critici pentru viața noastră viitoare. Dacă nu avem încredere în nimeni, nu vom forma o relație cu nimeni, nici caracterul nostru nu se va schimba sau se va dezvolta.

Deci, nu vă fie frică să aveți încredere în oameni! Sigur, alegeți cui vă arătați, dar trebuie să vă asumați acest risc! Dacă te rănești, vindecă-te rapid! Iartă și trăiește o viață plină!