BAZA CUNOAȘTERII FERMEI HUNGAROPET: Pentru medicii veterinari-Pentru deținătorii

Convulsii la pisici

Convulsiile și simptomele epileptice sunt mult mai puțin frecvente la pisici decât la câini. În bolile din partea din față a creierului, acesta este unul dintre cele mai frecvente sindroame.

Câțiva termeni importanți

Convulsii (ictus, convulsii): o tulburare involuntară a funcționării normale a creierului, manifestată cel mai adesea prin contracții musculare incontrolabile. Convulsiile pot apărea fie o dată, de mai multe ori, fie de mai multe ori în viață, după o perioadă mai lungă de crize (săptămâni, luni).

Epilepsie: boală recurentă cu convulsii recurente.

Preictus (starea imediat înainte de convulsie): tulburările de comportament sunt de obicei întâlnite, deși acestea sunt adesea atât de ușoare încât să scape de atenție. Simptomele pot include: neliniște, reacții de frică, salivație, privire rigidă, lătrat, urlet. Această etapă poate varia de la cârlige, eventual ore.

Postictus (starea imediat după atac): perioada până la pisoi revine la starea sa normală după o criză. Poate dura până la 24-48 de ore. Este posibil să aveți o varietate de simptome: oboseală, somnolență, agitație, mers pe jos, apetit crescut și apă potabilă.

Convulsii generalizate (convulsii grand mal): zvâcniri, membre rigide, mișcări târâtoare-târâtoare, pierderea controlului fecalelor și urinare. Capul era adesea întins pe spate peste coloana vertebrală.

Stare epileptică: convulsii continue care durează mai mult de 5-10 minute. În această stare, pisicile necesită intervenție imediată.

Convulsii parțiale: foarte rar la pisici. Contracțiile musculare afectează doar un anumit grup muscular sau provoacă modificări de comportament (de exemplu, urmărirea cozii, mușcătura obiectelor imaginare, agresivitate).

Absență (criză petit mal-kis): activitate spasmodică scăzută: foarte rar la pisici.

Convulsiile apar cel mai adesea atunci când activitatea creierului se schimbă, cum ar fi în timpul somnului, hrănirii sau într-o stare de excitare. Pisicile afectate pot fi complet normale între atacuri. O mulțime de boli diferite pot provoca convulsii, deci ar fi important să găsiți cauza (criza în sine este doar un simptom). Dacă cauza principală este gestionată, există o șansă mai mare să putem controla convulsiile. La pisici, epilepsia adevărată (idiopatică, fără fonduri găsite) este rară la câini.

Cum pot ajuta medicul veterinar să diagnosticheze epilepsia?

Încercați să observați pisica cât mai atent posibil în timpul atacului. Aceasta poate oferi informații valoroase pentru tipul de boală care cauzează problema.

1.) La ce vârstă au început convulsiile și s-au agravat în acea perioadă?
2.) Convulsiile reapar sau apar complet neașteptat?
3.) Frecvența convulsiilor
4.) Convulsiile pot fi legate de un eveniment: somn, hrănire, agitație etc.
5.) Orice alte simptome care pot indica boală: scăderea poftei de mâncare, oboseală, creșterea aportului de apă etc.
6.) Condițiile de viață ale pisoiului pot fi, de asemenea, importante
7.) Medicamente: în special deparazitarea recentă, resp. tratamentul puricilor
8.) Dieta
9.) Acces la otrăvuri

Convulsiile pot fi cauzate direct de boli ale creierului (sistemul nervos) sau de boli care nu afectează creierul (sistemul non-nervos), cum ar fi ficatul sau boli de rinichi. Multe boli care anterior nu erau tratabile sunt acum, deși necesită îngrijire de specialitate.

Cum se ajunge la cauza unei crize?

Sunt necesare mai multe teste până ajungem la diagnosticul final. În primul rând, este necesar un test de sânge complet pentru a exclude crizele de origine non-nervoasă. Aceasta poate fi urmată de o radiografie craniană sub anestezie completă și prelevare de probe de lichid cefalorahidian. Cu toate acestea, creierul poate fi imaginat în detaliu numai prin RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) și CT (tomografie computerizată). Ultimele studii pot fi obținute în două locuri în Ungaria, la Budapesta și în Kaposvár.

Ce tratamente sunt posibile?

Este foarte important ca, dacă o pisică are o criză în mod regulat (mai mult de una, la fiecare 6-8 săptămâni), ea trebuie tratată, chiar dacă cauza nu este cunoscută, deoarece fiecare criză poate provoca leziuni cerebrale suplimentare, care crește șansele de a deveni mai severe și mai frecvente.crizele și complicațiile. În cazurile în care octanul convulsiilor nu este cunoscut sau nu poate fi tratat, convulsiile în sine trebuie tratate direct. Sunt posibile multe tratamente. Pe care să îl alegeți este întotdeauna o chestiune de considerație individuală. Este adesea necesar să schimbăm doza, tipul și frecvența de administrare a medicamentului înainte de a putea găsi cea mai potrivită pentru pisoiul dat. Aceasta este adesea o perioadă dificilă, frustrantă, dar pentru bunăstarea pe termen lung a pisoiului, este foarte important să aveți răbdare. În multe cazuri, ameliorarea completă a convulsiilor nu poate fi obținută prin tratament. În acest caz, scopul este de a reduce numărul și durata convulsiilor, astfel încât pisica să poată trăi o viață mai mult sau mai puțin normală.

Regulile de aur ale tratamentului

MEREU urmați instrucțiunile de utilizare. Atât dozarea, cât și momentul administrării medicamentului sunt importante pentru a menține un nivel sanguin adecvat.

NU nu rămâneți fără medicamente, deoarece întreruperea bruscă a terapiei poate provoca convulsii severe.

ȘTI consultați întotdeauna medicul veterinar dacă rămâneți fără medicamente, astfel încât să puteți prescrie la timp. Acest lucru este deosebit de important dacă medicamentul a fost prescris în mod special pentru pisica dumneavoastră.

TARTSA medicamente în siguranță, departe de copii, deoarece acestea pot avea un efect sedativ puternic.

ATENȚIE cu orice alt medicament, chiar și preparate pe bază de plante, pe care l-ați putea da pisicii. În toate cazurile, consultați medicul veterinar.

Care pot fi efectele secundare ale tratamentului?

Efectele secundare ușoare sunt frecvente, în special la începutul terapiei sau la schimbarea dozei. Cel mai frecvent efect secundar este un efect sedativ, dar pot apărea alte simptome, care de obicei dispar repede pe măsură ce pisoiul se obișnuiește cu medicamentul. Dacă reacțiile adverse persistă sau sunt severe, spuneți întotdeauna medicului veterinar.

NU SCHIMBAȚI NICIODATĂ DOZA SAU FRECVENȚA DE ADMINISTRARE ÎNAINTE SĂ SPUNEȚI VETERINARUL!

De ce tratamentul poate fi ineficient?

Tratamentul poate părea ineficient. În majoritatea cazurilor, acest lucru se datorează faptului că doza sau momentul administrării nu sunt exacte. Vă rugăm să verificați dacă urmați exact prospectul. În unele cazuri, este necesar și un test de sânge pentru a verifica dacă nivelurile de sânge ale medicamentului sunt adecvate.

Alte motive care pot duce la eșecul tratamentului:

1.) Circumstanțe speciale, cum ar fi stresul. În astfel de cazuri, sunt deseori necesare doze crescute de medicament.
2.) Exacerbarea bolii de bază.
3.) Unele cazuri nu pot fi tratate cu medicamente.

Convulsiile sunt de obicei simptome ale unei boli destul de grave. Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că nu se poate face nimic cu pisica ta. Cu un tratament adecvat și adecvat, calitatea vieții pisoiului tău poate fi mult îmbunătățită.